Pagina de jurnal
-
6 0
(...) Imi iubesc sotul. Dupa niste povesti de iubire adolescentine care s-au terminat cu lacrimi si suspine l-am intalnit pe el. Cel putin pentru mine, nu a fost genul de iubire cu stari de lesin si fluturi in stomac de cate ori il vedeam trecand strada. Si asta pentru ca a inceput ca o prietenie si a sfarsit prin a fi mult mai mult de atat. Nu inseamna ca daca nu au fost starile de palpitatie nu a fost pasiune, nici vorba de asta. Cred ca iubirea noastra a inceput de fapt in pat. Daca nu aveam asta nu puteam merge mai departe. Datorita lui am inteles ca iubirea trebuie sa te inalte si sa scoata din tine ce e mai bun. Nu sa te tarasca prin noroi si sa te aduca in pragul disperarii. In bratele lui am gasit atata caldura, atata implinire sufleteasca. El a acoperit atatea goluri din existenta mea. Un barbat care mi-a oferit pasiune si tandrete in acelasi timp, care m-a facut sa ma simt femeie si m-a tinut in brate ca pe un copil cand plangeam, asa cum nici parintii mei n-au facut-o. Nu m-am indoit niciodata de iubirea lui, si am inteles ca atunci cand un barbat te iubeste, o stii, nu e loc de dubii si intrebari. Iubirea noastra a fost si este o iubire lina, fara varfuri de suferinta si abisuri de indoieli. Suntem cei mai buni prieteni si amanti, ne impartasim toate gandurile, ne place sa mergem impreuna peste tot. Am fost si suntem o constanta unul in viata celuilalt.
Cu D. e alta poveste si totusi una care se repeta. Cand ni se intalnesc privirile am stari pe care le-am mai trait candva demult in adolescenta. Palpitatii, transpiratii. Mi se strange stomacul si nu ma pot gandi la altceva. E un sentiment inca nou, care nu s-a cristalizat si nu am de gand sa las sa se intample asa ceva. Faptul ca ne despartim intr-o luna va ajuta. Il privesc si ma minunez in primul rand de mine si de festele pe care mi le joaca mintea. Il studiez din cap pana in picioare si imi vine sa zambesc pentru ca are cate ceva din toti barbatii de care am fost indragostita pana acum. Zambesc a paguba si a proasta. Ca si cum creierul meu ar fi un mic computer si a recunoscut in el un portret robot, un fel de prototip al barbatului care sa ma dea pe mine pe spate. Are ceva din farmecul si din privirea lui N., are trasaturi regulate ca sotul meu, are pigmentul pielii si culoarea parului fix ca sotul meu. Are niste ochii foarte speciali care isi schimba mereu nuanta. Cand il vad batand mingea, imi aminteste si de un pusti de care eram indragostita pe la 12 ani. Vad in aceiasi persoana cate ceva din mai multe persoane pe care le-am iubit candva, fara ca el sa-si piarda din unicitate. (...) Habar nu am cine e el, cum e ca barbat, ca persoana. Care sunt ideile lui despre lume si viata. Daca ne-am intelege bine in pat. Pana acum nu am schimbat decat cateva politeturi si am avut discutii de suprafata. Stiu ca sentimentele pe care le am pentru el sunt ca un miraj, ca un nor de fum, sunt puternice fara sa aiba consistenta. Il voi uita peste vreo luna-doua probabil, pentru ca asta e mersul firesc al lucrurilor. Dar imi dau seama ca omul asta are in potenta sa-mi dea lumea peste cap. Si nu trebuie sa-i dau voie. Sunt in stadiul in care am senzatia ca ma place si tot caut confirmari. Desi n-ar trebui sa ma intereseze. Oricum ar fi, marcheaza un „first”. E prima oara in noua ani de cand sunt sotul meu cand ma simt atat de atrasa de altcineva, prima oara cand am sentimente de culpabilitate. Prima oara cand il strang in brate cu afectiune sincera in timp ce imi zboara mintea la altcineva.(...) De aceea cred ca e o lectie de viata pentru mine. O intamplare care sa puna un neasteptat semn al exclamarii in sirul lung al impresiilor si ideilor care ma caracterizeaza. Probabil din teama de a fi parasita, teama de abandon, am gandit mereu ca daca casnicia noastra n-o sa mai mearga va fi pentru ca isi va gasi el pe altcineva. Ca va aparea una mai tanara, mai frumoasa, mai interesanta. Cazul clasic. Niciodata nu am luat in calcul ca s-ar putea sa fiu eu cea care rataceste cararea. E ca o mica palma pe care mi-a dat-o destinul, o scuturatura, care sa ma invete ceva despre viata si care sa-mi arate ca poate fi si altfel. Ca pot fi la fel de bine si calau, nu doar victima. Sau poate sa fiu mai intelegatoare in cazul in care intr-o zi i se va intampla lui. Eu cred si sper din tot sufletul ca intamplarea asta va avea un rol pur pedagogic (....)
