acum stiu ce are!
-
0 0Seara buna!
V -am povestit despre problema care ma apasa pe suflet, aceea cu mesajele pe care le primeste iubitul meu. Da, m-am uitat in telefonul lui, si am vazut ce fel de mesaje primeste, si suna cam asa "Stiu ca ti-e greu dar trebuie sa vorbim si sa clarificam anumite lucruri." "Chiar trebuie sa te vad...." "Trebuie sa ai macar 5 min libere, trebuie sa vorbim, mi-e dor de tine", etc.....
Am crezut ca fac infarct, initial am avut o stare de soc si de negare, pur si simplu nu voiam sa accept ca exista mesaje de genul asta in telefonul lui. Mesajele erau date de pe un nr care nu este salvat im telefon, m-am uitat la mesaje trimis si nu am vazut nimic, m-am uitat la apeluri si nu era nimic.
Eram prea incarcata emotional si nu puteam tine in mine, asa ca m-am decis sa ii zic.
Aseara, eram amandoi prin bucatarie, el se uita la televizor linistit si eu mancam, si i-am zis "M-am uitat in telefonul tau". A urmat un moment de liniste o jumate de ora, in care nu a schitat absolut nimic, nici el nici eu, dupa care mi-a zis "ok, trebuie sa vorbim" si ne-am asezat amandoi la masa din bucatarie si l-am ascultat.
Este vorba despre fosta lui relatie, fosta lui iubita, care de fapt a fost marea lui iubire, asa mi-a spus. S-au despartit cu 4 luni inainte de a ma cunoaste pe mine, pentru ca tipa voia o cariera si a preferat sa plece in alta tara, despartire de pe urma careia el a suferit enorm. Am ramas muta, nu stiam ce sa zic, noi doi nu am vorbit niciodata de trecutul lui amoros, l-am mai intrebat din cand in cand dar tot timpul prefera sa nu vorbeasca si sa-mi zica ca e un capitol incheiat. Tipa acum s-a intors de pe meleagurile alea si vrea sa vorbeasca cu el, vrea sa lamureasca lucrurile.
L-am intrebat daca ea stie ca el acum are o relatie, si mi-a raspuns ca nu stie, ca el nu a raspuns la niciun mesaj si ca nici nu se simte in stare sa raspunda. L-am intrebat daca o mai iubeste si mi-a raspuns ca nu, l-am intrebat de ce este trist cand vede mesaje de la ea daca nu o mai iubeste si a tacut, dupa care mi-a zis ca nu stie, ca ceva a ramas acolo in interior si ca se simte trist cand vede semne de la ea.
Mi-a zis foarte calm ca am facut un lucru tare urat ca m-am uitat in telefonul lui si ca mai urat e ca acum eu vreau sa dezgrop mortii. M-am simtit ordinar, m-am simtit vinovat si m-am simit in plus si cu sufletul rupt.
Asta a fost tot, apoi a plecat, am fost muta, nu am putut nici sa mai vorbesc, nu l-am intrebat unde se duce si ce are de gand sa faca, am ramas inmarmurita la masa din bucatarie tragand din tigara, am stat acolo mai bine de o ora gandind nimic, dupa care m-am dus in pat si m-am culcat, nu stiu cum am putut sa dorm, dar am dormit profun si fara sa visez nimic.
Azi de dimineata m-a sunat sa ma intrebe daca am mancat de dimineata si daca sunt bine, l-am intrebat ce face si daca va veni acasa, si mi-a raspuns ca e la birou si ca va veni acasa cu siguranta, sa stau linistita. Sunt socata, e ora 10 si inca nu a venit acasa si nici mesaj sau telefonon nu a mai dat de azidimineata. Nici eu nu l-am contactat, nu stiu de ce mi-e greu sa-l sun, imi trec o mie de ganduri prin minte, ca am fost mintit si ca am fost o relatie pansament, in acelasi timp parca nu nu cred ca a mintit si ca ma iubeste, avem atatea chestii impreuna, momente, amintiri, mi-e greu..., nu stiu ce sa fac!
