cand parintii intervin prea mult in viata copiilor
-
Ce parere crezi ca putem sa avem?
Ce te retine langa el? Frica? Sau...si frica?
Acest mesaj a fost editat de către Annastassia: -
Fata mea, ti-ai facut curaj si ti-ai facut cont. Ai scris cel putin 20 de minute. Ai postat, ai avut curaj. Ce pierzi daca auzi niste pareri? Mai ales ca pari un om care stie ce vrea, care doar a intrat intr-o familie nepotrivita, din care ar trebui sa iasa din punctul meu de vedere.
Probabil ca mai citesti, in cazul asta eu iti doresc sa iei hotararea cea mai buna pentru tine, nu pentru el si parintii lui. Mult succes!
-
zici ca atit ti-a luat sa te destepti si maturizezi....e ok ca s-a intimplat, in sf. asta!
numai ca directia este gresita : adica tu inca te vezi mai departe alaturi de el.
eu, repet : eu, intr-o situatie ca a ta as pleca, asta insemind divort clar, nu plec la ai mei (ca tot nu le-am zis ca ma marit, sa vada ce "fericita" sint acum) sa vad daca omului ii vine mintea la cap (care minte? pai nu-i mai bine sub fustele maicasii? ce sa se mai obosesca!)
-
Annastassia said:Fata mea, ti-ai facut curaj si ti-ai facut cont. Ai scris cel putin 20 de minute. Ai postat, ai avut curaj. Ce pierzi daca auzi niste pareri? Mai ales ca pari un om care stie ce vrea, care doar a intrat intr-o familie nepotrivita, din care ar trebui sa iasa din punctul meu de vedere.
Probabil ca mai citesti, in cazul asta eu iti doresc sa iei hotararea cea mai buna pentru tine, nu pentru el si parintii lui. Mult succes!Uneori imi doresc sa o iau de la capat. Vreau o viata normala de familie cu el. Nu o viata cu familia lui...dar imi dau seama ca el nu vrea sa faca niciun efort pentru aceasta viata...
M-am gandit si la o viata fara el...si n-am reusit sa o conturez nici macar in linii mari. Am spus..."sa treaca un timp si ma voi gandi apoi, poate intre timp lucrurile se vor schimba in bine".
Eu am alte principii de viata, in viata m-am descurcat mult fara ajutorul parintilor (serviciu, scoala), nici ei nu au avut posibilitatea sa ma ajute si cand s-a putut, nici eu n-am acceptat "pot si singura" .
El parea, la inceput, sa aprecieze lucrurile astea. Acum imi spune ca nu este normal ca parintii nu m-au ajutat.
Am pastrat mesajul. Il voi reposta, cu ingaduinta voastra, mai tarziu.
-
joplin said:
Cand o sa aveti un copil, ce o sa faceti? Il cresti cum iti dicteaza parintii lui, el nu o sa te poata ajuta cu nimic ca e bolnav (ce boala asa grava are, de nu poate duce o galeata de gunoi)?Corect, si cand vor cadea la pat parintii lui? Te vei descurca singura cu toate? tu cu banul, tu cu munca?
-
Boala...este de fapt stres dupa anii de studii, oboseala ...ei zic ca o forma de diabet.
El spune ca nu-l inteleg... cand ii spun ca sunt sute de tineri care au facut studii cu perioade la fel de indelungate de ani si ca si ei probabil se simt obositi, dar ca ei lucreaza...
Si atata timp cat poti iesi la plimbare (in parc, ca doar acolo vrea sa mearga...si alte locuri frumoase nu vrea sa vizitam), sa te culci la ore tarzii dupa ce stai pe calculator...de ce n-ai incerca sa si lucrezi ? De ce boala asta nu te poate lasa sa lucrezi atata timp cat pari om normal ? Nici macar nu vrea sa incerce...