Vad ca in ultima vreme au tot fost resuscitate pe forum subiecte despre infidelitate, inselat, si alte cele. Se potrivesc cu unele trairi ale mele de acum, carora incerc sa nu le dau prea multa importanta.Pentru mine scrisul e terapeutic. Ce asterni pe hartie isi pierde din intensitate. In trecut am dat si eu diverse sfaturi pretioase pe-aici care au primit cateva „thumbs up”. Citindu-le acum imi dau seama ca niciodata nu incetezi sa inveti.....si sa-ti mai reconsideri ideile care candva erau „de bun simt” sau „la mintea cocosului”.
-
mi-a facut placere sa te citesc.
ai scris atat de simplu pagina ta de jurnal si intr-un mod foarte constient de locul in care te afli, incat iti apreciez claritatea ideilor.
daca si sentimentele iti sunt la fel de evidente, totul se poate complica.
dar nu toate itele sunt atat de incurcate incat sa nu le poti descalci. -
ve_ve, ai o comoara foarte pretioasa acasa
in partea cealalta n-ai nimic, e o lume pe care ai construit-o tu, care nu are legatura cu realitatea...se va sparge ca un balon de sapun si te va rani adanc...si nu numai pe tine...nu te lasa purtata de sentimente amagitoare, nu-ti intinde singura capcane...
-
athalia said:mi-a facut placere sa te citesc.
ai scris atat de simplu pagina ta de jurnal si intr-un mod foarte constient de locul in care te afli, incat iti apreciez claritatea ideilor.
daca si sentimentele iti sunt la fel de evidente, totul se poate complica.
dar nu toate itele sunt atat de incurcate incat sa nu le poti descalci.Multumesc
N-o fi dracu asa de negru. Poate doar chipes
Insa deocamdata nu mi-au plecat mintile de-acasa 
-
sorell said:ve_ve, ai o comoara foarte pretioasa acasa
in partea cealalta n-ai nimic, e o lume pe care ai construit-o tu, care nu are legatura cu realitatea...se va sparge ca un balon de sapun si te va rani adanc...si nu numai pe tine...nu te lasa purtata de sentimente amagitoare, nu-ti intinde singura capcane...Multumesc Sorell, sunt absolut convinsa ca ai dreptate. Cand scriu incerc sa-mi pun ordine in idei, sa despic firul in patru, sa vad problema din toate unghiurile posibile. Cred ca am ajuns sa ma cunosc destul de bine pana la varsta asta, imi stiu punctele sensibile si unde am de lucrat.
