Copii (xerox)

  •  
    • 5575 mesaje
    12 Iun 2012, 01:13
    0 2
    Imi amintesc ca acum vreun an deschisese censky un topic asemanator.
    Acum am ajuns sa ma bantuie si pe mine existentiala ca eu si mohicanul meu ne apropiem de 30 si dintre prietenii nostri insurati, am ramas ultimii care n-au bebe inca.
    Eu nu mor dupa copii, mai bine zis de-a lungul timpului, de cate ori mi s-a pus mie pata ca as vrea copii, feed-back-ul a fost negativ si am omorat ideea. M-am obisnuit asa, ca eu nu vreau copii, ca mi-e frica de sarcina, de 9 luni de greturi, de nastere, de operatie, de toate cele mi-e frica.
    Totusi, omul imi tot strecoara asa cate o chestie: noi, cand?
    I-am dat o estimare, pe la 29 de ani. Mai avem un an. Copiii prietenilor nostri deja au 2-3 anisori, unii deja sunt la al doilea bebe in decurs de 2 ani.Pe mine inca ma sperie ideea, ca abia-s capabila sa am grija de mine, daramite de un bebe? Ziceam odata ca eu cred ca m-am nascut fara instinct matern, si mi-a zis maica-mea: lasa ca nici mie nu-mi placeau copiii, dar cand te-am vazut cat de mica erai si ce obraji rosii aveai....eheeee...
    Cum naiba iti dai seama ca asta e momentul in care esti pregatit sa devii parinte?
    Sau tre sa fie accidental, sa fii pus de natura in fata faptului implinit?
  •  
    • 8715 mesaje
    12 Iun 2012, 01:25
    2 0
    ultimul_mohican said:
    Sau tre sa fie accidental, sa fii pus de natura in fata faptului implinit?

     

    Pai, depinde de aliajul din care esti construit...

    Unora li se intampla " accidente"...
    Altii, ceva mai maturi, ajung la concluzia ca nu are sens sa evite la nesfarsit un lucru absolut normal.

    Pana la urma, daca ar fi sa judecam la rece, nu e niciodata momentul potrivit...
    Nici macar dupa ce ne-am luat doctoratul.
    Mereu se gaseste cate ceva mai important de facut.

    Asta asa, ca barbat...

    Ca femeie, chiar nu stiu ce sa zic despre ceasul  intern al fiecareia...

    Posibil ca fiecare sa isi traga urmasi, fix in momentul oportun.

    E drept, cu cat ne gandim mai mult la acel moment, cu atat ne dam seama cat de multe lucruri ar mai trebui reglate.
    In unele cazuri, desigur...


     

  •  
    • 8217 mesaje
    12 Iun 2012, 01:27
    1 0
    te vezi mama? va vedeti parinti?
    adica e clar o decizie importanta, dar sa nu o faci doar sa fii in rand cu lumea.
    si eu ma uit la altii si majoritatea au copii, asezati la casa lor, eu inca nu simt nevoia, dar cred ca fiecare face cum simte, nu se urmareste un anumit tipar.

    apoi, daca luati decizia ca vreti copii, nu faceti din sex un sport ca sa ajungeti acolo.


