Pe ce drum sa merg?!
-
0 0Buna fetelor, vin si eu cu o dilema mare care face parte in momentul de fata din viata mea...asa ca vreau sa va afisez cateva randuri despre ce sa intampla insa nu prea stiu cum sa incep...asa ca va spun direct...cam de vreo 2 ani vreau sa emigrez in Canada insa prietenul meu cu care sunt intr-o relatie de 3 ani nu vrea sa auda de acest ''pas''..am tot amanat sa plec ca am zis ca poate , poate il conving sa vina si el...stiu ca nici acolo nu stau caini cu covrigi in coada, insa am rude care ne vor ajuta, si sunt foarte sigura pe mine ca va fi totul ok pt ca am ambitie si se poate daca vrei ceva...eu am 23 de ani iar el face 28..isi doreste foarte mult sa ne casatorim insa eu sunt pusa pe ganduri ..tin sa mentionez ca nici aici nu imi lipseste absolut nimic,insa vreau sa traiesc civilizat si sa am mai multe oportunitati, si la urma urmei am unde sa ma intorc in caz de ceva...imi este foarte greu sa plec fara el pt ca il iubesc mult , este un familist convins ,ma respecta este atent si un barbat foarte harnic si responsabil la care viseaza multe femei...mi-as dori sa stau impreuna cu el insa nu aici, noi stam la sat, ma deprima locul asta, cu toate neamurile aici..parca ma sufoc...as vrea pentru noi libertate,independenta,adica sa fiu doar eu si el, sa nu dam explicatii de fiecare data cand mergem undeva si asa mai departe,plus ca eu sunt o pers foarte energica si locul asta asa pustiu ca la sat ma face sa ma inchid foarte mult in mine si sa nu fiu eu...el sta cu mama lui,este o femeie de nota 20, , si cred ca asta e si motivul pt care nu vrea sa plece, este foarte mamos...incerc sa ii respect decizia insa acest lucru ma ''macina'' pe mine foarte mult sufleteste...i-am spus de atatea ori ca o luam si pe ea dupa ce ne stabilim daca nu poate trai fara mama lui..insa refuza sa plece cu orice pret...imi tot spune sa plec eu si vine si el insa nu il cred, pentru ca il cunosc si stiu ca nu va veni...simt ca ma sacrific mult,si parca is satula deja, aici sansa la un apartament sau o casa in oras nu o sa avem pt ca e foarte greu, chiar daca el are un salar foarte bun aici...doresc sa am unde sa imi duc copii cand cresc mai mari,aici nu este nimic,un strand este la 50 de km , o gradina zoologica nici nu mai zic...imi vine sa imi iau bagaju si sa plec singura..dar tin atat de mult la el,insa nu pot spune ca sunt fericita...si nu stiu ce sa fac...de casatorit nu prea vreau pt ca simt ca nu asta vreau in mometul de fata sa fac aici..insa culmea, daca am pleca maine si am fo doar noi acolo as face imediat nunta...nu stiu ce sa fac si cum sa procedez..pe care drum sa merg sa nu regret mai tarziu?! va rog niste sfaturi si pareri de la persoane poate mai mature ca si mine, sau care au trait ceva asemanator...pt ca simt ca sunt disperata si nu am cu cine sa vorbesc :(
-
in primul rand nu stiu daca esti reala ca sa-ti raspund serios
presupunand ca esti
1. in ziua de azi nu se mai ajunge asa de usor in canada
2. daca plecati la drum cu inima indoita mai bine nu mai plecati
3. multe relatii aici se desfac, daca nu majoritatea celor care au plecat deja din tara cu bube
4. daca te crezi capabila sa rezisti singura aici poti sa incerci, dar inarmeaza-te cu foarte multa rabdare pentru ca totul dureaza foarte mult acum
5. daca nu ai o meserie care sa le convina canadienilor la ora actulala nu merita sa incerci -
HelloKittie said:Buna fetelor, vin si eu cu o dilema mare care face parte in momentul de fata din viata mea...asa ca vreau sa va afisez cateva randuri despre ce sa intampla insa nu prea stiu cum sa incep...asa ca va spun direct...cam de vreo 2 ani vreau sa emigrez in Canada insa prietenul meu cu care sunt intr-o relatie de 3 ani nu vrea sa auda de acest ''pas''..am tot amanat sa plec ca am zis ca poate , poate il conving sa vina si el...stiu ca nici acolo nu stau caini cu covrigi in coada, insa am rude care ne vor ajuta, si sunt foarte sigura pe mine ca va fi totul ok pt ca am ambitie si se poate daca vrei ceva...eu am 23 de ani iar el face 28..isi doreste foarte mult sa ne casatorim insa eu sunt pusa pe