Din dragoste de arta

  •  
    • 2297 mesaje
    29 Oct 2012, 19:28
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8217 mesaje
    29 Oct 2012, 19:36
    0 0
    ma tem ca forma pe care a luat-o arta in ultimul timp, nu este aceeasi cu arta cu care suntem obisnuiti. mai rau, astazi arta ca sa fie bagata in seama, trebuie sa socheze. cu cat e mai iesit din comun, cu atat e mai "arta".
    am multe exemple daca ma gandesc la artistii de azi, cei cu succes si promovati, cata prostie si prost gust exista... designeri de haine, care abia daca stiu sa se imbrace si uneori opera lor este catastrofala.

    poate si arhitectul tau, si-a proiectat casa pe placul lui, ceea ce nu i se permite in alte proiecte. asa vede el frumosul.


    Acest mesaj a fost editat de către AmeliEva: 29 Oct 2012, 19:37
  •  
    • 1234 mesaje
    29 Oct 2012, 19:40
    1 0
    Hmz, arta a cam depasit de multa vreme stadiul ala in care se adresa nemijlocit, direct, simturilor... In care artistul era complet, recognoscibil dupa straie chiar...  si ce era in gusa era si in capusa.. pentru ca asa o cereau vremurile

    Artist poate sa fie si unul care da propriilor trairi sau viziuni o expresie care este inteligibila si celorlalti si ii gadila intr-un mod semnificativ. Nu este necesar ca stilul sau de viata sa fie armonios..

    Apropos de halul cum traiau artistii, e o carte misto in editura Meridiane despre viata artistilor din Montmartre, sa vezi acolo boemie, pentru cititor e super romantic dar cu siguranta ca si ingalarea era la ea acasa in multe din mansarde

    Io cred ca arta e-ntr-un fel de criza Traim o epoca a marketingului agresiv; stii sa te promovezi sau convingi o gashca de hipsteri ametiti sau snobi? gata, esti artist. Snobilimea din mari capitale se extaziaza in fatza unei expuneri de tampoane menstruale pe post de ''happening'' care ilustreaza conditia femeii Asta mi se pare mai dubioz decit artistul care traieste intr o cochilie naspa...

    ps- poate nenea asta al tau din povestire nu e chiar un artist... arhitect poate sa fie si un fel de inginer care practica meseria "corect" (cel mult) din motive financiare. Am cunoscut si arhitecti super creativi, casa lor era o veselie si o bucurie pentru ochi, faceau si o gramada de alte minunatii, pictau, croiau, faceau jucarii, amenajau gradini.. asta era pasiune si vocatie
  •  
    • 7051 mesaje
    29 Oct 2012, 19:43
    2 1
     pentru ei conteaza numai ceea ce iese din mana lor...toata energia lor e canalizata spre ''arta'' lor si nu dau nici o importanta lumii din jur...ce gandeste lumea, daca sunt la moda sau nu...
    nu cred ca aspectul neglijent e ceva cautat...face parte din ceea ce sunt...
    traiesc in lumea lor, asta pot spune...si sunt fericiti asa cum sunt, nu vor sa schimbe nimic, chiar daca traiesc in mizerie sau se simt mizerabil

    admir detasarea asta la ei...au, probabil, o viata destul de boema si cu siguranta foarte plina imi plac...multi au o poveste, sunt foarte interesanti...

    nu vreau sa intram in generalizari..nu toti artistii sunt asa...nu toti care sunt asa sunt artisti, nu toti sunt interesanti..pot fi doar lenesi sau indolenti...sau pot fi iesiti din lumea asta cu totul si au o bogatie interioara fantastica...depinde
  •  
    • 2297 mesaje
    29 Oct 2012, 19:46
    1 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 29 Oct 2012, 19:51
  •  
    • 16187 mesaje
    29 Oct 2012, 19:47
    0 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 29 Oct 2012, 19:49
  •  
    • 14418 mesaje
    29 Oct 2012, 19:48
    2 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1234 mesaje
    29 Oct 2012, 19:50
    0 0
    Pai domnul, dupa parerea mea, nu e artist. Simplul fapt ca detii o diploma de arhitect nu te metamorfozeaza, din pacate..

