Va urma?
-
Dory_anne said:Am privit mereu in urma, cu nostalgie la anii de liceu. Parca nici nu au trecut douazeci si cinci de ani! A fost o perioada frumoasa, incarcata de aminitiri si o parte din colegii de clasa mi-au ramas prieteni adevarati. Pe cei care se remarcau din clasele mai mari ii cunosteam, atunci 2-3 ani era o diferenta enorma. Pe cei care veneau in urma mai putin. Totusi, unele chipuri mi-au ramas in memorie, mai ales ca unii aveam pasiuni comune, mai mergeam la olimpiade, concursuri.
Pe atunci nu stiam ce inseamna roman, evreu, eram toti copii desi evreii erau tare destepti. Vag, imi trece prin fata ochilor imaginea unui baiat inalt, bine facut, cu parul carliontat si negru din clasele mai mici. Si care se facea remarcat prin rezultatele sale. N-am vorbit niciodata si nu stiu sa ne fi aruncat macar vreo privire.
Revin in prezent. Duminica, zi frumoasa de toamna, am plecat la o plimbare, parcuri aglomerate, lume. Ca sa nu ma plictisesc am sunat o prietena si tocmai ii marturiseam sigura pe mine ca sunt independenta, ma simt bine si capitolul barbati e incheiat. Spre casa mi-am propus sa iau un mijloc de transport asa ca m-am retras intr-o statie mai izolata, eram chiar singura. La un moment dat opreste in fata mea o masina, un baiat tanar la volan, zambitor. Am spus sa nu o fac pe salbateca si sa vad ce vrea. Ma gandeam ca s-a ratacit si vrea o informatie. M-a privit cu un zambet larg si m-a intrebat daca am terminat liceul "x". L-am privit mai atent si l-am recunoscut pe baiatul carlionat din liceu. Desi acum nici urma din acel par! Dar privirea inteligenta...el era. I-am spus direct pe nume si mi-a spus ca el e. A coborat, mi-a parut mereu emotionat si vesel. Mina ii era usor tremuranda pe tigara. Intai a fost el cel care m-a intrebat ce am facut intre timp: studii, familie, mi-a spus ca nu m-am schimbat atat de mult (aici a exagerat!), apoi m-a rugat sa-i dau numarul de telefon. El(evreu): a terminat o facultate, apoi a doua, apoi si-a deschis propria firma unde activeaza de opt ani. Mi-a spus: niciodata casatorit si fara copii pentru ca nu i-a placut sa fie legat de ceva. Se pare ca plimbatul in natura e un hobby comun, il prefera mersului la sala, m-a condus acasa si in drum si-a exprimat dorinta sa mai iesim. Eu, fiind dupa concediu i-am spus ca vreau sa se aseze un pic lucrurile la serviciu si sigur mi-ar face placere. Asa ca telefonul ne-ar putea lega. Au trecut doua zile, nu am inca nici un semn. Sa fi fost o joaca? Oare ce e in mintea lui?
Pentru mine a fost o intalnire placuta...si chiar mi-am dat seama ca inima poate bate din nou.
Mai asteapta nu dispera! O sa te sune el...si daca nu o face, viata merge inainte... -
Dory_anne said:Am privit mereu in urma, cu nostalgie la anii de liceu. Parca nici nu au trecut douazeci si cinci de ani! A fost o perioada frumoasa, incarcata de aminitiri si o parte din colegii de clasa mi-au ramas prieteni adevarati. Pe cei care se remarcau din clasele mai mari ii cunosteam, atunci 2-3 ani era o diferenta enorma. Pe cei care veneau in urma mai putin. Totusi, unele chipuri mi-au ramas in memorie, mai ales ca unii aveam pasiuni comune, mai mergeam la olimpiade, concursuri.
Pe atunci nu stiam ce inseamna roman, evreu, eram toti copii desi evreii erau tare destepti. Vag, imi trece prin fata ochilor imaginea unui baiat inalt, bine facut, cu parul carliontat si negru din clasele mai mici. Si care se facea remarcat prin rezultatele sale. N-am vorbit niciodata si nu stiu sa ne fi aruncat macar vreo privire.
Revin in prezent. Duminica, zi frumoasa de toamna, am plecat la o plimbare, parcuri aglomerate, lume. Ca sa nu ma plictisesc am sunat o prietena si tocmai ii marturiseam sigura pe mine ca sunt independenta, ma simt bine si capitolul barbati e incheiat. Spre casa mi-am propus sa iau un mijloc de transport asa ca m-am retras intr-o statie mai izolata, eram chiar singura. La un moment dat opreste in fata mea o masina, un baiat tanar la volan, zambitor. Am spus sa nu o fac pe salbateca si sa vad ce vrea. Ma gandeam ca s-a ratacit si vrea o informatie. M-a privit cu un zambet larg si m-a intrebat daca am terminat liceul "x". L-am privit mai atent si l-am recunoscut pe baiatul carlionat din liceu. Desi acum nici urma din acel par! Dar privirea inteligenta...el era. I-am spus direct pe nume si mi-a spus ca el e. A coborat, mi-a parut mereu emotionat si vesel. Mina ii era usor tremuranda pe tigara. Intai a fost el cel care m-a intrebat ce am facut intre timp: studii, familie, mi-a spus ca nu m-am schimbat atat de mult (aici a exagerat!), apoi m-a rugat sa-i dau numarul de telefon. El(evreu): a terminat o facultate, apoi a doua, apoi si-a deschis propria firma unde activeaza de opt ani. Mi-a spus: niciodata casatorit si fara copii pentru ca nu i-a placut sa fie legat de ceva. Se pare ca plimbatul in natura e un hobby comun, il prefera mersului la sala, m-a condus acasa si in drum si-a exprimat dorinta sa mai iesim. Eu, fiind dupa concediu i-am spus ca vreau sa se aseze un pic lucrurile la serviciu si sigur mi-ar face placere. Asa ca telefonul ne-ar putea lega. Au trecut doua zile, nu am inca nici un semn. Sa fi fost o joaca? Oare ce e in mintea lui?
Pentru mine a fost o intalnire placuta...si chiar mi-am dat seama ca inima poate bate din nou.
m-am induiosat de noul scriitor/scriitoare de pe statele redactiei
da'i inainte sa nu-i mai fie mana tremuranda
-
la peste 40 de ani ai tai, ar trebui sa vezi viata mai realist... nu ca la 16 ani... iar sublinierea ta cu evreii iar e inutila... vrei sa vezi daca suntem antisemite sau cum?
daca are de gand sa sune, va suna, dar daca nu s-a insurat si nu a vrut familie pana acum, prea putin probabil sa vrea de acum incolo, oricum, nu cu cineva cu cativa ani mai mare...
va cauta o pustoaica... cu ceva ani mai mica, ca astea nu pun prea multe intrebari si nu au asteptari prea mari de la relatii... -
cory_helen said:la peste 40 de ani ai tai, ar trebui sa vezi viata mai realist... nu ca la 16 ani... iar sublinierea ta cu evreii iar e inutila... vrei sa vezi daca suntem antisemite sau cum?
daca are de gand sa sune, va suna, dar daca nu s-a insurat si nu a vrut familie pana acum, prea putin probabil sa vrea de acum incolo, oricum, nu cu cineva cu cativa ani mai mare...
va cauta o pustoaica... cu ceva ani mai mica, ca astea nu pun prea multe intrebari si nu au asteptari prea mari de la relatii...
stii cum actioneaza chimia?
ca fulgerul. nu ma refer exclusiv la sex.
daca te prinde in off-side, o comiti. big time.
stii cum e sa-ti alerge adrenalina prin corp?
OMG!!!
nici nu-ti mai poti controla tremuriciul.
nasol e doar cand te trezesti -
Ce coincidenta! Si eu am cunoscut in liceu un baiat carliontat, era evreu si foarte destept, doar ca nu-i tremura mana pe tigara...si eu am peste 40 de ani...dar nu l-am mai intalnit decat pe facebook.