ganduri ..tin sa mentionez ca nici aici nu imi lipseste absolut nimic,insa vreau sa traiesc civilizat si sa am mai multe oportunitati, si la urma urmei am unde sa ma intorc in caz de ceva...imi este foarte greu sa plec fara el pt ca il iubesc mult , este un familist convins ,ma respecta este atent si un barbat foarte harnic si responsabil la care viseaza multe femei...mi-as dori sa stau impreuna cu el insa nu aici, noi stam la sat, ma deprima locul asta, cu toate neamurile aici..parca ma sufoc...as vrea pentru noi libertate,independenta,adica sa fiu doar eu si el, sa nu dam explicatii de fiecare data cand mergem undeva si asa mai departe,plus ca eu sunt o pers foarte energica si locul asta asa pustiu ca la sat ma face sa ma inchid foarte mult in mine si sa nu fiu eu...el sta cu mama lui,este o femeie de nota 20, , si cred ca asta e si motivul pt care nu vrea sa plece, este foarte mamos...incerc sa ii respect decizia insa acest lucru ma ''macina'' pe mine foarte mult sufleteste...i-am spus de atatea ori ca o luam si pe ea dupa ce ne stabilim daca nu poate trai fara mama lui..insa refuza sa plece cu orice pret...imi tot spune sa plec eu si vine si el insa nu il cred, pentru ca il cunosc si stiu ca nu va veni...simt ca ma sacrific mult,si parca is satula deja, aici sansa la un apartament sau o casa in oras nu o sa avem pt ca e foarte greu, chiar daca el are un salar foarte bun aici...doresc sa am unde sa imi duc copii cand cresc mai mari,aici nu este nimic,un strand este la 50 de km , o gradina zoologica nici nu mai zic...imi vine sa imi iau bagaju si sa plec singura..dar tin atat de mult la el,insa nu pot spune ca sunt fericita...si nu stiu ce sa fac...de casatorit nu prea vreau pt ca simt ca nu asta vreau in mometul de fata sa fac aici..insa culmea, daca am pleca maine si am fo doar noi acolo as face imediat nunta...nu stiu ce sa fac si cum sa procedez..pe care drum sa merg sa nu regret mai tarziu?! va rog niste sfaturi si pareri de la persoane poate mai mature ca si mine, sau care au trait ceva asemanator...pt ca simt ca sunt disperata si nu am cu cine sa vorbesc
Este adevarat faptul cum ca daca nu esti fericita de una singura, n-ai cum sa fii fericita nici cu altcineva. Eu zic sa pleci. Daca-i sa vina, dupa...va veni, daca-i sa te intorci, ai unde, doar singura ai spus-o. Si de retinut o chestie: e usor sa intri intr-o "relatie", greu e sa iubesti si sa simti ca te potrivesti cu cineva.
Incearca sa pleci acolo si sa vezi ce cantareste mai mult: faptul ca te simti mai implinita sau dorul de el si lipsa iubirii lui.
O relatie de 3 ani, un om care m-a iubit...am plecat, un timp a venit si el, n-a rezistat, ne-am intors impreuna...n-am rezistat eu, simtind ca ma sufoc intr-un loc ce nu ma definea si am plecat, din nou, singura. Nu-i vorba ca trebuie sa alegi, neaparat, intre iubire si "cariera", ci-i indicat sa alegi ce te defineste in momentul prezent, gandind, oarecum, si-n perspectiva

-
panselutas said:in primul rand nu stiu daca esti reala ca sa-ti raspund serios
presupunand ca esti
1. in ziua de azi nu se mai ajunge asa de usor in canada
2. daca plecati la drum cu inima indoita mai bine nu mai plecati
3. multe relatii aici se desfac, daca nu majoritatea celor care au plecat deja din tara cu bube
4. daca te crezi capabila sa rezisti singura aici poti sa incerci, dar inarmeaza-te cu foarte multa rabdare pentru ca totul dureaza foarte mult acum
5. daca nu ai o meserie care sa le convina canadienilor la ora actulala nu merita sa incerci
Multumsc da sfaturi..da sunt reala
..despre proceduri si cum se emigreaza crede-ma ca stiu absolut tot ce se poate de stiut, sunt foarte bine informata despre tot procesul si stiu cum stau lucrurile, despre costul programului si restu..e un proces dificil, nimeni nu spune ca e usor... -
HelloKittie said:
Multumsc da sfaturi..da sunt reala
..despre proceduri si cum se emigreaza crede-ma ca stiu absolut tot ce se poate de stiut, sunt foarte bine informata despre tot procesul si stiu cum stau lucrurile, despre costul programului si restu..e un proces dificil, nimeni nu spune ca e usor...
