curiozitatea chiar omoara pisica?
-
0 0Salut!
N-am mai intrat de mult pe forum, insa acum iata-ma aici spunandu-mi oful.
Mai avem putin timp si facem un an de relatie. O relatie frumoasa, in care am descoperit din nou ca pot sa iubesc, o relatie care ma implineste, care imi ofera lucruri minunate. Ne-am mutat impreuna, avem si planuri de viitor, impartim totul, cu exceptia anumitor chestii. Adica fiecare are libertatea lui, spatiul lui intim. Asa am hotarat de la inceput, fiecare cu parolele lui de messenger, facebook, si nu ne uitam in telefoane, am stabilit sa plecam la drum cu mare incredere.
N-am simtit niciodata ca ma insala, niciodata nu a fost schimbat fata de mine, intotdeauna ne-am spus necazurile si problemele de la serviciu, sau orice ne apasa.
De vreo luna, cam asa, e mult mai stresat decat de obicei. Am pus totul in carca serviciului, insa anumite chestii mi-au atras atentia. Sunt momente cand primeste sms-uri pe telefon si imediat isi schimba atitudinea, devine trist si ganditor. Daca il intreb ce are, spune ca nimic important, ca e legat de serviciu si ca va rezolva problema. Chestia asta nu se intampla numai cand e cu mine, poate avem musafiri, poate suntem in oras, nu conteaza, el primeste aceste sms-uri care il fac posomorat si ganditor.
De fapt, el cu mine e neschimbat, nu se cearta cu mine, sau devine nervos, sau e rece cu mine, ci doar pentru un timp, de la primirea sms-ului devine trist. Daca ma duc la el in momentul ala si incerc sa-i spun o vorba de bine, imi zambeste, ma ia in brate si imi zice ca totul va fi bine.
Dar, ma intriga destul de tare cand il vad trist dupa ce primeste sms, la care el nu raspunde(cel putin in prezenta mea nu a raspuns niciodata la sms), si simt ca imi ascunde ceva. Nu stiu, poate sunt eu paranoica, dar o problema de serviciu parca nu merita privirea aceea, asa trista, cand citeste sms-ul.
Nu m-am uitat niciodata in telefonul lui, nu l-am controlat niciodata, dar acum ma omoara curiozitatea, parca m-as uita in telefonul lui.Sunt atatea momente propice pentru asta, si ma uit la telefonul ala si asa m-as infige in el sa vad acele mesaje, dar frica ma opreste, frica de a descoperi ceva. Ma lupt cu chestia asta, e o lupta interioara si simt ca explodez.
Sa ma uit sau nu???????
-
poti afla orice din acele SMS
poate ca are probleme la servici
poate ca are vreo datorie catre camatari
sau o posibila aventura
sau ca e bolnav ceva
ce sa spun , dupa un an de relatie ar fi fost bine sa fie deschis cu tine
poate mai primesc ceva pietre in geam , dupa 1 an de relatie se presupune ca sunteti destul de apropiati ...eu m-as uita sincer..macar la un SMS ..NU la toate..asa nu imi fac planuri imaginare
acum depinde de tine -
Angela00 said:Salut!
N-am mai intrat de mult pe forum, insa acum iata-ma aici spunandu-mi oful.
Mai avem putin timp si facem un an de relatie. O relatie frumoasa, in care am descoperit din nou ca pot sa iubesc, o relatie care ma implineste, care imi ofera lucruri minunate. Ne-am mutat impreuna, avem si planuri de viitor, impartim totul, cu exceptia anumitor chestii. Adica fiecare are libertatea lui, spatiul lui intim. Asa am hotarat de la inceput, fiecare cu parolele lui de messenger, facebook, si nu ne uitam in telefoane, am stabilit sa plecam la drum cu mare incredere.
N-am simtit niciodata ca ma insala, niciodata nu a fost schimbat fata de mine, intotdeauna ne-am spus necazurile si problemele de la serviciu, sau orice ne apasa.
De vreo luna, cam asa, e mult mai stresat decat de obicei. Am pus totul in carca serviciului, insa anumite chestii mi-au atras atentia. Sunt momente cand primeste sms-uri pe telefon si imediat isi schimba atitudinea, devine trist si ganditor. Daca il intreb ce are, spune ca nimic important, ca e legat de serviciu si ca va rezolva problema. Chestia asta nu se intampla numai cand e cu mine, poate avem musafiri, poate suntem in oras, nu conteaza, el primeste aceste sms-uri care il fac posomorat si ganditor.
De fapt, el cu mine e neschimbat, nu se cearta cu mine, sau devine nervos, sau e rece cu mine, ci doar pentru un timp, de la primirea sms-ului devine trist. Daca ma duc la el in momentul ala si incerc sa-i spun o vorba de bine, imi zambeste, ma ia in brate si imi zice ca totul va fi bine.
Dar, ma intriga destul de tare cand il vad trist dupa ce primeste sms, la care el nu raspunde(cel putin in prezenta mea nu a raspuns niciodata la sms), si simt ca imi ascunde ceva. Nu stiu, poate sunt eu paranoica, dar o problema de serviciu parca nu merita privirea aceea, asa trista, cand citeste sms-ul.
