parinti vs. prieten
-
0 0buna ziua.am sa incep acest subiect prin a va relata succint relatia mea de la inceputuri pana in prezent.acum un an am cunoscut prin intermediul unui prieten un tip pe internet care,din intamplare(zic asa deoarece sunt mai greu de impresionat) mi-a atras atentia in mod deosebit,prin modul lui de a privi lucrurile si de a se comporta.insa nu puteam fi impreuna deoarece eu avem pe cineva atunci iar faptul ca el nu isi terminase masteratul inca ma facea sa cred ca nu are vreun sens relatia noastra,el probabil avand alte planuri de viitor.mai tarziu,dupa ce relatia mea se incheiase,ne-am hotarat sa fim impreuna.totul a decurs frumos.am petrecut momente frumoase impreuna si chiar cred ca el este ceea ce imi doream.eu nu am vrut sa oficializez relatia,deoarece parintii mei au obiceiul sa faca caz din niste chestii minore.el,in schimb a inceput sa vorbeasca cu maicamea la telefon(aceasta fiind plecata in afara).spre surprinderea mea,a reusit sa ii faca o impresie foarte buna si incepeam deja sa visez frumos.parea ca e foarte entuziasmata de noua relatie pe care mi-o facusem.ea a trebuit sa se intoarca urgent in tara pentru 3 zile.stand de vorba cu ea intr-o seara despre relatia mea a vrut sa vada cateva poze cu el.i-am aratat si cred ca i-a picat fata cand l-a vazut,el fiind mai brunetel(aceasta fiind si o preferinta de a mea in materie de baieti,dar nu este un crieteriu dupa care ii aleg).a inceput,bineinteles cu reprosurile pe aceasta tema.eu chiar nu inteleg de ce acesta trebuie sa fie un motiv de despartire din punctul ei de vedere.o credeam o femeie foarte inteleapta,insa de data asta mi-a demonstrat ca chiar nu gandeste.ea a fost obisnuita ca eu sa ii fac mereu pe plac,ceea ce sa si intamplat pana acum.dar nu cred ca la varsta mea ar trebui sa imi mai impuna sa ma despart de cineva pentru simplu fapt ca nu corespunde criteriilor ei(am 21 de ani).stiu ca daca nu ii voi face pe plac nu ma va mai ajuta asa mult sa imi termin studiile.eu il iubesc foarte mult pe prietenul meu si nu as vrea ca ea sa fie motivul despartirii noastre.ce imi recomandati sa fac,in situatia in care eu vreau sa fiu si in relatii bune si cu ai mei?
Acest mesaj a fost editat de către sakura20: -
sakura20 said:buna ziua.am sa incep acest subiect prin a va relata succint relatia mea de la inceputuri pana in prezent.acum un an am cunoscut prin intermediul unui prieten un tip pe internet care,din intamplare(zic asa deoarece sunt mai greu de impresionat) mi-a atras atentia in mod deosebit,prin modul lui de a privi lucrurile si de a se comporta.insa nu puteam fi impreuna deoarece eu avem pe cineva atunci iar faptul ca el nu isi terminase masteratul inca ma facea sa cred ca nu are vreun sens relatia noastra,el probabil avand alte planuri de viitor.mai tarziu,dupa ce relatia mea se incheiase,ne-am hotarat sa fim impreuna.totul a decurs frumos.am petrecut momente frumoase impreuna si chiar cred ca el este ceea ce imi doream.eu nu am vrut sa oficializez relatia,deoarece parintii mei au obiceiul sa faca caz din niste chestii minore.el,in schimb a inceput sa vorbeasca cu maicamea la telefon(aceasta fiind plecata in afara).spre surprinderea mea,a reusit sa ii faca o impresie foarte buna si incepeam deja sa visez frumos.parea ca e foarte entuziasmata de noua relatie pe care mi-o facusem.ea a trebuit sa se intoarca urgent in tara pentru 3 zile.stand de vorba cu ea intr-o seara despre relatia mea a vrut sa vada cateva poze cu el.i-am aratat si cred ca i-a picat fata cand l-a vazut,el fiind mai brunetel(aceasta fiind si o preferinta de a mea in materie de baieti,dar nu este un crieteriu dupa care ii aleg).a inceput,bineinteles cu reprosurile pe aceasta tema.eu chiar nu inteleg de ce acesta trebuie sa fie un motiv de despartire din punctul ei de vedere.o credeam o femeie foarte inteleapta,insa de data asta mi-a demonstrat ca chiar nu gandeste.ea a fost obisnuita ca eu sa ii fac mereu pe plac,ceea ce sa si intamplat pana acum.dar nu cred ca la varsta mea ar trebui sa imi mai impuna sa ma despart de cineva pentru simplu fapt ca nu corespunde criteriilor ei(am 21 de ani).stiu ca daca nu ii voi face pe plac nu ma va mai ajuta asa mult sa imi termin studiile.eu il iubesc foarte mult pe prietenul meu si nu as vrea ca ea sa fie motivul despartirii noastre.ce imi recomandati sa fac,in situatia in care eu vreau sa fiu si in relatii bune si cu ai mei?