    Cit despre vestimentatie.. hihi, mi se parea mai demult ca o tipa, studenta la arte, e foarte originala. Tunsoare fistichie, aproape ridicola dar deh, "indrazneata", haine terne de mamaitza suprapuse una peste alta, combinate cu nushce sosetutze de babeta. Ok, not my taste dar originala, imi ziceam. Pana cand, la o chermeza, apar vreo 5 colege de-ale ei. Aceeasi tunsoare strimba si fistichie, aceleasi straie de mamaitza, cu oaresce variatii, samd.

    Zo...

    PS - si eu cred ca am decazut in ochii unora, neapreciind la adevarata valoare stropelile lui Pollock. Ma scuzati
    Artist mi se pare de ex Paul Klee la care - chiar daca nu e pe gustul tuturor - gasesti  un fir creativ si estetic de la cap la coada, un simt al culorii, un "ceva" in formele alea aparent primitive... plus (daca-i citesti biografia ) o reala cautare, o pasiune arzatoare (chiar daca uneori incerca sa obtina prin calcule rezultate)  pentru a putea pune pe panza ceea ce simte, astfel incat culorile si lumina sa spuna lucruri puternice

    Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: 29 Oct 2012, 19:55
  •  
    • 8217 mesaje
    29 Oct 2012, 19:54
    0 0
    censky_2 said:

     

     

    Pai n-as avea o problema daca domnul arhitect si-ar fi amenajat casa sau fosta colega s-ar fi imbracat si aranjat conform unor criterii estetice diferite d-ale mele. Daca tu-ti faci un perete bleumarin si unul negru si pui scaune ludovic 15 sau ai 10 piercing-uri in urechi si sprancenele rase, e dreptul meu sa nu-mi placa, de gustibus cum ar veni, da’ vad intentia, inteleg ca aia-i o manifestare a artei tale, si-o respect ca atare.

     

    Mie insa mi se pare suspecta lipsa de orice preocupare artistica sau critica fata de propria persoana si spatiul proxim a unor artisti, si-aici incerc sa-nteleg fenomenul.   

     

    nu trebuie sa ne placa noua. iar de inteles nu putem sa-i intelegem. ei vor doar sa le intelegem si sa le cumparam arta.

     

    si eu sunt partial artista, intr-o alta forma, dar nu traiesc boem si nici nu am nota aia de "mi se rupe".

     

    cat despre lipsa de interes asupra propriilor persoane sau bunuri, nu are legatura cu artistul din ei, ci sunt sigura ca daca ar fi avut alta meserie tot la fel s-ar manifesta. e stilul lor, ca oameni. 

    mai e varianta in care se cred atat de boemi, incat nu vor sa iasa in evidenta folosindu-se de talentul lor asupra propriilor persoane.

     

     

     

  •  
    • 2297 mesaje
    29 Oct 2012, 19:57
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7051 mesaje
    29 Oct 2012, 20:00
    1 1
    am vazut recent intr-o galerie o sticla de plastic verde PET...cu o gaura si murdara pe interior, maronie cacanie la fund...mare opera de arta...la fel, patul desantat al artistei Tracey Emin...intram deja in discutii despre ce e arta sau nu..depinde foarte mult de ce conotatie i se da, cum te raportezi, cum o percepi...

    Picasso...hmmm, nu-mi placea...pana am inceput sa citesc despre viata si munca lui si sa-i studiez toata opera...cand am inceput sa inteleg am inceput sa accept
    foarte multi artisti nu au fost intelesi sau acceptati la vremea lor...acum totul e marketing, daca ai noroc si stii sa te vinzi...