Cat despre comoara ce o am acasa, e de nepretuit
N-as suporta sa-l ranesc catusi de putin. Relatia noastra nu e bazata doar pe iubire ci si pe incredere, avem incredere oarba unul in celalalt, mai mult decat in oricine altcineva. De aia ma simt mizerabil. Mai demult, cand muream de plictiseala, si stateam la un pahar de vin am inceput sa discutam despre relatii, love&sex. Nu stiu ce-mi veni sa-l intreb daca m-ar putea ierta in cazul in care l-as insela. A fost o intrebare aruncata aiurea, nu era nimeni in peisaj, si banuiesc ca poti discuta cu usurinta pe subiecte de genul asta cand nu te stii cu musca pe caciula
Si el mi-a spus ca nu stie, dar ca "daca mi-ai spune ca tot ma mai iubesti, probabil ca da". M-a nemultumit raspunsul, as fi preferat sa se arate mai gelos si mai categoric. Eu i-am spus ca nu l-as ierta.... -
AmeliEva said:ambalata frumos, cu o funda draguta, e usor de vandut pana si o sticla goala. da, ai povestit frumos. si ramane frumos atata timp cat e doar o poveste, cat nu se merge mai departe, cat nu dai curs curiozitatii.
suna amuzant: prietena cu sotul, isi impartasesc tot, dar nu si pasiunile pt altii.
Prietenie, prietenie, dar nici chiar asa
-
ve_ve said:
In trecut am dat si eu diverse sfaturi pretioase pe-aici care au primit cateva „thumbs up”. Citindu-le acum imi dau seama ca niciodata nu incetezi sa inveti.....si sa-ti mai reconsideri ideile care candva erau „de bun simt” sau „la mintea cocosului”.
uite, asta-i unul din motivele pentru care eu nu dau sfaturi.
chiar si ce imi propun eu, pentru mine, ajustez destul de des.
adica, la nivel de curs (sa spunem) pot sa stau mirobolant.
dar daca la nivel de seminar mai am de luat notite, cum sa ma prezint eu la examen dand lectii altora?
ah, pot sa am bafta si sa pic pe subiect.
dar daca profu' nu e convins, ma pica oricum.
-
athalia said:
ve_ve said:
In trecut am dat si eu diverse sfaturi pretioase pe-aici care au primit cateva „thumbs up”. Citindu-le acum imi dau seama ca niciodata nu incetezi sa inveti.....si sa-ti mai reconsideri ideile care candva erau „de bun simt” sau „la mintea cocosului”.
uite, asta-i unul din motivele pentru care eu nu dau sfaturi.
chiar si ce imi propun eu, pentru mine, ajustez destul de des.
adica, la nivel de curs (sa spunem) pot sa stau mirobolant.
dar daca la nivel de seminar mai am de luat notite, cum sa ma prezint eu la examen dand lectii altora?
ah, pot sa am bafta si sa pic pe subiect.
dar daca profu' nu e convins, ma pica oricum.
De acord
Insa numai prin faptul ca esti activ pe un forum (unde oamenii vin cu diverse probleme, intrebari) si iti exprimi opinia legata de anumite subiecte te pui oarecum in postura asta. Unii mai mult decat altii, fireste. De regula cei mai vehementi sunt cei care nu au trecut prin anumite probleme. -
ve_ve said:
(...) Imi iubesc sotul. Dupa niste povesti de iubire adolescentine care s-au terminat cu lacrimi si suspine l-am intalnit pe el. Cel putin pentru mine, nu a fost genul de iubire cu stari de lesin si fluturi in stomac de cate ori il vedeam trecand strada. Si asta pentru ca a inceput ca o prietenie si a sfarsit prin a fi mult mai mult de atat. Nu inseamna ca daca nu au fost starile de palpitatie nu a fost pasiune, nici vorba de asta. Cred ca iubirea noastra a inceput de fapt in pat. Daca nu aveam asta nu puteam merge mai departe. Datorita lui am inteles ca iubirea trebuie sa te inalte si sa scoata din tine ce e mai bun. Nu sa te tarasca prin noroi si sa te aduca in pragul disperarii. In bratele lui am gasit atata caldura, atata implinire sufleteasca. El a acoperit atatea goluri din existenta mea. Un barbat care mi-a oferit pasiune si tandrete in acelasi timp, care m-a facut sa ma simt femeie si m-a tinut in brate ca pe un copil cand plangeam, asa cum nici parintii mei n-au facut-o. Nu m-am indoit niciodata de iubirea lui, si am inteles ca atunci cand un barbat te iubeste, o stii, nu e loc de dubii si intrebari. Iubirea noastra a fost si este o iubire lina, fara varfuri de suferinta si abisuri de indoieli. Suntem cei mai buni prieteni si amanti, ne impartasim toate gandurile, ne place sa mergem impreuna peste tot. Am fost si suntem o constanta unul in viata celuilalt.