  •  
    • 5575 mesaje
    12 Iun 2012, 01:32
    1 1
    Pai cam asa am tot dat-o cotita dupa dud pana acum, ca n-avem destui bani, ca stai sa ne realizam profesional mai intai, ca n-avem parintii pe-aproape sa ne ajute, ca asa si pe dincolo.
    El cam vrea copil, eu nu stiu inca. Adica vreau, dar sa nu-l nasc eu si sa nu port  eu sarcina 9 luni si sa nu fie nevoie sa renunt la job 2 ani sa cresc copilul (am senzatia ca m-as transforma in planta din bucatarie).
    Nu suntem genul accidentelor,deci ne ramane varianta "da, vrem si lucram din greu sa rezolvam problema"
    Eu-s aia dusa cu capul, ca la cat am fugit atatia ani de sarcina si de copii nedoriti, ma trezesc acum ca tre' sa iau in calcul si varianta "macar un copil".
  •  
    • 4455 mesaje
    12 Iun 2012, 01:33
    0 0
    depinde de persoana. eu pana n-am fost 100% convinsa ca sunt in stare sa ma descurc nu am luat nici o decizie. de obicei io ma arunc cu capul inainte, dar avand in vedere ca nu suportam doar eu consecintele daca lucrurile nu mergeau, am fost rationala pt a doua oara in viata.
    majoritatea femeilor spun ca odata ca il vezi toate instinctele materne se trezesc. io am si un exemplu din partea minoritara, femeia a facut un copil sa fie in acord cu societatea, incearca din rasputeri sa se apropie de pusti, ii face toate voile, dar e antidepresive ca se crede un monstru ca nu poate sa-si iubeasca copilul.
  •  
    • 5575 mesaje
    12 Iun 2012, 01:37
    0 2
    Al meu de cand il stiu, a avut priza la copii. Cand mergem la ai lui, fiind familia maaare, cu 2-3 copii de fiecare, se aduna toti. Ii chitzaie pe aia mici in ultimul hal, se joaca toate tampeniile posibile, ii invata jocuri pe calculator, face avionul cu ei, e nebunie. Eu, daca am fost singura la parinti, sunt mai rezervata, nu stiu cum sa ma port, cu toate ca se lipesc copiii aia de mine, ce n-am vazut. Veneam odata de la gara cu bagajele in spate si pe strada, trec pe langa o copila de 3-4 ani cu bunica. Vine aia mica la mine si mi se agata de picior din senin, parca eram maica-sa. Degeaba incerca bunica sa-i explice s-o lase pe tanti in pace, ea nu si nu
    Sa va povestesc cum l-am legat de maini si de picioare, in pat, pe nepotul unei matusi de-ale mele, ca imi consuma oja si parfumurile si ma enerva?
    Deci da, voi fi o mama de cosmar
  •  
    • 8715 mesaje
    12 Iun 2012, 01:41
    0 0
    ultimul_mohican said:
    Deci da, voi fi o mama de cosmar

     
    Nici vorba...

    Ce-i al tau, e ceva mai special...
    Daca ai si cu cine, daca stii ca puteti si educa acel copil, ar fi pacat sa nu incercati.
    Ca, doar repetitie ati facut destul...



     

  •  
    • 5575 mesaje
    12 Iun 2012, 01:46
    1 2
    de crescut il crestem (eu sper sa fie nu mai mult de 1).
    dar nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la o serie de chesii, sa arat naspa, sa ma simt ca un kur 9 luni, sa am sunci dupa sarcina, depresii, sa stau acasa sa cresc copilul, in loc sa-mi iau mie sau lui o haina, ceva, tre sa strangem bani pentru bona sau pentru gradinita.
    momentan, mi se pare crunt! nu ma simt pregatita. dar asa, nici la nu' nu voi fi pregatita, nici peste 2 ani si-asa trece viata.
    maica-mea si maica-sa cer nepoti,deja devine enervant. am fentat momentul pana acum, dar mai mult de 2 ani, nu cred ca mai tine smecheria.
  •  
    • 5575 mesaje
    12 Iun 2012, 01:53
    1 1
    Vorbeam cu o fosta colega si imi povestea fata asta cat de greu s-a recuperat dupa nastere, cat de mult se ingrasase, cat s-a chinuit sa slabeasca (si inainte de sarcina, si acum, la cativa ani dupa nastere, are vreo 48-50 kg, aproape ca e mai slaba decat mine). E deja muuult prea mult pentru mine.Doar prin cine stie ce minune sa nu-mi urasc copilul ca imi sacrific eu obiceiurile mele cretine, silueta, modul de viata, pentru el.S-ar putea sa fiu prea egoista pt a fi mama, momentan, daca stau sa ma gandesc.
  •  
    • 8715 mesaje
    12 Iun 2012, 02:04
    1 0
    ultimul_mohican said: de crescut il crestem (eu sper sa fie nu mai mult de 1).
    dar nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la o serie de chesii, sa arat naspa, sa ma simt ca un kur 9 luni, sa am sunci dupa sarcina


    Pai, accentuam pe chestia doar de crescut...
    Pana la urma, si buruienile cresc singure...