atunci daca esti la curent cu tot ce trebuie gandeste-te doar la faptul ca trebuie sa plecati amandoi hotarati de acolo
daca el nu vrea asta nu va duce la nimic bun
si aici o sa va despartiti
e greu la inceput si daca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda e si mai si
din punctul meu de vedere eu ti-as spune sa pleci -
ce nu-mi place la tine:
-vrei sa pleci ca n-ai distractii si gradina zoologica
-vrei sa pleci lasand pe el greul traiului acolo (desi el e mamos)
-vrei sa pleci desi crezi ca stii povestea cu covrigii cainilor, lozinca luata din ziar, fara sa o fi simtit-o
-vrei sa pleci pentru o casa care nu stii cum se va plati acolo si cu ce vecini, si fara nici un ajutor
-vrei sa pleci stiind ca rudele tge vor ajuta (grea presupunere)
-vrei sa pleci desi nu cred ca poti satisface cerintele de imigrare
-vrei sa pleci stiind ca ai loc sa te intorci
eu cred ca nu esti coapta pentru asa ceva
iti trebuie determinare, tenacitate, ca atitudine
iti trebuie scoala si EXPERIENTA ca satisfacerea conditiilor
iti trebuie acel: "da, pot s-o fac SINGURA"
pana atunci, scoate formularele, vezi ce-ti trebuie, mergi la scoala care te ajuta sa faci pasul asta, castiga experienta in munca, necesara si pentru a-ti gasi o slujba acolo, si pentru satisfacerea conditiilor, lucruri care-ti vor lua cel putin 4 ani, si mai vorbim.
daca tge duci sa ai de unde te intoarce.. e foarte costisitor, nu merita.
daca te duci pentru distractii, iar nu merita. aia se culca la 8 ca dimineata la 5 o iau din loc, isi urca copiii in masina si-i duc la sport, apoi conduc cate 100km dus la servici, la intoarcere iar 100 si se roaga sa nu fie trafic ca altfel platesc in plus scoala sau gradinita (daca mai gasesc loc la stat, liste ce se fac cu ani inainte), apoi ajung franti acasa, pentru ca a doua zi s-o ia din loc.
bani de cheltuiala, de mortgage (imprumut de casa), de leasing la masini, de intretinere de casa, de scoala pentru copii, de pensie (ca acolo n-ai pensie de stat, sau daca te bazezi pe ea esti un om mort), si apoi de concediu care incepe cu 10 zile pe an, si nu e o regula ca daca la o companie pleci cu 15, urmatoarea sa te angajeze tot cu 15. fiecare contract e o noua poveste.
cand am plecat din canada, dupa 12 ani, aveam tot 10 zile,
gandeste-te -
tsunnami said:ce nu-mi place la tine:
-vrei sa pleci ca n-ai distractii si gradina zoologica
-vrei sa pleci lasand pe el greul traiului acolo (desi el e mamos)
-vrei sa pleci desi crezi ca stii povestea cu covrigii cainilor, lozinca luata din ziar, fara sa o fi simtit-o
-vrei sa pleci pentru o casa care nu stii cum se va plati acolo si cu ce vecini, si fara nici un ajutor
-vrei sa pleci stiind ca rudele tge vor ajuta (grea presupunere)
-vrei sa pleci desi nu cred ca poti satisface cerintele de imigrare
-vrei sa pleci stiind ca ai loc sa te intorci
eu cred ca nu esti coapta pentru asa ceva
iti trebuie determinare, tenacitate, ca atitudine
iti trebuie scoala si EXPERIENTA ca satisfacerea conditiilor
iti trebuie acel: "da, pot s-o fac SINGURA"
pana atunci, scoate formularele, vezi ce-ti trebuie, mergi la scoala care te ajuta sa faci pasul asta, castiga experienta in munca, necesara si pentru a-ti gasi o slujba acolo, si pentru satisfacerea conditiilor, lucruri care-ti vor lua cel putin 4 ani, si mai vorbim.
daca tge duci sa ai de unde te intoarce.. e foarte costisitor, nu merita.
daca te duci pentru distractii, iar nu merita. aia se culca la 8 ca dimineata la 5 o iau din loc, isi urca copiii in masina si-i duc la sport, apoi conduc cate 100km dus la servici, la intoarcere iar 100 si se roaga sa nu fie trafic ca altfel platesc in plus scoala sau gradinita (daca mai gasesc loc la stat, liste ce se fac cu ani inainte), apoi ajung franti acasa, pentru ca a doua zi s-o ia din loc.