Cu D. e alta poveste si totusi una care se repeta. Cand ni se intalnesc privirile am stari pe care le-am mai trait candva demult in adolescenta. Palpitatii, transpiratii. Mi se strange stomacul si nu ma pot gandi la altceva. E un sentiment inca nou, care nu s-a cristalizat si nu am de gand sa las sa se intample asa ceva. Faptul ca ne despartim intr-o luna va ajuta. Il privesc si ma minunez in primul rand de mine si de festele pe care mi le joaca mintea. Il studiez din cap pana in picioare si imi vine sa zambesc pentru ca are cate ceva din toti barbatii de care am fost indragostita pana acum. Zambesc a paguba si a proasta. Ca si cum creierul meu ar fi un mic computer si a recunoscut in el un portret robot, un fel de prototip al barbatului care sa ma dea pe mine pe spate. Are ceva din farmecul si din privirea lui N., are trasaturi regulate ca sotul meu, are pigmentul pielii si culoarea parului fix ca sotul meu. Are niste ochii foarte speciali care isi schimba mereu nuanta. Cand il vad batand mingea, imi aminteste si de un pusti de care eram indragostita pe la 12 ani. Vad in aceiasi persoana cate ceva din mai multe persoane pe care le-am iubit candva, fara ca el sa-si piarda din unicitate. (...) Habar nu am cine e el, cum e ca barbat, ca persoana. Care sunt ideile lui despre lume si viata. Daca ne-am intelege bine in pat. Pana acum nu am schimbat decat cateva politeturi si am avut discutii de suprafata. Stiu ca sentimentele pe care le am pentru el sunt ca un miraj, ca un nor de fum, sunt puternice fara sa aiba consistenta. Il voi uita peste vreo luna-doua probabil, pentru ca asta e mersul firesc al lucrurilor. Dar imi dau seama ca omul asta are in potenta sa-mi dea lumea peste cap. Si nu trebuie sa-i dau voie. Sunt in stadiul in care am senzatia ca ma place si tot caut confirmari. Desi n-ar trebui sa ma intereseze. Oricum ar fi, marcheaza un „first”. E prima oara in noua ani de cand sunt sotul meu cand ma simt atat de atrasa de altcineva, prima oara cand am sentimente de culpabilitate. Prima oara cand il strang in brate cu afectiune sincera in timp ce imi zboara mintea la altcineva.(...) De aceea cred ca e o lectie de viata pentru mine. O intamplare care sa puna un neasteptat semn al exclamarii in sirul lung al impresiilor si ideilor care ma caracterizeaza. Probabil din teama de a fi parasita, teama de abandon, am gandit mereu ca daca casnicia noastra n-o sa mai mearga va fi pentru ca isi va gasi el pe altcineva. Ca va aparea una mai tanara, mai frumoasa, mai interesanta. Cazul clasic. Niciodata nu am luat in calcul ca s-ar putea sa fiu eu cea care rataceste cararea. E ca o mica palma pe care mi-a dat-o destinul, o scuturatura, care sa ma invete ceva despre viata si care sa-mi arate ca poate fi si altfel. Ca pot fi la fel de bine si calau, nu doar victima. Sau poate sa fiu mai intelegatoare in cazul in care intr-o zi i se va intampla lui. Eu cred si sper din tot sufletul ca intamplarea asta va avea un rol pur pedagogic (....)