Nu m-am uitat niciodata in telefonul lui, nu l-am controlat niciodata, dar acum ma omoara curiozitatea, parca m-as uita in telefonul lui.Sunt atatea momente propice pentru asta, si ma uit la telefonul ala si asa m-as infige in el sa vad acele mesaje, dar frica ma opreste, frica de a descoperi ceva. Ma lupt cu chestia asta, e o lupta interioara si simt ca explodez.
Sa ma uit sau nu???????
Draga Angela,
Sfatul meu e sa stai pe picioarele tale. Chiar te rog sa citesti patania mea de la "i-am citit mesajele pe mess".
-
Angela, daca el nu vrea sa-ti spuna, nu intra cu bocancii in viata lui. N-ai niciun drept.
In plus, inteleg de la tine ca el nu s-a schimbat, in ceea ce te priveste.
Eu nu inteleg apetitul acesta al unor femei de a sti tot, de a controla tot, de a domina barbatul. In schimb, daca (Doamne fereste!) el se uita in telefonul lor, imediat sar ca arse.
In concluzie: parerea mea este sa-ti vezi de treaba! -
daca ai atatea semne ca ceva e putred in Danemarca si crezi ca verificandu-i telefonul te dumiresti, poti s-o faci.
dar daca si-a sters mesajele si n-ai avut cum sa te lamuresti, o sa cam incepi sa cauti prin alte locuri si numai zen nu o sa fii pana nu dai de ceva anume.
cam ce o sa faci daca nu gasesti nicaieri raspuns scris, arhivat, la ce te framanta?
-
Da, el nu e schimbat fata de mine, decat e trist si abatut cand citeste acele sms-uri.
Normal ca l-am intrebat ce se intampla, de ce acele mesaje ii dau starea asta, i-am spus ca poate sa-mi spuna orice si ca voi fi alaturi de el, poate pot sa-l ajut cu ceva. Raspunsul e scurt si la obiect, cateodata imi zambeste asa in coltul gurii si imi zice "stai linistita, nu e nimic grav", iar apoi schimba subiectul discutiei.
Sa sufere de vreo boala grava nu cred, nu e genul de persoana care daca se simte rau sa tina in el, la cea mai mica durere de cap se vaiata, oricum imi dau seama cand e bolnav. Probleme cu camatarii nu are, niciodata nu a fost adeptul imprumuturilor, la serviciu intr-adevar mai sunt probleme, dar se pot rezolva, este stresul normal prin care trece orice om cu responsabilitati.
De spus imi spune orice, cu exceptia acestor mesaje. Ceva e putred la mijloc!
As putea oricand sa ma uit in telefonul lui, dar simt ca trec o limita pe care nu ar trebuie sa o incalc, simt ca imi pierd increderea in el daca fac asta. Plus ca de fiecare data cand vad telefonul, desi curiozitatea e mare, imi vin in minte vorbele unei prietene " intotdeauna va exista ceva in telefonul unui barbat, daca te mananca, scarpina-te , dar ai sa faci ditamai buba si o sa te doara". Asta imi da frica! -
andrada86 said:Angela, daca el nu vrea sa-ti spuna, nu intra cu bocancii in viata lui. N-ai niciun drept.
In plus, inteleg de la tine ca el nu s-a schimbat, in ceea ce te priveste.
Eu nu inteleg apetitul acesta al unor femei de a sti tot, de a controla tot, de a domina barbatul. In schimb, daca (Doamne fereste!) el se uita in telefonul lor, imediat sar ca arse.
In concluzie: parerea mea este sa-ti vezi de treaba!
Tot timpul am avut incredere in el, nu vreau sa intru cu bocancii in viata lui si nu vreau sa-l controlez. A avut tot timpul grija sa ma sune cand intarzie, niciodata nu s-a comportat rece cu mine, chiar si atunci cand ne mai certam el face primul pas spre impacare, nu suporta sa stie ca exista tensiune intre noi.
Dar chestia asta cu mesajele, si refuzul lui categoric de a vorbi despre ma pune pe ganduri.
Voi stiti povestea mea oarecum, inainte sa fiu cu el am avut o relatie cu un om insurat, care cu mine se comporta extraordinar si imi zicea tot timpul ca acasa el nu are viata cu sotia lui. Dar normal, asta poate era o minciuna gogonata, si el de fapt acasa poate era numai lapte si miere cu ea.
Acum imi vin tot felul de ganduri, ca poate si eu acum sunt inselata, si al meu e unul din tipii aia care se comporta numai lapte si miere cu oficiala, dar de fapt el mai are si altceva in spate. Nu stiu....... -
Angela00 said:
As putea oricand sa ma uit in telefonul lui, dar simt ca trec o limita pe care nu ar trebuie sa o incalc, simt ca imi pierd increderea in el daca fac asta.
eu cred ca daca te-ai uita in telefonul lui, ai putea avea surpriza sa nu gasesti niciun mesaj si de-abia de-acolo ar incepe balciul, fiindca ceva tot ai vrea sa afli, indiferent pe ce cale.
iar lipsa unui text din telefon n-ar insemna ca lipseste problema cu totul, ci doar ca nu ai dovada palpabila a ceea ce e subred.
de-abia atunci ar fi start joc.
-
foarte bine ca ai acea constiinta a limitelor, inseamna ca esti echilibrata..
Eu clar m-as uita, daca as ajunge deja la paranoi fara raspuns care tin de o luna! El e trist, si eu m-as gandi la o problema, la ceva posibil grav. Insa... stii bine ca isi poate sterge mesajele .. mai ales ca i-ai zis de nelinistile tale..