O sugestie, un sfat

  •  
    • 275 mesaje
    2 Aug 2012, 19:25
    0 0

    Stiu ca timpul inapoi nu se mai poate da, ca pe undeva am gresit, ca poate mai gresesc.

    Locuiesc impreuna cu fiica mea intr-un micut apartament, eu sunt salariat bugetar (intelectuala). Nu sunt absurda sa pretind de la copilul meu lucruri marete desi fiecare ne dorim sa ajunga cat mai bine. Am vrut totusi sa o sprijin sa termine o facultate in ideea ca va avea alta deschidere, plecarea in alta tara unde isi are tatal si alte rude apropiate. Acum imi dau seama ca nu isi doreste. E ok si asta, e alegerea ei.

    Povestea incepe din invatamantul primar. Nu stralucea la invatatura, apoi a ramas la un nivel mediu dar anturajul era mereu unul nepotrivit: absente, poze dubioase pe care le descopeream. Am avut perioade de liniste sau din contra. Am zis ca va trece cu varsta. Am mutat-o pe la doua licee, ultimul unde a facut trei ani i s-a potrivit cumva. Nu mai lipesa, era o scoala unde si profesorii se ocupau de elevi, a fost binisor. Meditatii, ajutor si a trecut si bacalaureatul pentru ca ea spunea ca nu vrea sa-l mai dea. Am incurajat-o sa urmeze o facultate desi nu prea a simtit ea viata de student, la fel ajutor si a reusit sa termine cei trei ani in patru. E bine si asa. Si unde e problema?

    Nu vrea sa munceasca sau nu inteleg eu... Mereu a gasit de toate acasa, mereu a avut acel ban de buzunar, m-am straduit in fiecare an sa mergem in cate o vacanta. Din putin si cu ajutorul alor mei ne-am straduit sa nu duca lipsa de nimic. Mai mult i-am oferit si o locuinta a ei, un apartament de o camera dar care necesita renovare. Atat am putut eu pentru pornirea in viata. A venit si tatal ei in tara, i-a lasat o suma frumusica pentru a-l renova bani pe care i-a cheltuit pe ce si-a dorit...un laptop, scoala de soferi, a luat permisul singurul lucru din viata ei care l-a obtinut 100% singura.

    Sa se mute singura...ar fi ideal pentru mine. Dar o curatenie inseamna bani si in plus daca nu are serviciu ar face doar datorii. Deocamdata sta cu mine si nu face nimic. Are un anturaj asemeni ei adica genul care se aduna dupa-amiaza si stau pina noaptea pierzand timpul. Asteapta alti bani de la tatal ei. Cu el nu am vorbit si nu stie realitatea, ma gandesc ca i-ar spune si ar inversuna-o impotriva mea. Si cam degeaba vorbesc.

    Cand ii spun ca trebuie sa-si caute de munca se enerveaza de parca ar trebui sa traiasca toata viata asa. Mi-a spus sa-i fac eu cv-ul si sa il depun tot eu...

    Of, cum sa fac? Vreau si eu sa am viata mea si sa fiu mai linistita, mi-e si rusine cand ma intreaba colegii de la serviciu ce mai face...

    Si inca ceva...in paralel cu facultatea, “de gura mea” a mai facut un curs de cosmetician si unul de frizer dar degeaba. Nu are tragere de inima nici aici!

  •  
    • 12819 mesaje
    2 Aug 2012, 19:42
    0 0
    psiholog pentru a afla ce o face pe ea fricita si actionat acolo.
    mandra mea a ajuns la varsta asta pentru a incepe o cu totul noua cariera.
    apoi discuta ca taica-sau

    reactioneaza asa pentru ca a vut totul de-a gata. acolo ai gresit.
    apartamentul e al tau sau al iei in acte?
    daca e al tau, renoveaza-l si inchiriaza-l nu i-l mai dai. punct.

    neaparat suna-l pe ex si vorbeste cu el, cauta un psiholog nu pentru a o convinge pe ea de ceva, ci numai sa investighezi ceea ce i-ar place ei.
  •  
    • 3383 mesaje
    2 Aug 2012, 19:45
    1 0
    Eu cred ca e destul de mare sa isi dea seama ca ar trebui sa isi castige singura banii si daca vrea sa fie independenta cu adevarat, va trebui sa isi gaseasca un job, o ocupatie.

    Incearca sa ai o discutie cu ea clara si sa fii cat mai ferma ca nu mai primeste bani de buzunar daca nu vezi ca incearca si ea sa fie pe picioarele ei.

    Cred ca i-ai dat prea multe si ai obisnuit-o prost. Copiii se educa si in functie de temperamentul lor.