-
Azi am functionat mecanicla serviciu, am facut totul din automatism, dar goala pe dinauntru, am ajuns acasa, si am simtit ca intru intr-o grota, nu am avut aseara o cearta, insa asa am perceput eu momentele alea de tacere, de mutenie, ma simt vinovata ca m-am uitat in telefonul lui, simt ca am tradat increderea dintre noi, in acelasi timp simt ca sunt in spatiu, simt ca sunt in plus intre cei doi, desi ei sunt despartiti si eu sunt iubita lui.
Ma gandesc unde o fi la ora asta, ce o face si ce o gandi, imi fac griji, si in acelasi timp ceva ma opreste sa-l contactez, nu stiu ce, poate sentimentul ca ma simt mintita, nu stiu. -
Angela00 said:imi cer scuze pentru eventualele greseli gramaticale, pentru faptul ca am mai mancat o litera sau am adaugat in plus, nu sunt coerenta la ora asta!
Poate că din punctul lui de vedere nu ai procedat bine, dar din moment ce îl vedeai brusc trist cand primea sms-urile şi el prefera să tacă în loc să-ţi spună despre ce vorba, a fost singura soluţie. Dacă te iubeşte întradevăr va trece peste faptul că i-ai verificat telefonul, pentru că atunci când va gândi la rece îşi va da seama că şi tu tot din iubire ai făcut gestul asta. Dacă n-ai fi simţit nimic pentru el ai fi fost mai nepăsătoare, şi presupun că nici aşa nu i-ar fi convenit.
-
La asta ma gandesc si eu, el se comporta absolut normal cu mine, doar avea acele momente de triste cand primea sms. Am incercat sa discut cu el si refuza categoric, imi zicea sa stau linistita, dar nu am putut, ma macina, trebuia sa vad. Cand am vazut si mi-a spus, nu am avut puterea sa-l intreb ce inseamna asta, daca pe mine ma iubeste si cum vede el rezolvarea, nu am zis nimic, am ramas muta! Poate mutenia mea il deranjaza mai tare, nu stiu, chiar nu stiu!
-
Calm, calm, calm, relax. Inteleg perfect si impietrirea si senzatia de infarct si ca iti da cineva cu un zid in cap. Te intoarce la fricile tale ‚cele mai fundamentale’, ca sa zic asa si te loveste in moalele capului, ai senzatia ca nu stii cine e celalalt etc etc.
Dar:
Orice om, trecut de adolescenta, are un trecut. Uneori putem intalni oameni care nu au reglat toate conturile cu acel trecut .. sau care il considera aproape ingropat si el apare sa le reinvie ranile. El nu TI–a facut ceva tie. Probabil era greu sa iti spuna,fato draga, ma sms –uieste exa si ma tulbura, a sperat sa se rezolve cumva de la sine. Te ar fi tulburat si pe tine si nu ai fi putut sa il ajuti cu nimic...
Cuplul vostru e real, el acum e cu tine, credca in calitate de partenera ai dreptul si poti pune cu blandete si maturitate lucrurile pe masa si il poti intreba daca - desi e inca vulnerabil si uneori confuz - VREA cu tine, crede in tine, in voi, e dispus sa puna cruce realmente fantomelor trecutului, nu de alta dar pentru tine e esential sa stii cum stai. Lasa le naibii de presupuneri si spaime cu femeia pansament, cu neiubire, intreaba-l pe el ce simte si pune problema in asa fel -sigur stii s o faci- incit sa iti spuna adevarul. Si cand vezi adevarul din mai multe parti, atunci il vei procesa si vei decide.
Tacerea o fi buna pe perioade scurte dar e un dusman in general... orice discutie onesta va poate apropia. Daca treci peste groazele tale si daca , important! trece si el peste taceri, faceti impreuna un pas important.
Singura conditie importanta, daca tu mergi spre el si esti dispusa sa vorbesti si sa- i fii alaturi, este ca el sa aprecieze deschiderea ta , intelegerea ta umana, si sa se grabeasca sa arunce reziduurile, gunoiul, sa isi faca putina curatenie pentru a fi mai prezent in viata lui actuala. La faza asta pare putin mai imatur, imbratiseaza mai degraba pozitia pasiv-victimizata, ceea ce e putin naspa. Eu nu am citit pana acum postarile tale nu stiu cum va e cuplul.. Dar crede ma, cu drag si bunavointa reala s au rezolvat ’situatii’’ mai grave
[ps – nu e ok sa scormonesti in intimitatea altuia, dar aici e vorba de o intuitie care depaseste limitele suportabilitatii.. si dealtfel in urma groaznicei fapte ti s a confirmat o temere... deci.. uneori imi zic, traiasca paranoia feminina ]
-
Arpagic said:
Calm, calm, calm, relax. Inteleg perfect si impietrirea si senzatia de infarct si ca iti da cineva cu un zid in cap. Te intoarce la fricile tale ‚cele mai fundamentale’, ca sa zic asa si te loveste in moalele capului, ai senzatia ca nu stii cine e celalalt etc etc.
Dar:
Orice om, trecut de adolescenta, are un trecut. Uneori putem intalni oameni care nu au reglat toate conturile cu acel trecut .. sau care il considera aproape ingropat si el apare sa le reinvie ranile. El nu TI–a facut ceva tie. Probabil era greu sa iti spuna,fato draga, ma sms –uieste exa si ma tulbura, a sperat sa se rezolve cumva de la sine. Te ar fi tulburat si pe tine si nu ai fi putut sa il ajuti cu nimic...
Cuplul vostru e real, el acum e cu tine, credca in calitate de partenera ai dreptul si poti pune cu blandete si maturitate lucrurile pe masa si il poti intreba daca - desi e inca vulnerabil si uneori confuz - VREA cu tine, crede in tine, in voi, e dispus sa puna cruce realmente fantomelor trecutului, nu de alta dar pentru tine e esential sa stii cum stai. Lasa le naibii de presupuneri si spaime cu femeia pansament, cu neiubire, intreaba-l pe el ce simte si pune problema in asa fel -sigur stii s o faci- incit sa iti spuna adevarul. Si cand vezi adevarul din mai multe parti, atunci il vei procesa si vei decide.
Tacerea o fi buna pe perioade scurte dar e un dusman in general... orice discutie onesta va poate apropia. Daca treci peste groazele tale si daca , important! trece si el peste taceri, faceti impreuna un pas important.
Singura conditie importanta, daca tu mergi spre el si esti dispusa sa vorbesti si sa- i fii alaturi, este ca el sa aprecieze deschiderea ta , intelegerea ta umana, si sa se grabeasca sa arunce reziduurile, gunoiul, sa isi faca putina curatenie pentru a fi mai prezent in viata lui actuala. La faza asta pare putin mai imatur, imbratiseaza mai degraba pozitia pasiv-victimizata, ceea ce e putin naspa. Eu nu am citit pana acum postarile tale nu stiu cum va e cuplul.. Dar crede ma, cu drag si bunavointa reala s au rezolvat ’situatii’’ mai grave
[ps – nu e ok sa scormonesti in intimitatea altuia, dar aici e vorba de o intuitie care depaseste limitele suportabilitatii.. si dealtfel in urma groaznicei fapte ti s a confirmat o temere... deci.. uneori imi zic, traiasca paranoia feminina ]
Multumesc Arpagic, ceea ce ai scris imi mai deschide putin mintea! -
of, of, angelico...

in primul rand sa-ti intre bine in cap ca nu ai gresit cu nimic ca te-ai uitat in telefon. ai avut un motiv clar; nu se compara cu scenele clasice, absurde, de gelozie pe care le fac unii/unele.
dupa cum ai povestit tu pe forum, ma gandesc ca e posibil ca prietenul tau nu a trecut inca peste acea despartire. daca ar fi facut-o, i-ar fi spus clar tipei ca e cu cineva, sa nu-l mai caute. in plus, ar fi fost mai indiferent la mesaje. poate fi doar o pasa peste care sa treceti cu bine impreuna, dar poate fi si motivul de despartire.
ii inteleg oarecum si tacerea. chiar daca nu are de gand sa mai fie cu ea, atata timp cat inca il mai rascoleste prezenta ei nu ar putea sa discute lejer cu tine despre asta.
comunicarea e esentiala intr-o relatie, desi din povestea ta imi pare ca nu ati schimbat prea multe impresii. cu calm, scuza-te si explica-i de ce ai cautat in telefon. daca e baiat cu capul pe umeri va intelege. -
iar trageti de o scena pana o intindeti la maxim.
nu reiese de nicaieri ca el o inseala. mai mult, aia se milogeste de el s-o bage-n seama 5 minute
va mananca-n fund sa faceti pe detectivul.
neincrederea voastra strica relatia, nu alta femeie.
ala se va simti toata viata urmarit.
n-as sta cu o femeie care-mi cauta parolele.
i-as da si aleilalte cu sutul, si ei. -
Nu am sa zic nimic referitor la subiect, pentru ca, intr-adevar e o situatie mai dificila.
