Exista viata dupa moarte? Exista Dumnezeu?
-
0 0Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
-
domnisoaracristina said:Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
Cred ca DA si DA!
Imi pun nadejdea in Dumnezeu si-L rog sa-mi poarte El pasii acolo unde trebuie sa ajung, sa-mi dea putere si rabdare sa trec prin greu, durere si suferinta si sa imi fie alaturi tot drumul asta numit viata dar nu uit sa-i multumesc pentru toate darurile si binecuvintarile sale, pentru sprijin si pentru ca nu renunta la mine, pacatoasa, desi atita m-am certat cu El si atita am strigat si I-am reprosat, offffffff!
Nu stiu daca am credinta multa sau putina, stiu, in schimb, ca fara El nu as mai fi aici, acum!
Acest mesaj a fost editat de către dodonesa: -
dodonesa said:
Cred ca DA si DA!
Imi pun nadejdea in Dumnezeu si-L rog sa-mi poarte El pasii acolo unde trebuie sa ajung, sa-mi dea putere si rabdare sa trec prin greu, durere si suferinta si sa imi fie alaturi tot drumul asta numit viata dar nu uit sa-i multumesc pentru toate darurile si binecuvintarile sale, pentru sprijin si pentru ca nu renunta la mine, pacatoasa, desi atita m-am certat cu El si atita am strigat si I-am reprosat, offffffff!
Nu stiu daca am credinta multa sau putina, stiu, in schimb, ca fara El nu as mai fi aici, acum!
Respectul meu pt cele scrise...
-
Eu nu cred in Dumnezeu (cel promovat de Biserica Crestina) si nici in viata de apoi. Cred insa in niste legi universale care se regasesc in toate credintele, pana la urma, precum legea compensatiei, legea binelui si a raului, legea universala a atractiei etc.
Imi traiesc viata exact asa cum as dori sa si-o traiasca semenii mei pentru a trai intr-o lume ideala. Si mai cred ca asta e singura viata pe care stiu cu certitudine ca o am la dispozitie si in aceasta viata imi doresc sa fac tot ce vreau, nu asteptand o alta sansa, un alt episod, o alta viata de apoi. Fac bine si evit sa fac rau (atat cat reusesc) pentru aceasta viata, nu de frica unei pedepse supreme, ci fiindca in sinea mea cred ca binele e bun si raul e rau.
Nu simt nevoia sa ma rog la cineva, ci ma indrept mai mult catre introspectie, catre meditatie si catre momente de ganduri pozitive, pline de speranta, in care imi aliniez in minte ce-mi doresc si cum pot face mai bine sa mi se intample, atat mie cat si celor dragi. Imi pun soarta exclusiv in mainile mele, nu in mainile unei divinitati.
Asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai diferita de oamenii care cred in Dumnezeu si se roaga sau cred in viata de apoi
. Dimpotriva, cred ca suntem mai similari decat ne-am astepta. -
outofhere said:Eu nu cred in Dumnezeu (cel promovat de Biserica Crestina) si nici in viata de apoi. Cred insa in niste legi universale care se regasesc in toate credintele, pana la urma, precum legea compensatiei, legea binelui si a raului, legea universala a atractiei etc.
Imi traiesc viata exact asa cum as dori sa si-o traiasca semenii mei pentru a trai intr-o lume ideala. Si mai cred ca asta e singura viata pe care stiu cu certitudine ca o am la dispozitie si in aceasta viata imi doresc sa fac tot ce vreau, nu asteptand o alta sansa, un alt episod, o alta viata de apoi. Fac bine si evit sa fac rau (atat cat reusesc) pentru aceasta viata, nu de frica unei pedepse supreme, ci fiindca in sinea mea cred ca binele e bun si raul e rau.
Nu simt nevoia sa ma rog la cineva, ci ma indrept mai mult catre introspectie, catre meditatie si catre momente de ganduri pozitive, pline de speranta, in care imi aliniez in minte ce-mi doresc si cum pot face mai bine sa mi se intample, atat mie cat si celor dragi. Imi pun soarta exclusiv in mainile mele, nu in mainile unei divinitati.
Asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai diferita de oamenii care cred in Dumnezeu si se roaga sau cred in viata de apoi
. Dimpotriva, cred ca suntem mai similari decat ne-am astepta.
Cum ti-ai dori sa si-o traiasca? cum ti-o traiesti?