Cred ca nu am fost la timpul potrivit, in statia de autobuz potrivita.
Nici nu aveam cum. Tipul e la New York acum.
-
Mai nene ! cu atit de putine date si informatii, exista inca un catralion de variante de continuare.... Cirliontzii lui nu credca sunt o variabila semnificativa

Dintre ele una e ca foarte posibil sa te sune la un moment dat, fie si pentru un cico si depanat amintiri, credca toti ne uitam cu drag la tot ce aminteste de vremurile adolescentei,cand totul era roz si plin de sperante, prietenii erau veseli, nu daduseram inca de prea multi pereti cu capul
Si eu cand ma intalnesc cu persoane pe care nu le-am vazut de 'j de ani dar cu care impartim amintiri faine, ne entuziasmam, schimbam numerele ba chiar stabilim ca ne vedem negresit
cu o intentie sincera si prieteneasca; nu tot timpul se si intampla, alteori s-a intamplat si ne-am [re]imprietenit.
Alta varianta ar fi ca i-a placut ce a vazut si va incerca o revedere... daca i-a ramas si lui in minte ca un 'va urma' te va suna candva. Insa !!! daca vezi ca nu suna iar tu incepi sa construiesti exagerat si sa te gandesti prea mult la el, e un semnal de alarma ca o sa faci broderie pe vid si risti sa te frigi a-ntaia. Asa ca atunci pui mana pe tel. si il suni (o data!) si il scoti nush, la un concert sau la un film si acolo vezi ce si cum..
Oricum ai invatat ceva din asta si anume ca bineinteles ca inca mai simti si ca multe capitole din viata ta nu sunt incheiate
-
cory_helen said:o fi venit intr-o deplasare... poate era in drum spre aeroport... dar am o curiozitate: de unde stiati de ei ca sunt evrei, fetelor?
si eu am terminat liceul acum 25 de ani si atunci nu se stiau de lucruri din astea... nici macar nu stiam au altfel de trasaturi sau altfel de nume...
Eu stiam pentru avusese el grija sa-mi spuna si se lauda ca la terminarea liceului avea de gand sa plece in Israel si sa se intoarca in Romania ca student la medicina. Vise de pusti. Pana la urma a ajuns in USA, ceea ce-i mai bine, cred.
Acum, cu mintea mea de peste 40, ma gandesc ca tipul era cam curios, ca sa zic asa. Era obsedat de Dorian Gray. Inca ma intreb de ce. -
era un narcisist in fasa, probabil... visa tinerete fara batranete si viata fara de moarte... dar are o scuza ca era foarte tanar pe atunci...
cui nu i-ar placea sa nu imbatraneasca, sa ramana vesnic ca la 30 de ani???? desi unii ar vrea sa fie ca la 25... depinde si de maturizarea psihica probabil...
scuze de divagatii...
-
cory_helen said:era un narcisist in fasa, probabil... visa tinerete fara batranete si viata fara de moarte... dar are o scuza ca era foarte tanar pe atunci...
cui nu i-ar placea sa nu imbatraneasca, sa ramana vesnic ca la 30 de ani???? desi unii ar vrea sa fie ca la 25... depinde si de maturizarea psihica probabil...
scuze de divagatii...
Sa stii ca i-a reusit cumva sa nu imbatraneasca prea mult. Si, spre deosebire de cel din povestea initiatoarei, are aceiasi carlionti.
In fine, imi cer scuze ca am deturnat topicul. Eh, amintiri din copilarie. -
Si eu m am intalnit odata cu un fost coleg de scoala generala, pe care nu l mai vazusem de vreo 15 ani. Mentionez ca in timpul scoli era un pitic mic, negricios ...dupa 15 Ani mama ce bunaciune s a dat jos dintr o masina ...era piticu' numai' ca se transformase intr un barbat adevart
...
Acest mesaj a fost editat de către coralain: