Intrebare...
-
0 0A-ti accepta sa va ajutati parintii doar pentru a primi o vorba buna si putin afect pe moment,iar dupa sa fiti din nou uitati,neglijati?
-
annabella23 said:A-ti accepta sa va ajutati parintii doar pentru a primi o vorba buna si putin afect pe moment,iar dupa sa fiti din nou uitati,neglijati?
n-as admite sa pot ajuta pe cineva apropiat si sa n-o fac
cu atat mai mult pe parinti.
iar recompensa (materiala sau spirituala) e ultimul lucru la care ma gandesc.
ah, ca mi-o *fur* uneori... asta-i viata!
noi sa fim sanatosi!...
-
annabella23 said:I-am ajutat si inca ai ajut financiar..i-am scapat de multe ori de probleme...si eu atunci cand am avut nevoie macar de o vorba buna..de o incurajare ei au disparut...
Spune-le care-s nevoile tale afective, cat de mult ar pretui sfaturile lor si cata importanta au pentru tine braţele parentale cu care ti-ai mai dori uneori sa fii inconjurata. Probabil te vad ca pe o femeie independenta (ajutandu-i financiar, in mintea lor deja ai urcat Muntele Reusitei) si ori nu indraznesc sa te povatuiasca, ori considera ca te descurci singura. Daca nu deschizi gura sa ceri ce ai nevoie, nici ceilalti nu-si pot deschide sufletul pentru ca n-au habar care-s trebuintele tale.
Acest mesaj a fost editat de către baltagul: -
annabella23 said:I-am ajutat si inca ai ajut financiar..i-am scapat de multe ori de probleme...si eu atunci cand am avut nevoie macar de o vorba buna..de o incurajare ei au disparut...
Din ce spui tu, descrii mai bine, o relatie intre "prieteni"...
Tu ii ajuti si astepti ceva in schimb, ei se lasa ajutati, apoi dispar...
Hmm, ajuta-i pentru ca-s ai tai...si-i normal sa-i ajuti, sa te rogi pentru ei, sa-i ierti...
-
A-ti accepta sa va ajutati parintii doar pentru a primi o vorba buna si putin afect pe moment,iar dupa sa fiti din nou uitati,neglijati?
Nu-i mai ajuta, daca asta te va face sa te simti mai bine, desi am dubii...
Daca poti, ajuta-i in continuare...in timp, lectia lor va fi sa inteleaga unde si cum au gresit. Daca n-o vor face, ei vor avea de pierdut, nu tu.
Tu ajuta-i...eu una asta as face, acum depinde de tine... -
Treaba-i un pic mai sensibila, pentru ca-i in familie.
Daca iti erau doar cunostinte, era mai usor de rezolvat...dupa a doua palma, te faceai nevazuta cu totul, dar cand vine vorba de familie, parinti...treaba nu-i usoara, doare, te consuma...si trebuie sa gasesti cea mai buna solutie, luata, cumva, dupa ce gandesti situatia pe toate partile, pentru ca-i chestie profunda de corazon si constiinta...si doare.
Acest mesaj a fost editat de către bluehappylica: -
Nu sunt nimeni ca sa imi permit sa-i critic dar am ajuns la concluzia ca sunt persoane imature!se fac ca"ploua"atunci cand le spui ca te simti rau si ca te afli in spital....atunci cand esti departe..singura..si nu ai pe nimeni alaturi..atunci cand e ziua de nastere si astepti un telefon de la familie..dar in zadar...toate astea dor rau!!
-
Da, e aiurea faza...
Fa ce simti, la o adica...
Intorci obrazul, dar, parca te mai si mananca palma cateodata, cand te simti nedreptatit...
Ai grija de tine, ca se pare ca nimeni n-o face in locul tau.
Ideea-i sa nu pastrezi sentimente de revolta, ura, incrancenare, ca ti se vor intoarce...fii impacata cu ceea ce ai facut pentru ei...si gandeste ca au anumite minusuri, ce nu-i lasa sa vada cum sta exact situatia...
E dureros, dar, totodata, toate marlaniile te fac si mai puternica...