    Acest mesaj a fost editat de către sorell: 29 Oct 2012, 20:01
  •  
    • 10816 mesaje
    29 Oct 2012, 20:04
    3 2
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 9724 mesaje
    29 Oct 2012, 20:30
    1 0
    Dupa umila-mi parere, arta se compune din lucrari (fie muzicale, fie desene, fie sculpturi) care nu pot fi facute de un om oarecare, adica lipsit de talent. Pe unul care nu stie sa deseneze o coada de pisica, dar trage niste mazgaleli colorate pe o panza, nu pot sa-l numesc artist, oricat de in trend ar fi lucrarile lui.
    Probabil imi lipseste cultura artistica....sau nu
    Am vazut o expozitie Emblema si nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Trei puncte colorate, pe o bucata de panza de canepa, se vindea cu 25.000€. Jur ca erau trei puncte, unul verde, unul rosu si unul albastru. Aia se numeste arta? Thanks, but no thanks, imi decorez peretii cu poze luate de la IKEA. 


  •  
    • 10816 mesaje
    29 Oct 2012, 21:36
    4 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 29 Oct 2012, 21:45
  •  
    • 9728 mesaje
    29 Oct 2012, 21:39
    2 0
    Regina_Neagra said:io cred ca pe pretenul arhitect daca il angajeaza cineva nu o sa ii puna gresia ca funia si nu o sa ii traga cablurile ca vai mama lor in conditiile in care il plateste pt asta.

    cred ca la el e vb mai mult de vorba aia cu croitorul care are mereu hainele rupte si cizmarul care umbla cu pantofii descusuti .



    Exact la vorba asta din popor ma gandeam si eu  

    Plus ca nu cred ca la Arhitectura te invata sa montezi gresie sau faianta si cel mai probabil arhitectii, ca si alti oameni, angajeaza mesteri pentru treburile astea. 
  •  
    • 7051 mesaje
    29 Oct 2012, 21:45
    6 1
    pe de alta parte, daca il intalneai pe Van Gogh haladuind prin Arles, sarac, cu urechea bandajata cu dintii stricati si suferind de dureri de stomac, mai ales dupa ce picta cu ochii in soare la ora amiezii? cum ne-ar fi afectat imaginea asupra artei lui..nici imbracat nu era si avea o camaruta foarte simpla...e de ajuns sa-i vezi autoportretele...nici contemporanii lui nu prea au dat multi bani pe el...asta e! artistii nu se judeca dupa haine si estetica casei lor, ci dupa ce le iese din maini si din suflet

    acum e marele Van Gogh ai multi dau si luna de pe cer sa aiba un tablou de al lui in casa
  •  
    • 2351 mesaje
    29 Oct 2012, 21:52
    3 0
    Ma bag si eu. 
    Stiu bine zeci de artisti. Poate mai mult.
    Majoritatea artistilor plastici nu au nicio preocupare pentru rosturile faiantei. Sunt si saraci, a se tine cont.
    Dar in general, nici art.plastici nici ceilalti artisti nu se preocupa sa isi rasfranga "darul" asupra mediului fizic in care traiesc.
    Cei valorosi, cu adevarat, traiesc in lumea lor abstracta, traiesc pentru prieteni, cu prietenii sau singuri si pe ganduri.
    Pe arhitect nu stiu daca l-as baga la artisti daca e doar un tip care proiecteza tehnic niste spatii. 
  •  
    • 1234 mesaje
    29 Oct 2012, 21:54
    1 0
    Dalia, doar nu te superi pentru niste labute rosii date de-a-npixulea

    Eu inteleg cumva si intrebarea lui Censky, un artist este mai mult decit un om cu talent, e un om care cred io simte si nevoia sa exprime ce simte, sa si exteriorizeze viziunea, iar la un pictor sau arhitect sau sculptor sau altceva te astepti cumva ca inventivitatea si simtu artistic sa se reflecte, macar ici colo, prin mici accente, si in jurul lui. Poate nu gresia si faianta, dar un detaliu inventiv, o pata de culoare.