-
O multitudine de chestii imi vin in minte. Vazandu-mi de treaba, fiind onesta, harnica, cinstita, ajutand cand pot si cand simt ca este nevoie si ca vreau, avand grija de mine si de cei iubiti, muncind si platind taxele corect, sortand gunoiul, salutand zambind, ajuntand cand mi se cere si pot, cerand ajutor cand am nevoie, tratand cu respect pe cei care o merita si pretinzand respect cand simt ca e cazul, neintorcand ochii de la nedreptati etc.
-
domnisoaracristina said:Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
conteaza cum mergi sa te rogi
conteaza ce rugaciuni spui
conteaza sa ai sufletul impacat si sa tii si post
de ce zici ca in ziua in care te rogi iti merge rau? Pentru ca Dumnezeu iti testeaza credinta atunci..nu peste 2 zile
momentele intunecate?care sunt? trebuie sa te spovedesti , sa te rogi seara , sa respecti niste reguli crestinesti
si eu in momentele foarte grele am mers la manastire , am crezut si s-au rezolvat multe din problemele mele...trebuie sa ai credinta -
domnisoaracristina said:Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
te duci la biserica si te rogi cu ideea ca rugaciunea iti rezova totul. imediat, cand vrei tu. ca si cum ai semana seminte si ai vrea ca intr-o saptamana sa apara roadele.
de fapt, TU trebuie sa fii cea care invata o regual: nu te rogi sa ti se dea, nu astepti sa ti se intample ceva, ci mergi pur si simplu cu incredere pe o cale si ACCEPTI ceea ce ti se intampla. cu credinta ca oricum este (de ex., aparent ceva negativ, poate fi ceva de genul:" tot raul spre bine") si oricum nu poti schimba (asta vine abia intr-o etapa ulterioara, cand capeti un soi de intuitie care iti ofera posibilitatea de a actiona la timp). trebuie sa privesti dincolo de aparente, sa integrezi ceea ce ti se intampla in ceva mai amplu, sa urmaresti in ce mod afecteaza comportamentul, vorbele, faptele tale pe cei din jur si invers, dar mai ales, sa iti spui ca stie Dumnezeu ce face.
mute dintre persoanele pe care le cunosc au devenit fericite dupa ce au suferit crancen o vreme. mai mult, aceste persoane au "ars' in perioada respectiva unele defecte- sau latura negativa a insusirilor in cauza (cum ar fi mandria excesiva, orgoliul intolerant si agresiv, egocentrismul nelimitat) tocmai datorita faptului ca suferinta le-a oferit posibilitatea de a trece pe o introspectie serioasa, pe o analiza mai complexa si automat, saltul pe un alt nivel de gandire.
si de aici, uimirea, revelatia, incarcatura sufleteasca si tot restul. faptul ca iti dai seama ca esti o piesa mai mica dintr-un angrenaj mai mare, ca ai rolul tau si ca atata timp cat nu incalci unele reguli, nu te incapatanezi sa te blochezi pe anumite tipare comportamentale si mentale, ai un drum mai pin de hartoape si suferinte.
Acest mesaj a fost editat de către scanteie: -
In sensul ala promovat de biserici nu, din pacate nu cred.
Lipsa unei instante divine (ma rog, una care sa ne fi "creat" si care sa comunice cu noi) nu ne face pe noi oamenii atotputernici, dar cred in miracolele care ne stau noua in putinta, prin felul cum traim si ceea ce facem. Felul extraordinar in care sunt structurate natura, viata, microuniversul nostru.. ma pun totusi pe ganduri, coerenta e uimitoare
Cand ma uit la imagini ca astea, ma gandesc ca viata asta de-aici de pe pamant tare ar merita sa fie macar putin mai lunga
si ca merita sa nu ne pierdem timpul, atit cit il avem. Cadrele sunt superbe si calitatea excelenta:
http://www.youtube.com/watch_popup?v=ThFCg0tBDck -
Ce ar fi sa nu mai induri incruntata si sa faci viata celorlalti mai frumoasa?
Incearca sa daruiesti, sa te sacrifici putintel pentru ceilalti si o sa vezi ca depresiile tale se vor sterge pana la disparitia fara urma.
Bine ar fi sa faci ce spune teoria crestina, mai ales ca spui ca rugaciunea in sine te deprima.
Facerea asta de lucruri bune pentru ceilalti, daruirea a diverse lucruri pe care descoperi ca le poti da si altii au nevoie, iti va da nu doar "puncte" la capitolul credinta
ci va avea un rol terapeutic pentru tine.