bani de cheltuiala, de mortgage (imprumut de casa), de leasing la masini, de intretinere de casa, de scoala pentru copii, de pensie (ca acolo n-ai pensie de stat, sau daca te bazezi pe ea esti un om mort), si apoi de concediu care incepe cu 10 zile pe an, si nu e o regula ca daca la o companie pleci cu 15, urmatoarea sa te angajeze tot cu 15. fiecare contract e o noua poveste.
cand am plecat din canada, dupa 12 ani, aveam tot 10 zile,
gandeste-te
Imi pare bine ca imi dai sfaturi..chiar am nevoie de ele, tocmai de aceea am si cerut pareri de la pers mai mature..sa inteleg ca ai stat in Canada...ce sa spun,eu am bagat cerere si mi-a fost acceptata din prima, lucrez de la 18 ani intr-un domeniu destul de bun dar salaru e mic,deci in munca am experienta de 5 ani,cat despre rudele de acolo stiu ca ma pot baza pe ele pt ca m-au ajutat mereu cand am avut nevoie si chair datorita lor am realizat cateva lucrusoare mari la varsta mica pe care o am sa zic asa...mai am o verisoara tot in canada care a plect acum vreo 6 ani si e foarte multumita de ceea ce sa intampla acolo..parereile sunt impartite si depinde de fiecare prin ce a trecut..insa cum am spus , ma bucur ca aud tot felu de pareri..poti te rog sa imi spui in ce oras ai fost daca se poate? si crede-ma ca nu caut distractii sau ceva de genul acesta...pur si simplu cred ca sunt mai multe oportunitati..insa ma ajuta foarte mult sa vorbesc cu persoane care au experienta in ceea ce inseamna Canada
-
Că râmâi sau pleci, schimbă prostănacul. Cum te poţi baza pe unu' care îţi spune "Du-te tu prima, vezi care-i treaba, că vin şi eu după, până atunci rămân cu mămica."? Cu alte cuvinte, desţeleneşte tu cărarea, taie lemne, cară apă, ridică pietrele de moară în locu' meu, iar când o să fie gata masa-papa-patul-cracul, o să vin cu tacâmul pregătit, cu pijamaua curată şi cu prezervativul deja pus pe mătărângă de mami.
-
panselutas said:cerere pe care ai bagat-o unde?
nu exista cerere pentru asa ceva
asa ca nu cred ca esti asa de informata pe cat spui
cum sa nu..exista o cerere selectiva care trebuie completata (nume,varsta,studii,experienta,etc.) inainte sa iti fie programat interviul...ni ai cum sa programezi un inetrviu daca nu au informatii despre tine...trebuie indeplinite anumte criterii pt a fi acceptata cererea...cunosc pe cineva care a bagat cerere de foarte multe ori insa ia fost respinsa de fiecare data iar acum nu mai are voie sa bage..exista un nr limita,...iti spun sigur..stiu cum decurge chetia asta..verioara mea a plecat,exact la fel, a depus cerere . a fost acceptata, sa dus la inetrviu si asa mai departe... uite-te pe emigrarecanada.ro -
nu e nevoie ca acolo sunt

ala se numeste dosar, nu cerere
si te-am intrebat de fapt pe ce parte ai aplicat
daca spui de interviu inseamna ca ai aplicat pe partea franceza
ai obtinut csq? etc
si daca te intereseaza informatii adevarate, nu ce povesti spun cei care cica se ocupa de asa ceva, dar iau bani aiurea
atunci intra pe un forum serios de emigrare
Acest mesaj a fost editat de către panselutas: -
Ce ma enervati astia care o certati pe fata asta intr-una si o luati la rost cu fumuri de superioritate in loc sa incercati s-o ajutati proactiv, ca niste oameni cu bun simt ce suntem.
Pai normal ca e cu capu' in nori la 23 de ani si are nevoie de indrumare. Nu a zis ca le stie pe toate, ci a venit sa ceara sfaturi si informatii si, voi astia care le aveti, in loc sa ii dati peste nas ca ce destepti sunteti voi, ori o lasati in voia ei, ori chiar puneti mana si o ajutati. Mie mi se pare o fata cu bun simt, care desi sta pe la tara stie sa scrie corect romaneste si care mai e si prinsa alaturi de un trantor si este foarte confuza in momentul asta.
Io una tot 23 de ani aveam cand mi-am luat valiza in spate si-am plecat de nebuna. Habar n-aveam in ce ma bag, dar un pic de nebunie nu strica. Bine, sa nu te arunci atat de aiurea incat sa sfarsesti prostituata pe drumuri, dar putin impuls nebunesc e necesar sa iti iei gandurile la spinare si s-o tulesti in alta tara.
Mie modul cum vorbeste si descrie visul ei imi inspira ca are toate sansele sa reuseasca tot ce isi propune, fiindca are ambitia necesara si nici proasta nu pare. Si normal, cauta si fata sustinere si incurajare sa isi urmeze visul, mai ales c-o trage inapoi trantoru'.
Iubita, eu zic asa, du-te tu unde vezi cu ochii si trantorului spune-i ca daaa, sa vina si el mai tarziu, cum a propus. Punem pariu ca dupa 6 luni acolo, cand o sa te stabilizezi cat de cat si o sa renasti, o sa te redescoperi, n-o sa-l mai vrei tu? Si el o sa se roage ca disperatu' de tine sa il iei la el si tu o sa realizezi ca te-ai lega aiurea la cap cu un trantor?
Distractie maxima, o sa fie o aventura misto. -
1. ea a spus ca stie despre ce e vorba
2. azalee are dreptate, pana in 2013 nu se mai primesc dosare
3. tsunami i-a explicat si el serios ce si cum
4. i-am recomandat sa intre pe un forum serios nu pe site-uri ale firmelor care vor doar sa-ti ia bani si nu te ajuta cu nimic dupa
5. procesul de emigrare e lung acum si destul de complicat si trebuie sa intrunesti o gramada de conditii
6. se cer acum teste de limba obligatorii
7. nu e un loc unde sa fii mangaiat pe cap
8. daca ai un vis trebuie sa te documentezi foarte bine daca poti sa-l indeplinesti
9. din pacate emigrarea pentru canada si australia are reguli stricte, nu poti sa-i spui cuiva doar pleaca si ei sa-ti dea viza bine merci
10. daca nu esti pe lista meseriilor acceptate acum nu te acccepta
punct
iar asta nu e ca sa tai aripi ci pentru ca intr-adevar trebuie sa stie despre subiectul asta totul daca vrea sa ajunga aici
si de informat sa se informeze de la surse sigure, nu de la prieteni, cunoscuti plecati de ani care nu mai stiu care sunt regulile acum
Acest mesaj a fost editat de către panselutas: -
Problema ei, a subliniat de cateva ori, nu era "cum sa emigez in Canada", ne cere sa o sfatuim cu dilema prezenta: sa emigrez sau sa ma marit cu baiatul care nu vrea sa emigreze cu mine, acum?
Parerea mea, HelloKittie este ca orice este important (emigrarea, maritisul sunt chestii grele, grele), vine cu un cost/costuri. Noua, oamenilor, ne plac beneficiile si regretam costurile. Deci, da, orice ai decide, vei regreta. Daca nu cumva decizi sa nu-ti pierzi timpul cu regrete. Eu decid asta mereu. -
panselutas said:nu e nevoie ca acolo sunt

ala se numeste dosar, nu cerere
si te-am intrebat de fapt pe ce parte ai aplicat
daca spui de interviu inseamna ca ai aplicat pe partea franceza
ai obtinut csq? etc
si daca te intereseaza informatii adevarate, nu ce povesti spun cei care cica se ocupa de asa ceva, dar iau bani aiurea
atunci intra pe un forum serios de emigrare
Sunt informatii adevarate nu povesti,exact asa au plecat rudele mele in canada, respectiv in Montreal si Toronto...exact prin ce ''trec'' eu acum...si nu e dosar..primul pas e o cerere dupa care urmeaza dosarul si restu...iar pentru a intra pe un forum serios e greu pt ca fiecare spune altceva..asa ca ma incred in pasii urmati de rudele mele care sunt acolo teafari si nevatamati
P.S. Si daca stau la sat nu inseamna ca sunt proasta..am facultatea de psihologie si lucrez psiholog la azil de 1 an de zile,iar pana atunci am lucrat invatatoare la ''Salvati Copiii'',adica de la 18 ani,pt ca am liceul pedagogic.. am si specificat ca am un job frumos insa nu e platit...stiu sa vb engleza foarte bine, si am avut toate cerintele bifate pt a fi selectata intr-un proces de emigrare , nu sunt venita din jungla
dar oricum am spus ca orice sfat e binevenit, insa am cam deviat de la ceea ce avem eu nevoie sa aud de la voi..dar e un plus partea cu emigrare, ma ajuta enorm si acest lucru :* asa ca daca cineva are ceva de povestit de canada e mai mult decat binevenit 
Acest mesaj a fost editat de către HelloKittie: