de ce OFF?
-
2 0
Cum mi-am petrecut sambata...
Ce e asta?
Are 2 elemente cheie: primul care a aparut a fost pasiunea. Ca nevoie de apropiere..atingere..sarut..curioziate..sex..Apoi au aparut confidentele, mici secrete si dezvaluiri adica intimitate. Conform triunghiului lui Sternberg, asta s-ar incadra pe latura de stanga, relatie pasional-romantica. Hmmm..de ce o caracterizeaza ca si romantica? Ce mai inseamna romantismul in ziua de azi?
Daca mai era si partea de angajament (commitment) ar fi dat drept relatie desavarsita (de serviciu :))) – miezul adica.
Dar am interpretat gresit pentru ca nu exista premise ca sa ajung la concluzia ca toata treaba asta se poate defini ca o “relatie” (sentimental vorbind). E, da.. doar o treaba :) Sternberg pica, totusi e un desen bun daca vrei o imagine de ansamblu pentru categoriile de relatii. Ma gandesc acum oare ce colt ii lipseste lui de acolo din relatia lui? Da, el are una, eu am renuntat la ce construisem in 3-4 luni din n motive, unul fiind el.
...ma gandesc ca “treaba” asta totusi nu-i consumata pentru nici unul inca. Zic asta ca nu s-a rezumat la tacere si acceptare ca s-a terminat, si acum, dupa cateva zile, revine cu vorbe grele si atac direct la persoana. Si eu am ajuns sa ma refulez pe un forum.
Mai e de fumat din ea sau.. poate o fi pe seama orgoliilor. Hmmm...O fi ceva de genu: nu nu, eu iti dau papucii, nu tu mie. Chiar?
De ce exista “treaba”? Proximitatea , interactiunea, un criteriu de excludere uitat de mine – chiar 2 de fapt – imi e coleg si e intr-o relatie, simpatie reciproca,( u like me? There must be something smart about u then) similaritati? Da, smokes, proiectul, sexul – principalele, in ordinea care in care au aparut – si nu o sa dispara toate peste noapte – una sigur am revolzat-o – aia care-mi placea cel mai mult...si care pana la urma a facut diferenta :))) adica eu acum, scriind pe forum despre OFF.Stiam bine ca relatia cu un coleg de serviciu trebuie sa fie strict profesionala si nu una sentimentala...! si asta nu o spun din experienta.
Cam tarziu acum, nu? Si nu am ajuns in situatia asta de pe o zi pe alta. ...ii spusesem ca nu ne jucam in "curtea noastra", nu eram curioasa de el, l-am evitat o vreme, a fost liniste. Dar am inceput sa il observ, sa fiu in alt fel atenta.
Si ma gandesc acum la termenul de "self-fulfilling profecy": "Atunci cand dialogul interior vizeaza propria persoana, ajungem la credinte limitative si la acte de autosabotaj. Gandurile ne influenteaza subtil comportamentul, transformandu-se in profetii autoimplinite" Da, incepusem sa dau contur ideii, pana cand gandurile au dat roade. Rezultatul? Acum, e unul trist, pentru ca desi stiam pana unde pot merge cu "treaba", m-am lasat dusa de val de fiecare data, si lasand garda jos, m-am indragostit de...el si de ideea de imposibil care o reprezinta.
De ce sa fac sa-mi fie usor cand pot sa le complic? Asa ca am lasat sa ma simt vie, ma simt si acum cand lucrurile nu sunt bune deloc. Dar stiu ca nu o sa ma doboare, o sa ma vindec, ca peste ceva timp, o sa o iau de la capat ca sa sufar din nou...
Si imi vine in minte citatul: Doar greul e ceea ce trebuie facut imediat, imposibilul cere mai mult timp. (imposibila era inainte pentru mine si ideea de aventura la job...inca e...asta e exceptia)
Ce-i de facut? Baga-o sub presh sau consum-o? Ce inseamna sa o consumi? Sa ti-o pui pana lesini? Aia intr-o noapte...si poimaine? Mai vrei iar o tura. Pai daca-i hell of a ride, s-apoi? Iesi in club D sau my way or the highway :)
Si cum sa o bag sub presh? Ca parca pot sa o ascund, e in fata mea de zeci de ori pe ziua lucratoare...