    Celelelte chestiuni, fac parte din " fisa postului"...


    Vestea imbucuratoare e ca nu esti singura viitoare mamica, lurcu ce personal mi-as dori sa nu-l uiti...

    Ma " sparie gandu' " cand imi aduc aminte de mamici ce nu stiau povesti decat de cantitatea de poo colectata cu o zi inainte, sau despre faptul ca au invatat la olita...


    Nu ca ar fi cazul tau...



    Dar, pana la urma, chestiunile astea vin intr-un mod firesc...

    Personal nu te-as sfatui sa ininzi coarda prea mult timp...
    Un barbat propune cam o data, daca propunerea e privita cu reticenta, s-ar ajunge la altceva...


     

  •  
    • 14 mesaje
    12 Iun 2012, 02:13
    0 0
    SCRISOSOAREA UNEI MAME BLONDE CATRE FIUL EI Draga fiule, Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma anunti pentru a ti-o mai timite o data. Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede. Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne mutam mai  departe. Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am mai vazut-o. Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori. Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile. A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am taiat nasturii si i-am pus in buzunar. In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu’; l-am gasit cand ne-am mutat. Era in dulap din ziua in care a  castigat la ‘De-a v-ati ascunselea’. Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat  bucataria si tatal tau si cu mine am ‘zburat’ din casa. Ce emotie! a fost pentru prima data dupa multi ani cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva. A venit doctorul sa vada daca suntem in regula si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela. Si daca tot vorbim de taica’tu, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte mandru de asta. Lucreaza peste aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in cimitir. Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit, da’ nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti unchi sau matusa. Taica’tu intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata. Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni de-acum; atunci taica’tu a intrebat-o daca era sigura ca era al ei. Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Asa fata, asa tata! Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui. E fecioara! Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul trecut… Cel mai rau e fratetu’ ala’ mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile inauntru. A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti de acolo. Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu. De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a le pune la noua adresa. Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi nu-i spune nimic. Mama ta care te adora, Antoaneta P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul
  •  
    • 72 mesaje
    12 Iun 2012, 02:37
    0 0
    Imi aduci aminte de Zavoranca.
    Cu cat esti mai tanara cu atat ai o sarcina mai usoara. In majoritatea cazurilor in graviditate se declanseaza mecanismele pentru iubirea materna, nu in toate cazurile. Era corect inainte de casatorie sa stie omu ca nu vrei copii. Poate nici nu poti ramane insarcinata, s-au mai vazut cazuri.
  •  
    • 8715 mesaje
    12 Iun 2012, 02:43
    0 0
    Cici07 said:Imi aduci aminte de Zavoranca.


    Hey, io nu o stiu nici pe Zavoranca si nici pe Mohicanca,,,

    Cati ani ai, de ai apucat deja sa le cunosti pe ambele???