Vei iesi din carapacea omului trist, fara rost, fara scop, probabil nesociabil, izolat.
Incearca si sa ne spui rezultatele!
Bafta! -
enriqua_14 said:intrebarea era daca exista Dumnezeu si daca exista viata dupa moarte.
Daca privim in jur,chiar si un copac are speranta.Daca l-ai taiat,el inmugureste din nou.
Ma'am, hai sa nu confundam speranta cu biologia...
Lastarii la care te referi, nu sunt un mod prin care copacul isi exprima o anumita convingere sau dorinta.
Ci rezultatul faptului ca a fost dotat de natura cu muguri dorminzi...
-
Viata de dincolo...♥ ♥ ♥
Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.
-Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo! ♥ ♥ ♥ -
dodonesa said:
domnisoaracristina said:Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
Cred ca DA si DA!
Imi pun nadejdea in Dumnezeu si-L rog sa-mi poarte El pasii acolo unde trebuie sa ajung, sa-mi dea putere si rabdare sa trec prin greu, durere si suferinta si sa imi fie alaturi tot drumul asta numit viata dar nu uit sa-i multumesc pentru toate darurile si binecuvintarile sale, pentru sprijin si pentru ca nu renunta la mine, pacatoasa, desi atita m-am certat cu El si atita am strigat si I-am reprosat, offffffff!
Nu stiu daca am credinta multa sau putina, stiu, in schimb, ca fara El nu as mai fi aici, acum!
da Dumnezeu exista si cred asta cu tarie.
azi se implinesc 3 ani de cand am avut cumpana vietii mele , chin care a durat 8 luni.
eu nu am fost asa de credincioasa dar cred ca d-zeu ma intarit si am avut putere sa merg mai departe. eram pe patul de spital si toata lumea imi spunea sa ma rog la d-zeu , am fost cu un picior in groapa si in afara de asta am o matusa foarte credincioasa care ma mai suna la o saptamana doua la 7-8 dimineata si ascultam la telefon un cantec bisericesc sau o rugaciune . cert este ca
atunci cand o ascultam in ziua aia mi se intampla ceva bine si ma simteam bine.
da cred ca d-zeu fara El nu as fi aici , acum .
pacat ca doar in clipe grele ne aducem aminte de El.
-
domnisoaracristina said:Voi ce credeti? Zilele astea citeam pe aici pe undeva despre puterea lui Dumnezeu si despre a crede sau nu in El. Cineva zicea ca viata asta e doar o scoala,care ne pregateste pentru viata de apoi! Da oare cate trebe sa induram pe pamantul asta ca sa fim fericiti in viata de apoi? Merg saptamanal sa ma rog la biserica sa imi dea Domnu putere sa trec peste momentele intunecate,dar parca in ziua cand merg sa ma rog, atunci sufar si ma deprim mai tare! Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie acultate rugaciunile?
Raspuns: pai trebuie sa ne rugam cu 3 kile de credinta sau poate 2 metri sau 4 litri.
Credinta e incomensurabila adica nimeni si nimic nu poate aprecia "cantitatea" de care dispui sau pe care trebuie sa o cari in plasa.
Induri pe pamant? Pai induri, da, fiindca cateodata nu suntem nici cei mai inspirati si nici cei mai norocosi in alegerile pe care le facem Uita-te in jurul tau, cu siguranta ai putere de decizie si poti schimba ceva in viata ta.
Inainte sa astepti Raiul incearca sa depistezi si sa te bucuri de cele minunate cate sunt pe Pamant. Sa nu ai impresia ca toata lumea este intr-o permanenta culme a fericirii si tu esti singura care ai necazuri si existentiale. Unii sunt doar mai intelepti si stiu sa se bucure de viata si sa aibe satisfactii mai mult decat sa adore si sa fie atrasi de depresii.
-
Oare cu cata credinta trebe sa ne rugam sa ne fie ascultate rugaciunile?
Cu credinta ca vorbesti unui Dumnezeu viu ,milostiv ,care rasplateste pe cel care -L cauta din toata inima .Trebuie sa te predai pe tine si problema ta in Mana Lui si sa astepti ca El sa lucreze.
Nu reciti o rugaciune ca pe o poezie .Daca nu vine din adancul inimii tale supuse si ascultatoare fata de El, daca nu reflecta fidel nazuintele si interiorul tau - atunci sa nu te astepti la vreun raspuns. Trebuie sa ne rugam in duh si in adevar - asa a spus Domnul Hristos