Marea iubire nu se uita usor, dar si daca s-a simtit dezamagit si tradat, poate incearca sa uite capitolul "ea" din viata lui.
Eu aspectul asta cu uitatul in telefon n-am sa-l inteleg ever. Cum doamne iarta-ma sa nu te uiti in telefonul omului tau??!! Dar ti-e strain, ti-e amic, prieten?...e omul tau. Primeste mesaje, iar el tace, normal ca intrebi :"cine-i?" Si el ar face la fel, cu siguranta.
Mi se pare atat de normal si firesc ca atunci cand esti cu iubitul tau sau cu sotul tau si acesta primeste mesaje sau nu raspunde la un apel sa intrebi"ce s-a intamplat"?, "cine-i?" Da, poate nu trebuia sa se uite in telefon, daca el i-ar fi spus. Nu i-a spus...trebuia sa-l intrebe. Ce relatie e aia in care omul tau primeste pe sest mesaje si ambii parteneri tac si se fac ca ploua??!! Nu-i adevarat, frate! -
Tsunami, pe de o parte privesti corect si rational : nu a inselat o , nu tre dramatizat. Mai mult, chiar daca l-a cautat exa si el a ascuns asta, e uman: poate am patit-o cu totii sa il apuce pe vreun ex iubirea eterna, sa ne sune sau scrie siropos, disperat, libidinos, iar noi sa il scutim pe partenerul actual de aceste informatii, mai ales ca elanul exului ne lasa reci.
Dar! Pari un om cu principii sanatoase, dintr o bucata.. Nu cred ca tu ai sedea vizibil trist, cu orele, dupa mesaje de la o exa... astfel incit actuala ta partenera sa sesizeze clar ca ceva nu e in regula si sa ajunga sa se sperie.. sa isi piarda increderea.. Nu cred ca o fosta relatie ar avea asa o putere asupra ta, iar cand actuala ar afla si ti-ar vorbi cu ocazia asta de nelinistile ei, i-ai zice, blegos, ca da, mesajele sunt de la exa AIA, tu nu stii exact ce e, dar e ceva acolooooo careeee vai , te rascoleste de nici nu ai fost in stare sa raspunzi si sa-i limitezi exei efuziunile...
Ce vreu sa spun e ca mie nu sms urile ascunse mi se par ceva rau, ci moliciunea partenerului, mi se pare mai periculos atasamentul lui fatza de aceasta durere si tristete la care nu vrea sa renunte (sa fim seriosi, putea disimula, din interes si respect pentru relatia prezenta, putea sa se duca la paine, la baie, sa-si consume sughitul afectiv si sa isi zica, gata bai c**ie, ne revenim!); el s-a cramponat de faptul ca a patit ceva naspa, s-a simtit nedreptatit si cara dupa el acest sentiment – poate rezidual, poate mai mult decit atit - iar asta ii afecteaza relatia actuala, atita vreme cit el nu isi poate contine si stapani tristetile. Adica era simplu sa zica,”bai femeie,mi se pare aiurea rau ca mi te ai uitat in telefon, da’uite, te inteleg ca te ai speriat..., n-ai de ce, sunt cu tine, a fost intr adevar o relatie importanta, m-a afectat , oameni suntem dar sunt acum, aici, cu tine... „. Dupa mintea mea el ar trebui sa se adune [poate chiar cu ajutorul ei], sa traga linie, ok fost naspa dar eu acum traiesc in prezent..si sa isi ia viata in maini, nu sa se prelinga trist dupa fieare semeseu al mandrei din trecut. Dar asta e desigur doar un punct de vedere.
-
exista guri si urechi?
exista!
intr-o relatie pe care o vrei de lunga durata iti trebuie incredere.
incredere sau despartire, nu lesa si botnita.
chiar de te0-ai fi uitat in telefonul lui, nu-i spui, ever.
acu' 20 de ani cand nu existau moboilele ce faceai? angajai un detectiv?
cum mai poate trai un om langa alt om stiind ca poate fi urmarit stiind ca cel de langa el nu mai are incredere in el?
controlul incepe in momentul in care ti se rupe de relatie, stii ca nu mai poate continua, dar nu vrei sa te ia de proasta. maturitatea intr-o relatie trebuie sa plece de la individ nu de la controlul altui individ.
in cazul de fata, daca el vrea sa rezolve situatia poate avea un plan, daca vrea s-o paraseasca, chestia asta o va grabi. nici intr-un caz angajarea unui detectiv nu va rezolva o relatie. aia se face doar pentru a demonstra neincrederea
Acest mesaj a fost editat de către tsunnami: -
nasol.
sunt curioasa ce s-a mai intamplat peste noapte.
da, discutia deschisa ar fi ajutat mai mult.( fara sa te fi uitat in telefonul lui)
a vrut sa te fereasca exact de ceea ce se intampla acum. un barbat nu recunoaste asa usor ca a suferit dupa o femeie.
sper sa treaca peste ceea ce ai facut si sa inveti din asta. -
angela ma bucur ca ai aflat cat de cat adevarul
va felicit pentru discutia purtata
acum eu zic sa il lasi sa se intalneasca cu dumneai sa lamureasca NU STIU EU CE (dupa cati ani?) sa o asculte si sa ii spuna ca nu e singur
nu vreau sa te supar..probabil are o melancolie legat de fosta , e normal probabil a iubit-o la momentul respectiv e o stare normala la urma urmei
daca el nu ii raspunde e de bine, deci nu cred ca vrea sa aibe o conversatie cu el si prefera tacerea
bafta in continuare -
angela, povestea ta m-a impresionat maxim pentru ca mi-a adus aminte de o poveste a mea... de foarte demult... la mine nu s-a terminat bine asa ca eu acum te incurajez sa mai astepti si sa il lasi sa se lamureasca...
ideea e: de cat timp sunteti voi impreuna? cat timp au petrecut ei impreuna? in functie de asta, desigur si de intensitatea sentimentelor lui pentru tine, se poate creiona o parere...
e cam devreme, zic eu, pentru supozitii... trebuie sa functioneze comunicarea si ca tacerea sa ia sfarsit...
nu stiu, uite ca am si eu reminiscente din trecut... offf -
iti spune ca tu esti vinovata ca te-ai uitat in telefonul lui? ha,ha..nu erau halucinatii copilaresti
cand el facea pe mutulica cel trist, tu ce sa fi facut?
dar tu ai gresit, da,da...ca te bagasi in trecutu omului! mai sa fie!
sa stea cu trecutu, frate,daca vrea sa traiasca in trecut.. acum e depresiv. cazut cu totul in butoiul cu melancolie. de cat timp e asa?asta cu sms-urile ei si tristetile lui dureaza de ceva vreme, nu?
imi pare rau sa-ti spun dar daca nu mai simtea nimic pentru ea, i-ar fi raspuns, am terminat,am o alta relatie..pa,pa.timp de vindecare a existat,daca stia ce vrea, daca te vroia pe tine incheia cu fosta . nici nu stiai, nici nu sufereai tu...ca el o scalda ca i se umfla panzele de dor. hai, vant din pupa,incheie-ti socotelile,du-te si te-ntorci cand iti trece, daca ma mai gasesti. daca nu, sa fie sanatos, decat cu tine si suspinand la sms-uri, mai bine fara.. si tot tu esti de vina, nu? hai ca-i buna!
m-am ambalat, stiu, dar la 45 vezi altfel,nu mai ai timp. nu mai stai sa-i cauti atat in fund ca la 25-30..nu astepti sa-ti spuna..ca candva , ca pe dincolo, ca sa vezi...draci baltati,se va vindeca, ca ea a fost iubirea vietii lui..si tu sa stai cuminte,sa ai rabdare...