     
  •  
    • 3613 mesaje
    12 Iun 2012, 02:45
    4 1

    Mohi , nici eu nu am fost femeia care sa ma omor dupa copii .
    Si iata-ma acum cu doi copii cat brazii de inalti !  
    Instincul matern unele femei il au dintotdeauna , altele il descopera abia dupa ce devin cu adevarat mame .
    La fel ca mama ta zic si eu : cand mi-am vazut primul nascut ( fetita !) , am zis ca nu exista copil mai frumos decat al meu ; avea o claie de par inchis la culoare , cu breton si perciuni , tenul alb , iar in loc de gurita , o petala rosie de trandafir ... m-a topit .
    Ramasesem insarcinata accidental ... eram prea tanara sa-mi fi dorit sa ajung mama asa de repede (aveam 21 de ani !) .
    Dar cand s-a nascut , am zis ca mi-a trimis Dumnezeu un inger pe pamant .
    Baiatul ( al doilea copil !) a venit , sa zicem asa , intr-un fel programat .
    Si iar am zis ca Dumnezeu mi-a trimis un inger .
    Ce vreau sa zic , este ca uneori poate fi accidental , alteori esti pregatit sa devii parinte ( pur si simplu simti asta !)... dar indiferent cum ar veni , daca esti un om intreg la cap , nu ai cum sa nu iubesti ghemotoacele alea de viata rupte din trupul tau .
  •  
    • 14 mesaje
    12 Iun 2012, 02:50
    0 0
    warmfreezer said:
    Cici07 said:Imi aduci aminte de Zavoranca.


    Hey, io nu o stiu nici pe Zavoranca si nici pe Mohicanca,,,

    Cati ani ai, de ai apucat deja sa le cunosti pe ambele???




     

     

    - Asculta, Gogule, ce e mai preferabil: sa ai Parkinson sau Alzheimer?  - Parkinson. E mai bine sa versi juma' de pahar decat sa uiti unde pui sticla!
  •  
    • 8715 mesaje
    12 Iun 2012, 02:56
    0 0
    neica-nimeni said:

     

    - Asculta, Gogule, ce e mai preferabil: sa ai Parkinson sau Alzheimer?  - Parkinson. E mai bine sa versi juma' de pahar decat sa uiti unde pui sticla!

     

    Mey...

    Nu-j cum sa-ti spun.
    Poanta era relativ amuzanta de n-ar fi fost " fumata" d-un milion de ani...
    Desigur, de ar fi fost spusa cu " har".

    Gogule, ai cuvantul... 

  •  
    beo
    • 3430 mesaje
    12 Iun 2012, 08:24
    0 0
    mohi...sunt buni copiii. dupa o varsta incepi sa te plictisesti sa fiti doar doi.....sau poate nu. eu am vrut pici, mr. nu. s-a-ntamplat pe la 26-28 ani... si pana-n momentul cand i-am pus copilul in brate a tinut sus si tare ca nu simte nimic....apoi sa vezi ce-i mai canta copilului...devenise exagerat cu grija. la al doilea se uita la meciuri cu bebe in brate...de al treilea nici nu se mai pune problema...nu mai vreau eu.
  •  
    • 7743 mesaje
    12 Iun 2012, 08:39
    0 0

    mohicane,  cu tot dragul,simplu si concis

    lasa mama, hainele pe care nu ti le mai poti cumpara,da-le-n colo de carpe la urma urmei, 
    suncile care apar si  doamne ce te faci, cum le dai jos.. o sa le dai.
    si vai, n-ai adunat destul la cariera . ai timp sa mai aduni, fa o pauza.
    vezi ce e important cu adevarat ..toate astea trec pe locul 2  si n-o sa mori 1-2 ani sau cateva luni
    te duci la lucru si dupa 2-3 luni daca vrei. nu te opreste nimeni. doar ca  o sa stai ca pe jar si-o sa vrei sa vina seara mai repede sa-ti vezi puiu.si-o sa scoata ala mic  untul din tine.
     poate nici nu pui mult. de ce te gandesti la sunci?le dai  jos 1-2 .fa-l acum cat esti tanara, te refaci mult mai repede. ce vrei, sa ai 60 si el sa fie la liceu?
    o sa vezi cat te implineste un copil, totul se schimba . ba chiar 2, ai timp sa-i faci si un frate.
     si cand este mic si cand este mare, e bine sa aiba un frate. ca un frate nu-i nimeni,  fratii se ajuta si se sprijina toata viata. binenteles,depinde si de tine cum ii cresti, altii se au ca strainii.
     
    hai mohicane,curaj,in timpul sarcinii se intampla miracolul, se trezeste instinctul matern.. suna si cheama barza  
    dupa 30 se mai complica treaba. si doamne fereste sa vrei tu si sa nu mai poti  din varii motive.

  •  
    • 5609 mesaje
    12 Iun 2012, 08:52
    4 1
    ultimul_mohican said:Vorbeam cu o fosta colega si imi povestea fata asta cat de greu s-a recuperat dupa nastere, cat de mult se ingrasase, cat s-a chinuit sa slabeasca (si inainte de sarcina, si acum, la cativa ani dupa nastere, are vreo 48-50 kg, aproape ca e mai slaba decat mine). E deja muuult prea mult pentru mine.Doar prin cine stie ce minune sa nu-mi urasc copilul ca imi sacrific eu obiceiurile mele cretine, silueta, modul de viata, pentru el.S-ar putea sa fiu prea egoista pt a fi mama, momentan, daca stau sa ma gandesc.

    fata draga nu mai pleca urechea la povesti inspaimantatoare ca nu mai faci copii deloc...posibil ca tu sa poti purta o sarcina usoara, fara probleme, fara dureri, fara necazuri si de ce sa te apuci de plans ininte sa ajungi acolo? Stii tu, can' povestea cu drobul de sare...hai ca nu-i asa de rau, ce naiba altfel nimeni nu ar mai face copii si apoi uita-te si tu la prietenii tai si vezi cati sunt nefericiti din cauza ca au copii, ma indoiesc ca vreunul!

    Marea majoritate am trecut prin asta, unul, doi sau mai multi copii...iti garantez ca-ti schimba viata in bine, iti echilibreaza casatoria, iti da trairi si bucurii pe care nu le-ai mai avut vreodata in viata ta, insticntul matern se trezeste si o sa vezi ca l-ai avut numai ca nu i-ai dat nici o importanta.

    Fiinta aia micuta va naste in tine sentimente de care nu aveai habar, este atat de frumos sa simti asta... si cum zilele astea se poate si operatie, deci nastere fara durere, ce mai astepti, da-i drumul!


  •  
    • 12625 mesaje
    12 Iun 2012, 09:19
    5 0
    ultimul_mohican said: de crescut il crestem (eu sper sa fie nu mai mult de 1).
    dar nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la o serie de chesii, sa arat naspa, sa ma simt ca un kur 9 luni, sa am sunci dupa sarcina, depresii, sa stau acasa sa cresc copilul, in loc sa-mi iau mie sau lui o haina, ceva, tre sa strangem bani pentru bona sau pentru gradinita.
    momentan, mi se pare crunt! nu ma simt pregatita. dar asa, nici la nu' nu voi fi pregatita, nici peste 2 ani si-asa trece viata.
    maica-mea si maica-sa cer nepoti,deja devine enervant. am fentat momentul pana acum, dar mai mult de 2 ani, nu cred ca mai tine smecheria.

     

    Daca tu nu esti pregatita nimeni nu va fi in locul tau.Eu mi-am dorit 3 copii , am doar unul .Am avut o sarcina usoara , depresii nu am avut , iar de sunci ce sa zic..ce pui poti sa dai si jos.Sunt atatea sali in jurul tau , poti face execitii si acasa.
    Cele 9 luni au fost cele mai frumoasa.Greturi putine , arsuri putine.Singura perioada care nu mi-a placut a fost cea a alaptarii.Desi ma spalam simteam ca miros a lapte vesnic.
    Parti bune si parti rele sunt in cresterea unui copil.Insa timpul trece si nimeni nu iti va aduce anii inapoi.
    Gandeste-te ca faci un copil mai tarziu , pana in 40 de ani.Vor interveni alti factori.Corpului ii va fi mai greu, vei avea tabieturile tale , cu nervii nu vei sta bine.Stii se spune sa faci orice lucru la timpul sau.
    Mergi prin parcurile pline de copii si daca te atrage sa fii printre ei , daca te va bucura sa ii vezi nu ezita sa ramai insarcinata.Biologic corpul tau e pregatit...mai depinde si de psihic.


    Acest mesaj a fost editat de către carmen008: 12 Iun 2012, 09:20