ii faci alte poze...le colorezi in photoshop si zici ca e noul prieten
-
stiu ca e o situatie penibila....dar asta e realitatea.e o femeie plina de prejudecati si se leaga de orice amanunt .eu sunt o fire mai sensibila si sufar mult din cauza ca nu pot "impaca si capra si varza".m-am gandit de multe ori sa le fac pe plac pana ce termin facultatea,iar apoi sa-mi vad de viata mea.dar nu stiu daca e o solutie.si nici nu pot merge pe premisa ca orice as face ea tot ma va ajuta..dar vreau sa inteleaga ca e ceva firesc sa vreau sa fiu si eu fericita
Acest mesaj a fost editat de către sakura20: -
winter_rose said:sakura, la urma urmei, casa lor, regulile lor, n-ai ce face.
Totusi, pentru a-ti castiga un pic de independenta, nu te poti angaja part-time, sa vad ai tai ca esti in stare sa-ti asumi niste responsabilitati ?
Babacu` zice ceva ?anul asta poate o sa am timp si pentru un job part-time.dar asta nu cred ca ar schimba cu ceva situatia.independenta nu pot sa zic ca nu am...partea buna e ca ea practic nu mi-a impus sa ne despartim,dar relatia oricum sa mai racit.ea totusi mi-a fost alaturi mereu,mai putin in relatiile pe care le-am avut.ma gandesc ca era frumos ca eu sa il pot prezenta pe el parintilor mei si sa avem o relatie buna.taicamiu nu stie de relatia asta.cred ca si ea a ales sa nu ii zica nimic din cauza ca nu i-a placut de el...cel putin de felul in care arata.e ciudat...ca ceea ce mie mi se pare frumos,ei i se pare urat.nu cred ca voi vrea sa il cunoasca vreodata
-
AmeliEva said:eu zic sa nu te grabesti. de nici un fel. mai asteapta putin, vorbeste cu mama ta si spune-i ca tu vrei sa incerci o relatie cu el si nu sa te casatoresti sau sa pleci de acasa doar pt ca ea nu e de acord cu el. cere-i sa te inteleaga si explica-i ca nu te ajuta sa-ti interzica relatia cu el.
dar ma enerveaza ca judeca omul dupa felul in care arata...nu mi se pare deloc corect si intelept.incep sa cred ca e rasista
-
sakura20 said:aveam multe planuri impreuna.el era dispus sa vina in oras la mine,in vederea cautarii unui job si de a ne muta impreuna anul viitor.ea nu parea sa aiba ceva impotriva.acum ma simt nevoita sa renunt si la simplul fapt de a-l prezenta la mine acasa.
partea buna e ca ea practic nu mi-a impus sa ne despartim,dar relatia oricum sa mai racit.
eu nu prea inteleg ceva
ea nu ti-a impus sa te desparti si nici nu are ceva impotriva
si atunci care e problema?
bag de seama ca singura care isi pune bete in roata esti tu , tu decizi sa nu il mai prezinti si il tii la distante evitand momentul intalnirii .Mie asa mi se pare firesc sa vina intr-o vizita sa il prezinti , sa va mai cunoasteti , sa il cunoasca si ai tai si pe urma sa iei o decizie
mi se pare putin anormal sa iti faci planuri cu el de viitor , excluzand parintii , la urma urmei din casa lor pleci si au dreptul sa stie cui incredinteaza copilul, nu e asa? sa ai tu copii nu ti-ai dori sa stii in ce cercuri sa invart copii?
dar relatia oricum sa mai racit..care relatie?a ta cu mama?sau a ta cu el? -
rondina said:Vei ajunge la varsta cand, vei ajunge la concluzia ca parintii tai au avut mereu dreptate!
Acum este greu sa intelegi asta, dar cand vei avea mai multa experienta de viata, sau vei fi parinte...vei gandi si tu ca ei!
parintii au intotdeauna dreptatea LOR.
copiii o pot impartasi sau pot avea propria dreptate/ judecata/ alegere.
se pare totusi ca deseori parintilor le e greu (sau incomod) sa inteleaga ori sa accepte ca nu ei insisi detin adevarurile universale, iar copilul poate alege si pe cont propriu, fara sa sara coarda peste cordonul ombilical.
iar sa-i arati odraslei care s-a-mpiedicat ca *I told you so*, mi se pare strict chestie de ego.
de suflet ar fi sa-i dea mana sa se ridice. -
rondina said:Vei ajunge la varsta cand, vei ajunge la concluzia ca parintii tai au avut mereu dreptate!
Acum este greu sa intelegi asta, dar cand vei avea mai multa experienta de viata, sau vei fi parinte...vei gandi si tu ca ei!rondina,traim intr-o societate cu o gandire totusi mai evoluata...ai mei se pare ca au o gandire arhaica,tipica oamenilor de la tara.nu cred ca e corect sa judeci pe cineva doar dupa felul in care arata.doar pentru faptul ca nu se incadreaza in standardele ei de frumusete a unui baiat,asta nu inseamna ca ar spuna mie din start ca "gata....nu e bun pentru tine"
Acest mesaj a fost editat de către sakura20: -
athalia said:
rondina said:Vei ajunge la varsta cand, vei ajunge la concluzia ca parintii tai au avut mereu dreptate!
Acum este greu sa intelegi asta, dar cand vei avea mai multa experienta de viata, sau vei fi parinte...vei gandi si tu ca ei!
parintii au intotdeauna dreptatea LOR.
copiii o pot impartasi sau pot avea propria dreptate/ judecata/ alegere.
se pare totusi ca deseori parintilor le e greu (sau incomod) sa inteleaga ori sa accepte ca nu ei insisi detin adevarurile universale, iar copilul poate alege si pe cont propriu, fara sa sara coarda peste cordonul ombilical.
iar sa-i arati odraslei care s-a-mpiedicat ca *I told you so*, mi se pare strict chestie de ego.
de suflet ar fi sa-i dea mana sa se ridice.problema la ai mei e ca sunt niste oameni foarte orgoliosi si mereu au stiut sa imi scoata in evidenta greselile pe care le-am facut in relatiile anterioare sau faptul ca ei mi-au zis un lucru si au avut dreptate
-
athalia said:
rondina said:Vei ajunge la varsta cand, vei ajunge la concluzia ca parintii tai au avut mereu dreptate!
Acum este greu sa intelegi asta, dar cand vei avea mai multa experienta de viata, sau vei fi parinte...vei gandi si tu ca ei!
parintii au intotdeauna dreptatea LOR.
copiii o pot impartasi sau pot avea propria dreptate/ judecata/ alegere.
se pare totusi ca deseori parintilor le e greu (sau incomod) sa inteleaga ori sa accepte ca nu ei insisi detin adevarurile universale, iar copilul poate alege si pe cont propriu, fara sa sara coarda peste cordonul ombilical.
iar sa-i arati odraslei care s-a-mpiedicat ca *I told you so*, mi se pare strict chestie de ego.
de suflet ar fi sa-i dea mana sa se ridice.problema la ai mei e ca sunt niste oameni foarte orgoliosi si mereu au stiut sa scoata in evidenta greselile pe care le-am facut in relatiile anterioare sau faptul ca ei mi-au zis un lucru si au avut dreptate
Acest mesaj a fost editat de către sakura20: -
sakura20 said:
problema la ai mei e ca sunt niste oameni foarte orgoliosi si mereu au stiut sa imi scoata in evidenta greselile pe care le-am facut in relatiile anterioare sau faptul ca ei mi-au zis un lucru si au avut dreptate
exact asta am spus si eu in ultima parte a commentului.
dar tu ce iti doresti, mai precis, de la parintii tai? -
athalia said:
sakura20 said:
problema la ai mei e ca sunt niste oameni foarte orgoliosi si mereu au stiut sa imi scoata in evidenta greselile pe care le-am facut in relatiile anterioare sau faptul ca ei mi-au zis un lucru si au avut dreptate
exact asta am spus si eu in ultima parte a commentului.
dar tu ce iti doresti, mai precis, de la parintii tai?imi doresc sa fie un pic mai intelegatori,(desi stiu ca e cam tarziu la varsta lor)sa incerce sa isi schimbe un pic mentalitatea, sa inteleaga ca am mai mult de 12 ani si ca am drepturile mele si ca eu ar trebui sa decid cu cine sa am o relatie si nicidecum sa imi vina cu niste argumente care chiar nu mai au sens in zilele noastre.
-
sakura20 said:
imi doresc sa fie un pic mai intelegatori,(desi stiu ca e cam tarziu la varsta lor)sa incerce sa isi schimbe un pic mentalitatea, sa inteleaga ca am mai mult de 12 ani si ca am drepturile mele si ca eu ar trebui sa decid cu cine sa am o relatie si nicidecum sa imi vina cu niste argumente care chiar nu mai au sens in zilele noastre.
bun, dar asta nu e ca o dorinta pe care i-o scrii lui Mos Craciun pe lista si speri sa o indeplineasca.
adica trebe sa faci si tu ceva, in sensul asta.
ideal e ca ai tai sa accepte ca se poate si altfel decat considera ei, chiar daca nu inteleg perfect mecanismul si nu agreeaza neaparat idea. -
Sakura, vorbesti aici de incapatanarea alor tai, de limitarea lor dar nu ne spui exact care este adevaratul motiv de nu-l plac pe el.
Ce anume ii deranjeaza pe parintii tai? Ce anume nu le place la baiatul asta?
Tot ce ai mentionat este ca "este cam brunetel" din cate stiu eu peste jumtate din populatia Romaniei sunt bruneti, deci voi sunteti blonzi si nu vreti sa stricati gena nepotilor?
ESte prea scund, gras, urat, cocosat, cracanat?
Ce anume exact este atat de rau incat ai tai s-au sucit si sunt contra?
Trebuie sa fie evident ceva extrem de nasol daca maica-ta a vaut o asemenea reavtie doar cand a vazut poza...daca te lasa inima, spune-ne, macar avem toate datele problemei tale si putem sa-ti dam sfaturi pe masura.