       
  •  
    • 7051 mesaje
    2 Aug 2012, 20:06
    4 0
    pai, daca are de toate, de ce ar munci? ati invatat-o multe, dar nu si valoarea muncii...dar orice invat are si dezvat, niciodata nu-i prea tarziu...si, crede-ma, o sa-i faci un mare bine...
  •  
    • 2297 mesaje
    2 Aug 2012, 21:10
    3 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 16187 mesaje
    2 Aug 2012, 21:36
    5 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 2 Aug 2012, 21:36
  •  
    • 3140 mesaje
    2 Aug 2012, 21:47
    2 1
    Cred ca sunt citiva ani de cind citesc subiecte deschise de tine pe Eva pe aceeasi tema, fiica ta care nu se tine de scoala, pierde timp cu vecinele dubioase si fara munca, acum nu vrea sa munceasca...in aniii astia chiar nu ai fost in stare sa iei masuri? Ti s-au dat sfaturi nenumarate sfaturi, ai urmat ceva din ce ai fost sfatuita? Ma indoiesc din moment ce te balacesti in aceeasi mocirla! 
  •  
    • 2612 mesaje
    2 Aug 2012, 21:53
    7 0
    Vis_de_iarna said:

     

    Cand ii spun ca trebuie sa-si caute de munca se enerveaza de parca ar trebui sa traiasca toata viata asa. Mi-a spus sa-i fac eu cv-ul si sa il depun tot eu...

    Of, cum sa fac? Vreau si eu sa am viata mea si sa fiu mai linistita,

     


    eu as invita-o la un frappe, i-as spune ca nu ma mai tin braiele sa acopar toate cheltuielile, si as intreba-o ce rezolvare vede ea.

    cum un cv depus nu e deloc o garantie de angajare (si in niciun caz primul job nu se ridica la inaltimea asteptarilor unui proaspat absolvent), i-as sugera sa ia in calcul ceva colaborari part-time, cel putin, pentru ca trebuie sa inceapa sa aiba veniturile ei, cu atat mai mult cu cat urmeaza sa se desprinda de tine.

    poate chiar se bazeaza pe faptul ca tu ii redactezi si depui acel cv, iar daca nu e chemata la interviuri, tot tie iti va imputa.

    ce am observat de-a lungul timpului, e ca fiecare reactioneaza mai bine daca ii subliniezi ce are de pierdut (si nu de castigat) in urma unei alegeri. 

    in cazul ei, pierderile ar fi cam asa:
    - se taie banii de iesit cu amicii
    - se taie banii de hainute
    - garsoniera, au revoir (daca-i a ta)
    - si ce stii tu ca ai mai putea aduce in discutie (eu as pune accent pe stricarea prieteniei dintre mama-fiica, ceea ce la mine cantareste tare greu).

    dar tatal chiar ca e cazul sa stie ce se petrece, macar informativ, daca nu vrea sau nu poate sa se implice mai mult.
    ce-ai avea de pierdut daca i-ai spune?
     

  •  
    • 3741 mesaje
    2 Aug 2012, 22:23
    2 0

    Draga mea, eu am fost si poate mai sunt in aceeasi situatia ca si fata ta. Ai mei m-au ajutat mereu si mi-au facut poftele atat cat au putut, iar eu nu aveam nicio motivatie pentru mine deoarece ei credeau ca daca imi dau bani trebuia sa fac ce vor ei (facultate, anturaj etc.). Mi-a fost foarte greu sa-mi dau seama ce vreau, cum sa pornesc la drum ca sa devin independenta, sa ma abtin sa-i sun la orice problema. 

     

    Diferenta este ca eu mi-am dorit foarte mult sa "scap" de ajutorul lor, sa nu ma mai tina nimeni in puf si sa incerc sa fac totul pe spinarea mea. 

    Ea nu vrea sa plece la tatal ei? Poate daca ar sta in alta tara si ar munci acolo i s-ar deschide apetitul pentru munca/nou. 