O sa ma fac ca nu vad atunci, poate de data asta ma tine mai mult de 2 luni...si e pentru totdeauna.
Cum am ajuns sa ma mir? I-am spus intr-o seara ca am terminat-o. Scurt, o linie intr-un mesaj. Imi spune apoi ca I fucked him... Desigur ca am facut-o, de aia ne intalneam. Lasand sarcasmul deoparte, la fel ii scrisesem si eu cu ceva timp inainte, dar mesajul nu a ajuns la el niciodata. In seara aia fusesem dezamagita de discutii in general si ceva glumite proaste. Si cum “treaba” e fragila, ca e suficient sa trosneasca un bat ca sa puste altele...ma rog, de efect, a trosnit un intreg scaun, cu tot cu el – il impinsesem cu mai multa forta decat as fi crezut ca am. A dat frustrarea pe afara la o chestie ironica marunta...Intamplarea mi-a adus un singur gand - “trebuie sa te opresti”. Imi spunea a 2-a zi, pastrand o distanta buna, ca il doare de la cazatura...as fi vrut sa il sarut, sa il imbunez, sa il alint sa-i treaca, nu puteam acolo, dar nici rasul isteric ales in loc n-a dat bine in timp ce rosteam “scuzeee”.Cum trebuia sa fie “treaba”? Superficiala..cu un ambalaj simpatic si vesel, numai ca au inceput viermii sa il roada. Cred ca atunci m-am panicat, cu mersul in club, a venit pentru ca spusese asta cu o zi inainte. Si a facut ce a zis, a venit. Asta fara sa ii cer sa-si petreaca sambata seara cu mine. N-aveam pretentii. Dar el si-a respectat angajamentul. Era ceva nou. Eu nu ma angajasem si nu promisesem absolut nimic in toata povestea, ma obisnuisem cu intalnirile spotane, la miez de noapte, nimic planificat, poate cu cateva ore inainte, unele anulate, asa haotic, cum se nimerea. La fel vedeam si sfarsitul, inopinat, oricand, oricare e liber sa puna stop. Fara sa ne suparam!
Imi zice F, psihologul, ca sunt atrasa de un anumit tip de barbati. Si ca el e in oglinda cu C. Adica acelasi imposibil, dar din alt unghi. Ma stoarce chestia asta de cand mi-a pus-o asa, direct, in brate. Motiv si mai bun sa dau bir cu fugitii. E chiar grav... nici macar nu-mi pot recunoaste mie chestia asta pana la capat. Pai de aia fug, sa nu cumva sa se repete istoria..lalala...n-aud si nu vad nimic pana cand incep mesajele lui si.. ..iar, se intampla, se repeta, incep sa bocesc. Ca si acuma...pffff...stop it! Iar sa ma duc la sedinte de golit mintea? Cand? O sa-si smulga F parul din cap ca dupa atata munca, eu ce fac? Acelasi lucru! O sa incerc sa traiesc cu mine asa, a fuckhead that I am, one with the universe si cu gust sarat...Oare ce am invatat in plus? hah!
/*Nu pot sa creeeed, s-a rupt planta in doua, de una singura, era o supravietuitoare... Mda, e un dezastru, confirmat de planta care tocmai s-a sinucis.*/De ce nu putea sa fie simpla “treaba”? Sa ma pupe si sa-mi ureze bafta in my future “endeavors? Credeam ca stie de ce am ales compromisul cu el. A asteptat 4 zile pana erupa ca sa ce? Sa vada daca am glumit sau nu? Tot orgoliile raman cred, les fleurs du mal. Cum am putut eu sa-i scriu (prima?) ca e gata...trebuia probabil sa ii soptesc la urechea stanga, pe cand ne incingeam...”asta-i ultima...trebuie sa plec, esti prea aproape de mine..si nu pot sa-ti cer decat.. sa ma lasi.”
Concluzia mea: cei ce nu-si pot aminti trecutul, sunt condamnati sa-l repete. Am vrut sa uit experienta anterioara care era tot o situatie imposibila si hoooray!! am reusit.