Karoshi

  •  
    • 8901 mesaje
    2 Iun 2012, 14:54
    5 0
    Epuizarea la munca a ucis-o pe Alina Dijmarescu.

    Tânăra se stabilise în Japonia încă din perioada când tatăl ei era ambasador. Manager de succes, avea două slujbe şi anul acesta ar fi împlinit 37 de ani. Cazul nu este ceva nou pentru japonezi. Încă din anii '70 ei au descoperit acest fenomen şi l-au numit "karoshi", care se traduce prin "moarte în urma suprasolicitarii de la muncă".

    În 2007, în România, un prim semnal public de alarmă privind epuizarea prin muncă a fost lansat de cazul Ralucăi Stroescu. Tânăra de 31 de ani, angajata unei firme de audit din Bucureşti, a fost găsită moartă în casa sa după ce în ultimele trei săptămâni lucrase zi şi noapte la un proiect important.

    Deşi s-a spus că tânăra ar fi suferit de diabet sau anorexie, prietenii ei au susţinut că munca intensă a ucis-o. Raportul medico-legal anunţa că Raluca Stroescu a murit ca urmare a unor tulburări cardiace, pe fondul unei scăderi accentuate a greutăţii.

    Trei ani mai târziu, Ramona Cîciu, în vârstă de 34 de ani, a murit la serviciu în urma unui stop cardiac, familia ei susţinând că a fost ucisă de stres şi epuizare. Mamă a doi gemeni, a făcut stop cardio-respirator la birou, în faţa calculatorului.

    De ce scriu? Pentru ca, nu o data, am citit pe-aici destainurile unor forumiste, legate de un program de lucru foarte incarcat. In afara de o mandrie incontestabila, n-am vazut nicio problema, niciun semn de intrebare, daca e bine sau nu, daca e prea stresant sau, dimpotriva, o munca aducatoare de satisfactii, de toate tipurile.

    Este, daca vreti, un semnal de alarma, pe care ar trebui sa-l traga fiecare. Organismul are limitele lui, nu-l supraevaluati!
  •  
    • 1787 mesaje
    2 Iun 2012, 23:24
    5 0
    "Femeia de cariera" de Mircea Dinescu

    "Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.
    Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.

    Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.
    Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

    Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână... Ăsta e raportul minim rezonabil.

    Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea.
    Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

    Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.

    Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
    Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.
    Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

    Mircea, fă-te că trăiesti!
    Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...

    Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.
    Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.
    Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat.
    Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim."
    Acest mesaj a fost editat de către Midorri: 2 Iun 2012, 23:36
  •  
    • 9724 mesaje
    2 Iun 2012, 23:34
    1 0
    Dora, imi placea mult Dinescu, inca il mai apreciez din anumite puncte de vedere (foarte putine), dar pentru ce-a scris in ultimul paragraf, l-as lua la palme. Ala e indemn la chiul! 
    Ce-a zis Andrada e o extrema, ce zice Dinescu e alta. Eu cred ca inca exista si o cale de mijloc, cand poti avea o cariera, fara sa cazi facut pulbere in fiecare seara, pastrand obiceiuri sanatoase, viata sociala, respectand odihna.  
  •  
    • 4455 mesaje
    2 Iun 2012, 23:48
    2 0
    depinde si de cum esti construit psihic. daca toti ne-am cunoaste limitele am sti unde sa ne oprim. nu toti avem aceleasi abilitati sau aceeasi rezistenta la stress.
    cat despre chiul, io cu asta nu-s de acord. sunt platita pt x ore, si nu putin, daca nu fac fata las pe altul. e chestie de etica.
  •  
    • 1787 mesaje
    2 Iun 2012, 23:51
    5 0
    Eu ma rezum numai la articol si mi se pare genial scris, cum a capturat esenta femeii de cariera si imaginea de mit creata in filme. Ultima parte mi s-a parut mai mult un indemn de genul "stop to smell the roses", nimeni nu-ti ridica statuie la locul de munca...
    Acest mesaj a fost editat de către Midorri: 2 Iun 2012, 23:52
  •  
    • 8715 mesaje
    3 Iun 2012, 02:34
    2 0
    samoa said:Dora, imi placea mult Dinescu, inca il mai apreciez din anumite puncte de vedere (foarte putine), dar pentru ce-a scris in ultimul paragraf, l-as lua la palme. Ala e indemn la chiul! 
    Ce-a zis Andrada e o extrema, ce zice Dinescu e alta. Eu cred ca inca exista si o cale de mijloc, cand poti avea o cariera, fara sa cazi facut pulbere in fiecare seara, pastrand obiceiuri sanatoase, viata sociala, respectand odihna.  