  •  
    svi
    • 553 mesaje
    2 Aug 2012, 22:35
    4 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 1 Oct 2012, 16:02
  •  
    • 5144 mesaje
    2 Aug 2012, 22:46
    1 2
    de ceva timp ma intalnesc tot mai des cu aceelasi tip de caz: mama singura care se plange ca are un copil prea alintat, care nu o asculta, face aia si ailalta. tind sa generalizez si sa spun ca acestor femei singure parca le ia cineva mintea odata cu divortul. din familiile celor care si-au refacut viata rezulta copii mai cu picioarele pe paman, insa copiii crescuti de o mama singura ani la rand au ceva probleme in conduita. probabil ca „incaseaza” ei si surplusul de dragoste pe care acea femeie nu are cui sa-l ofere, iar rezultatul e de cele mai multe ori nefericit. se merge pe principiul „sufletelul meu, tu esti tot ce mi-a ramas” si de aici pana la o proasta educare cauzata de prea multa alintare nu e decat (nici macar) un pas.
    in concluzie: divortul poate dauna grav societatii
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    2 Aug 2012, 23:02
    1 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 1 Oct 2012, 16:02
  •  
    • 12819 mesaje
    2 Aug 2012, 23:10
    0 0
    censky_2 said:
    tsunnami said:psiholog pentru a afla ce o face pe ea fricita si actionat acolo.
    mandra mea a ajuns la varsta asta pentru a incepe o cu totul noua cariera.
    ....
    neaparat suna-l pe ex si vorbeste cu el, cauta un psiholog nu pentru a o convinge pe ea de ceva, ci numai sa investighezi ceea ce i-ar place ei.

     
    tu pornesti de la premisa ca fiecare om are o "chemare", o chestie care-l poate motiva sau care-i place suficient si pt care-n acelasi timp cineva ar fi dispus sa plateasca bani (angajator, client, etc.).  Ca asa functioneaza la tine, la iubita ta si la altii din jur.  

    da' esti tu sigur, sigur ca functioneaza la toata lumea!? chiar nu-mi vine-a crede ca n-ai intalnit pe nimeni cu vocatie de parazit...   

     
    asa e, pornesc de la ideea ca fiecare om are ceva bun in el, il intereseaza ceva. restul, depinde de noi sa scoatem ce e bun din persoana respectiva.
    poate ai dreptate, dar eu zic ca e o cale, e o actiune care merita incercata, chiar daca da gres, parerea mea ca e mai sanatos decat sa presupunem ca persoana e parazit prin definitie si sa trecem la constrangeri

  •  
    • 357 mesaje
    2 Aug 2012, 23:11
    2 0
    Sfaturi, acum?sugestii? nu ti se pare ca este cam tarziu?...tu de ce nu ai incerca sa nu o'npingi de la spate ?si multe altre intrebari as putea sa ti le pun .....ce doresc eu sa iti spun este .... copii au visele lor, incearca sa comunice cu parintii prin diverse comportari ,tu nu ai bagat de seama ca esti principalul subiect ce o inpinge sa faca ceva ce poate ea nu ar fi vrut si nici dorit .
    Este o vb "niciodata nu'i tarziu" ,asa este dar acum ea este destul de matura sa simnta ceva ,sa faca ceva pt ea chiar asa de "moarta" este?Motivare? ce motivare are ea...,poti sa spui ca  este ca si' o plastelina ce asteapta sa fie modelata si nici habar nu are cum este modelata ...parerea mea este sa nu mai fi asa mamoasa si sa incerci sa  fi promnta in cuvintele si dorintele ce doresti sa i le spui chiar daca pt o perioada de timp ii tai cam toata uzureala de sub nas ...fatuca este cu facultate o sa se descurce nu ai frica ,tu fi numa pe faza sa nu se inece la mal inainte sa vina fluxul ...bafta!!!ai nevoie ..
  •  
    • 5144 mesaje
    2 Aug 2012, 23:29
    0 1
    svi said:
    basilio said:de ceva timp ma intalnesc tot mai des cu aceelasi tip de caz: mama singura care se plange ca are un copil prea alintat, care nu o asculta, face aia si ailalta. tind sa generalizez si sa spun ca acestor femei singure parca le ia cineva mintea odata cu divortul. din familiile celor care si-au refacut viata rezulta copii mai cu picioarele pe paman, insa copiii crescuti de o mama singura ani la rand au ceva probleme in conduita. probabil ca „incaseaza” ei si surplusul de dragoste pe care acea femeie nu are cui sa-l ofere, iar rezultatul e de cele mai multe ori nefericit. se merge pe principiul „sufletelul meu, tu esti tot ce mi-a ramas” si de aici pana la o proasta educare cauzata de prea multa alintare nu e decat (nici macar) un pas.
    in concluzie: divortul poate dauna grav societatii

     

    Eu vad ca se intampla si asta: dupa divort, mama, in general, in loc sa-si faca ordine in viata si sa si-o refaca, se cam "casatoreste" cu copilul de alaturi, motiv pentru care un alt barbat este exclus.

     

    Eu zic ca divortul este sanatos. Ceea ce dauneaza grav este incapacitatea de a depasi un divort.

    ai completat si ai imbracat aceeasi idee inceputa de mine

  •  
    • 5575 mesaje
    3 Aug 2012, 03:34
    4 0
    eu nu-s parinte, evident, dar daca as fi, cred ca as fi o mama terorista.
    nu-i tarziu nici acum, la 18 ani ai ei, sa schimbi regulile si sa dai militaria jos din pod.
    eu as face asa:
    - intai ii prezint optiunile:
    A. te angajezi si-ti castigi singura banii, din care 2 sau 3 mil mi-i dai mie pt cheltuielile casei;
    nu vrei - muta-te! (nu m-ar interesa ca e fie-mea, tratamentul trebuie sa fie unul soc ca sa intelega situatia sau daca musai vrea, n-are decat sa paraziteze in alta parte, eu bani nu i-as mai da)
    B. te angajezi, nu dai bani in casa, dar iei bacul si mergi la facultate. nu vrei? muta-te! vrei sa stai aici in continuare? banii jos. o gura de hranit in plus se simte intotdeauna si n-are scuze sa fie trantor, sa refuze si munca si scoala si toate cele. una e sa vrei si sa nu te duca intelectul, si alta e sa nu vrei.

    si ca sa vada ca sunt ferma pe pozitii, la prima abatere, i-am facut bagajul si i l-am pus la usa.
    altfel, nu o scoti la capat.
    intr-o zi iti va multumi.
    nu astepta cum fac alti parinti, ca din prea mult trai bun, copilul lor sa se apuce de droguri, anturaje dubioase-majoritatea etnobotanisti, ca tot e moda asta nenorocita care-i distruge, si sa se apuce fie-ta si prietenii ei de seringa sa-ti vanda lucrurile din casa.
    eu as face armata cu ea, ori la bal, ori la spital.
    trebuia sa fii ferma de cand era mica.
    lipsa de bataie la timp se simte, din pacate (urasc sa spun asta!!!).

    edit: i-as taia din partea mea orice sursa de bani, nici bani un bilet de tramvai nu i-as mai da, eventual i-as aloca suma de 80 lei pt o luna, termen sa se angajeze: picolita, chelnerita, vanzatoare, gunoier, sa distribuie pliante, promoter, ceva, orice, sa o vad ca intelege valoarea banilor. dupa luna aia, cu suma limitata (si mi-as tine portofelul sub cheie, bijuteriile la fel), daca nu s-a angajat-bagajul facul si afara pe usa! cand o sa vada ca nu-i viata asa cum stia ea, fie se apuca serios de treaba, fie o ia pe aratura.
    sa nu te invinovatesti vreodata de ce face ea, sunt strict optiunile ei. stie bine ce vrea sa faca si ce face cu viata ei.
    multi parinti se simt ei vinovati ca pramatiile lor de copii s-au apucat de droguri, furaciuni etc. iar daca ii intrebi pe ei, pe copii-iti vor raspunde: anturajul, frate! prostia! ma simteam tare daca furam geanta unei mamaie pe strada si din 50 lei cat avea in ea, ne luam o bila de heroina. parintii n-aveau nici cea mai mica vina, asa sunt construiti unii oameni, sa faca rau.



    Acest mesaj a fost editat de către ultimul_mohican: 3 Aug 2012, 03:43
  •  
    • 3140 mesaje
    3 Aug 2012, 04:47
    2 0

    Mohi, din ce a spus initiatoarea topicului fata ei a terminat si facultatea, spune ca cei trei ani de facultate i-a terminat in patru deci copila are minim 23 de ani, virsta la care nu are alt tel decit sa arda gazul de pomana si sa astepte sa treaca timpul deci e si mai grav. La 18-19 ani hai ca mai are o scuza cit de mica dar ditai fata cu scoala terminata sa stea sa frece menta aiurea...in locul ei as pleca in afara sa-mi fac un rost mincind nori daca as considera ca nu vreau sa muncesc in tara pe doi lei. E tatal ei acolo deci are sprijin de nadejde, are cine sa o sprijine si indrume, altii ar multumi sortii si-n culcare si sculare sa aiba parte de asa noroc. Eu o gasesc vinovata doar pe mama, prea i-a suflat in fund si a scos castanele din foc cu mina ei ca sa nu se friga odrasla, acum culege ce a semanat, se plinge degeaba, i-a facut rau nu bine. Fata e total nepregatita pentru viata, daca parintii patesc ceva si nu o mai pot intretine ea e kaput, miine-poimiine face treizeci de ani si o sa astepte tot la mamita sa-i puna ciorba in farfurie ca sa nu moara de foame.