    Sorell, viata lui Van Gogh m-a impresionat enorm. Si-a parasit prima ocupatie (preot de tara parca) pentru a se dedica picturii, singurul care l-a inteles si sustinut permanent a fost fratele lui Theo, iar in timpul vietii Van Gogh nu a vandut nici macar un singur tablou! totusi a continuat sa picteze si nu  incercat sa schimbe stilul pentru a deveni vandabil. Cred ca avea realmente ceea ce se numeste ''viziune'', pictura lui e foarte puternica, iar snobii care cheltuie azi sute de milioane sa-l cumpere poate sunt din teapa celor care odinioara, cand el era un anonim, nu dadeau nici o ceapa degerata pe tablourile lui
    Acest mesaj a fost editat de către Arpagic: 29 Oct 2012, 21:57
  •  
    • 1841 mesaje
    29 Oct 2012, 22:02
    1 0
    M-am iubit si eu cu un artist pe la 19 ani. Mi-a luat mintile, era frumos, sarmant, centrul atentiei, inalt si bine facut, ce mai, am picat ca o musca. El avea vreo 25 de ani pe atunci si deja expusese prin afara, dar pe vremea aia inca traia din grafica pentru albume, carti etc. In timpul liber facea niste treburi artistice de nici nu stiu cum sa le spun, ca picturi nu erau, grafica pur si simplu nu era, ca folosea ca suport coperti cartonate de la dictionare vechi sau placaj de pe santiere.

    Era pe modul narcisist, se ilustra constant pe sine, isi compunea operele din sute si mii de straturi de vopsea, tus, bucati din scrisori, bilete de tren, o varza pe care cu greu o intelegeam, insa stiam ca pentru el toate au o poveste si-un sens.

    In acelasi timp, locuia in cea mai mizerabila camera posibila. Nu il interesa absolut deloc locul in care locuia, il interesa doar sa se puna in cap cu alcol boem gen absinth, sa fumeze iarba si sa creeze. La mintea pe care o aveam atunci eu eram complet fascinata de acest specimen si cam insistam sa stam pe la mine pe acasa, ca la el mi-era scarba sa cobor desculta din pat Acum a ajuns destul de decent, traieste din operele lui, ceea ce e mare lucru.
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Oct 2012, 22:24
    1 0
    Arpagic said:

    Sorell, viata lui Van Gogh m-a impresionat enorm. Si-a parasit prima ocupatie (preot de tara parca) pentru a se dedica picturii, singurul care l-a inteles si sustinut permanent a fost fratele lui Theo, iar in timpul vietii Van Gogh nu a vandut nici macar un singur tablou! totusi a continuat sa picteze si nu  incercat sa schimbe stilul pentru a deveni vandabil. Cred ca avea realmente ceea ce se numeste ''viziune'', pictura lui e foarte puternica, iar snobii care cheltuie azi sute de milioane sa-l cumpere poate sunt din teapa celor care odinioara, cand el era un anonim, nu dadeau nici o ceapa degerata pe tablourile lui

     
    Daca nu m-am smintit eu de tot, imi face impresia ca Van Gogh a incercat sa urmeze un anumit "pattern" in ce priveste ocupatia de preot...
    Se spune ca a fost considerat " necorespunzator" pentru acel tip de job.
    Inclinatiile sale, considerate morbide, pentru Mariile Magdalene ale acelor vremuri, desi denotau un suflet cat se poate de sensibil ( asemanator oarecum lui Jesus) nu au reusit sa-l califice ca si propovaduitor al credintei.

    Drept urmare, viata lui s-a axat ba pe exprimarea sensibilitatii prin pictura, ba prin exprimarea violentei prin alcool...

    Desigur, societatea acelor vremuri nu era pregatita sa perceapa sensibilitatea operelor sale.
    Din pacate, mi-e teama ca in ziua de azi, o multime de opere de ale sale aflate in colectii private, sunt privite doar ca bunuri, ca investitzii si nu ca valori intrinseci, artistice adica...