     

    Acuma serios...

    Parerea mea e ca Dinescu se referea strict la " carierismul" practicat pe malul Dambovitei.
    Prin alte parti, posibil sa mai ai timp si de fitness, masaj, serbari ale copiilor si etc...
    Dar, si astea in limite " legale".

    Nu cred ( mai ales dupa toata experienta cu recesiunea din ultimii ani) ca se va ajunge ca patronii sa nu aiba somn de grija angatelor din dotare.

    Ei propun doar un pret, daca esti eligibila te iau, daca ai o varsta ( familie, copii, obligatii) te trezesti ca una mai " proaspata" iti ia locul... 
    Bun, ca unii vor spune ca " aia proaspata" nu face supa la fel de consistenta ca si " gaina batrana" e alta treaba...

    Insa, planul e facut sa scapam de gainabatranasicupretentii...
    Luam una tanara, fara pretentii...
    Nu face fatza?
    Alta.
    Una mai ambitioasa, una care nu isi doreste familie, copii, trai decent, care nu isi doreste nici macar bani.
    Doar isi doreste sa se poata fuduli in fata vecinilor de pe scara, cu pozitia castigata " prin propriile eforturi"...
    Oare cat de " proprii" sunt?
    Nu lasa doar iluzia ca ar fi asa?
    Nu cumva totul face parte dintr-un plan pe care ea nu-l cunoaste? 

  •  
    • 2106 mesaje
    3 Iun 2012, 12:37
    2 0
    Hop si eu. Sa tragi ca magarul e visul oricarui angajator, visul angajatului este sa aiba o cariera sa castige frumos. Ptr angajator ar trebui sa nu te plangi de program, sa nu ai nimic de spus, sa fii dedicat muncii pe care o faci si sa fii multumit de salariu tau. Partea de uman putin mai conteaza in ziua de astazi. Alergam nebuni dupa bani si uitam sa ne hranim sufletul, sa ne punem in pielea celuilalt sa avem putina empatie. Ne-am uitat valorile, ne folosim unul de altul chiar si cand pretul este viata celuilalt. Cel care isi risca sanatatea, risca sa-si piarda si viata, in goana asta nebuna fara ca lui insusi sa-i pese...Snob si Trist.
  •  
    • 2106 mesaje
    3 Iun 2012, 13:08
    0 0
    Sa distind atmosfera"
    Ar trebui să dai întotdeauna randament 100% la locul de muncă: ...12% Luni, 23% Marţi, 40% Miercuri, 20% Joi, 5% Vineri"
  •  
    • 7967 mesaje
    3 Iun 2012, 13:21
    1 0
    andrada86 said:Epuizarea la munca a ucis-o pe Alina Dijmarescu.


    De ce scriu? Pentru ca, nu o data, am citit pe-aici destainurile unor forumiste, legate de un program de lucru foarte incarcat. In afara de o mandrie incontestabila, n-am vazut nicio problema, niciun semn de intrebare, daca e bine sau nu, daca e prea stresant sau, dimpotriva, o munca aducatoare de satisfactii, de toate tipurile.

    Este, daca vreti, un semnal de alarma, pe care ar trebui sa-l traga fiecare. Organismul are limitele lui, nu-l supraevaluati!

    Iti mai amintesti povestea furnicutei?
    Pai daca  furnicuta isi obisnuieste angajatorul sa munceasca 24/24, normal ca o mierleste si ea saraca... Eu nu muncesc de acasa, nu-mi verific nici macar emailurile de la munca, eu cand termin programul ma desprind complet de job, ma duc acasa si ma relaxez cat pot, chiar daca stau cracita la TV cu castronul de popcorn la cap... Era sa zic intre picioare, dar poate se interpreta

  •  
    • 9724 mesaje
    3 Iun 2012, 14:32
    0 0
    warmfreezer said:
    samoa said:Dora, imi placea mult Dinescu, inca il mai apreciez din anumite puncte de vedere (foarte putine), dar pentru ce-a scris in ultimul paragraf, l-as lua la palme. Ala e indemn la chiul! 
    Ce-a zis Andrada e o extrema, ce zice Dinescu e alta. Eu cred ca inca exista si o cale de mijloc, cand poti avea o cariera, fara sa cazi facut pulbere in fiecare seara, pastrand obiceiuri sanatoase, viata sociala, respectand odihna.  

     

    Acuma serios...

    Parerea mea e ca Dinescu se referea strict la " carierismul" practicat pe malul Dambovitei.
    Prin alte parti, posibil sa mai ai timp si de fitness, masaj, serbari ale copiilor si etc...
    Dar, si astea in limite " legale".


    Pai am prins ideea si sunt foarte de acord. Ce nu mi-a placut, a fost ultima parte, unde explica el cat de misto e sa fugi de responsabilitate. Si cum s-a facut ca munceste si iata, a ajuns departe! 
    Nu cred ca exista carierism de Dambovita,sau de Tamisa, sau de Sena. Workaholicii sunt la fel peste tot. Am doua prietene, una fost PR manager la Volvo, alta actual PR manager la Volvo. Prima a lucrat acolo 2 ani si si-a luat viteza, ca n-o coafa stresul, fata voia familie, timp cu prietenii, peace and quiet. Acum lucreaza intr-o companie mai mica, domeniu total diferit, e gravida si fericita. Cealalta lucreaza la Volvo de 4 ani, e "neobosita", nu are prieten, nu are catel, purcel si sustine ca nici n-o intereseaza aspectele astea. E mereu pe drumuri, cand ne intalnim cu ea nu povesteste decat despre munca ei si satisfactiile pe care le are muncind.
    Chestie de alegeri si prioritati, cred eu.  
  •  
    • 8715 mesaje
    3 Iun 2012, 15:31
    1 0
    samoa said:
    Pai am prins ideea si sunt foarte de acord. Ce nu mi-a placut, a fost ultima parte, unde explica el cat de misto e sa fugi de responsabilitate. Si cum s-a facut ca munceste si iata, a ajuns departe! 
    Nu cred ca exista carierism de Dambovita,sau de Tamisa, sau de Sena. Workaholicii sunt la fel peste tot. Am doua prietene, una fost PR manager la Volvo, alta actual PR manager la Volvo. Prima a lucrat acolo 2 ani si si-a luat viteza, ca n-o coafa stresul, fata voia familie, timp cu prietenii, peace and quiet. Acum lucreaza intr-o companie mai mica, domeniu total diferit, e gravida si fericita. Cealalta lucreaza la Volvo de 4 ani, e "neobosita", nu are prieten, nu are catel, purcel si sustine ca nici n-o intereseaza aspectele astea. E mereu pe drumuri, cand ne intalnim cu ea nu povesteste decat despre munca ei si satisfactiile pe care le are muncind.
    Chestie de alegeri si prioritati, cred eu.  

     

    Pai noa, in ceea ce-l priveste pe Dinescu, ce sa zic???
    Era oarecum normal sa indemne spre o viata boema...
    Ca nu toata lumea isi poate permite sa fie boema, e alta chestiune.
    Oricum, trebuie sa recunoastem ca pe fiecare dintre noi il incanta sa mai traga chiulul daca se poate, sa-si gaseasca tot felul de treburi " importante" care sa-i dea ocazia de a se relaxa...
    Pana la urma, un mare " manager" cum mama dreaq isi poate face timp pentru tot felul de intalniri, chestii, si totusi isi poate vedea si de meciurile copiilor?
    E clar ca pe undeva, pune in spatele altora tot felul de sarcini pe care ar trebui el sa le indeplineasca...
    Noa, poate metoda o fi mai ortodoxa decat a lui Dinescu.

    In ceea ce priveste prietena fara catel, iarasi...
    Ce pot spune?
    Cam trist...
    Ajunge la sfarsitul vietii sa spuna ca doar a muncit...
    Adica, cealalta extrema.