  •  
    • 3354 mesaje
    3 Aug 2012, 09:17
    0 0
    nu sunt nici eu parinte, insa am auzit de cazuri de genul asta si in familii fara divort... fete sau baieti care inca stau pe spatele parintilor...

    cauza este dupa parerea rasfatul prelungit si banii dati in continuare copiilor... sfaturi nu am...
  •  
    • 4208 mesaje
    3 Aug 2012, 09:20
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 7743 mesaje
    3 Aug 2012, 10:22
    1 0
    Vis_de_iarna said:

    Stiu ca timpul inapoi nu se mai poate da, ca pe undeva am gresit, ca poate mai gresesc.

    Locuiesc impreuna cu fiica mea intr-un micut apartament, eu sunt salariat bugetar (intelectuala). Nu sunt absurda sa pretind de la copilul meu lucruri marete desi fiecare ne dorim sa ajunga cat mai bine. Am vrut totusi sa o sprijin sa termine o facultate in ideea ca va avea alta deschidere, plecarea in alta tara unde isi are tatal si alte rude apropiate. Acum imi dau seama ca nu isi doreste. E ok si asta, e alegerea ei.

    Povestea incepe din invatamantul primar. Nu stralucea la invatatura, apoi a ramas la un nivel mediu dar anturajul era mereu unul nepotrivit: absente, poze dubioase pe care le descopeream. Am avut perioade de liniste sau din contra. Am zis ca va trece cu varsta. Am mutat-o pe la doua licee, ultimul unde a facut trei ani i s-a potrivit cumva. Nu mai lipesa, era o scoala unde si profesorii se ocupau de elevi, a fost binisor. Meditatii, ajutor si a trecut si bacalaureatul pentru ca ea spunea ca nu vrea sa-l mai dea. Am incurajat-o sa urmeze o facultate desi nu prea a simtit ea viata de student, la fel ajutor si a reusit sa termine cei trei ani in patru. E bine si asa. Si unde e problema?

    Nu vrea sa munceasca sau nu inteleg eu... Mereu a gasit de toate acasa, mereu a avut acel ban de buzunar, m-am straduit in fiecare an sa mergem in cate o vacanta. Din putin si cu ajutorul alor mei ne-am straduit sa nu duca lipsa de nimic. Mai mult i-am oferit si o locuinta a ei, un apartament de o camera dar care necesita renovare. Atat am putut eu pentru pornirea in viata. A venit si tatal ei in tara, i-a lasat o suma frumusica pentru a-l renova bani pe care i-a cheltuit pe ce si-a dorit...un laptop, scoala de soferi, a luat permisul singurul lucru din viata ei care l-a obtinut 100% singura.

    Sa se mute singura...ar fi ideal pentru mine. Dar o curatenie inseamna bani si in plus daca nu are serviciu ar face doar datorii. Deocamdata sta cu mine si nu face nimic. Are un anturaj asemeni ei adica genul care se aduna dupa-amiaza si stau pina noaptea pierzand timpul. Asteapta alti bani de la tatal ei. Cu el nu am vorbit si nu stie realitatea, ma gandesc ca i-ar spune si ar inversuna-o impotriva mea. Si cam degeaba vorbesc.

    Cand ii spun ca trebuie sa-si caute de munca se enerveaza de parca ar trebui sa traiasca toata viata asa. Mi-a spus sa-i fac eu cv-ul si sa il depun tot eu...

    Of, cum sa fac? Vreau si eu sa am viata mea si sa fiu mai linistita, mi-e si rusine cand ma intreaba colegii de la serviciu ce mai face...

    Si inca ceva...in paralel cu facultatea, “de gura mea” a mai facut un curs de cosmetician si unul de frizer dar degeaba. Nu are tragere de inima nici aici!

     

    tu te-ai straduit prea mult
    a fost impinsa de la spate mereu, a primit mereu,n-a facut ceva ca si-a dorit ea
    va ajunge o handicapata daca continuati asa cu ea

    nu stii, te ajutam, nu vrei, te obligam!
     din moment ce toate vin pe teava fara sa miste un deget, de ce sa se strofoace
     stiu ca e dur dar n-o vei trezi  altfel.deci  faci ceva cu viata ta sau daca nu bagajul la usa!
     si il scoti la usa, fara discutii
    trebuie sa dea piept cu viata
    oricum, va primi toate lectiile, 
    ti-e mila ,dar  nu rezolvi nimic. cu mila. pentru ca viata ii va trage palmi zdravene..mult mai zdravene
    daca pe voi va joaca pe degete, trebuie sa zboare din cuib sa vada cu ce se mananca toate


    Acest mesaj a fost editat de către _Eva: 3 Aug 2012, 10:24