Vad ca in ultima vreme au tot fost resuscitate pe forum subiecte despre infidelitate, inselat, si alte cele. Se potrivesc cu unele trairi ale mele de acum, carora incerc sa nu le dau prea multa importanta.Pentru mine scrisul e terapeutic. Ce asterni pe hartie isi pierde din intensitate. In trecut am dat si eu diverse sfaturi pretioase pe-aici care au primit cateva „thumbs up”. Citindu-le acum imi dau seama ca niciodata nu incetezi sa inveti.....si sa-ti mai reconsideri ideile care candva erau „de bun simt” sau „la mintea cocosului”.
e un vechi proverb...nu da vrabia din mana pentru cioara de pe gard.....
-
ve_ve said:
Probabil din teama de a fi parasita, teama de abandon, am gandit mereu ca daca casnicia noastra n-o sa mai mearga va fi pentru ca isi va gasi el pe altcineva. Ca va aparea una mai tanara, mai frumoasa, mai interesanta. Cazul clasic. Niciodata nu am luat in calcul ca s-ar putea sa fiu eu cea care rataceste cararea. E ca o mica palma pe care mi-a dat-o destinul, o scuturatura, care sa ma invete ceva despre viata si care sa-mi arate ca poate fi si altfel. Ca pot fi la fel de bine si calau, nu doar victima. Sau poate sa fiu mai intelegatoare in cazul in care intr-o zi i se va intampla lui. Eu cred si sper din tot sufletul ca intamplarea asta va avea un rol pur pedagogic (....)Mergand pe strada sau mancandu-ne omleta-n restaurant, iesind de la birou sau plimband cainele dimineata-n crapatul zorilor, toti putem da nas in nas cu un om spre care sa ne fuga toate simturile. Acest lucru i se poate intampla si sotului tau, poate chiar i s-a intamplat, dar a fost intr-atat de corect incat nu a dat pinteni gandurilor si nu le-a lasat s-o ia la galop. In orice moment al vietii poti intalni un om care iti pare cu mult mai bun decat cel pe care-l ai acasa, care ajunge-n topul listei cerintelor, care pare a avea acel ceva care harateste mintea tuturor celor aflati in relatii lungi, si anume pasiune, pulsatie, viata, flirt, sex, sex, sex. De fapt totul e un abur pe un nisip supraincalzit, nisipul fiind carnea imaginatiei tale care tresalta sub atingerea unui miraj. Daca am insela de cate ori ni se pare ca ne-am indragostit, lumea s-ar alcatui numai din amante, amanti si copii din flori.
-
vercingetorixx said:
ramai cu o rana greu sau imposibil de inchis, fiindca stii ca dupa astfel de precedente nimic nu mai e cert, se putea/se poate intampla absolut orice

si ierti, dar dupa aia iar iti aduci aminte ca ai fost tradat/-a si mintit/a de catre persoana pe care o iubesti... sau ca urmeaza sa se repete, fiindca n-ar fi nimic nou.
bun, e un scenariu.

Din descrierea ta foarte amanuntita pare ca esti patita
Imi pare rau daca a trebuit sa treci prin asta. Eu sper si cred totusi ca nu sunt nici macar la jumatatea drumului spre a insela. Daca nu-mi pleaca mintile la plimbare (si trag nadejde ca nu) voi sta in banca mea
Sunt insa sub impresia socului si a stupidei intrebari "cum se poate sa mi se intample tocmai mie?"
Si de aceea am simtit nevoia sa-mi fac ordine in ganduri, fara sa bag nimic sub pres. Nu vreau sa intreprind nimic in directia aia, si planul e sa-l evit pe respectivul atat cat pot. -
vercingetorixx said:daca-mi dai si niste bani pentru operatia de schimbare de sex pe care tocmai mi-ai facut-o,
promit sa-i donez unui orfelinat....
Ver, abtine-te cu operatia, raman pe urma prea putinii barbatii pe forum......
........
Acest mesaj a fost editat de către Hope93: