Tot eu

  •  
    5 Mai 2012, 08:42
    0 0
    Probabil imi stiti povestea din postarile de zilele trecute...tinuta in frau de parinti la 26 de ani... aseara a explodat buba...mi s-a facut un scandal monstru. Concluzia lor:

    1. EL nu e bun pentru mine
    2. Daca nu ma despart de el, nu mai am voie sa ies din casa decat serv.-casa, casa-serv
    3. Sa aleg intre ei si EL, iar daca il aleg pe el o sa rup orice legatura cu ei
    4. l-au facut in fel si chip, ca ma tine doar pentru sex, ca nu ar ganduri mari cu mine, ca e sarantoc.
    5. daca fac ca ei, o sa ajung bine, ma mut in alt oras unde o sa-mi cumpere apartament si imi gasesc pe unul cu bani.

    Concluzie finala : imi caut chirie, vreau sa ma mut singura!!! 
  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 08:51
    0 0
    e cea mai buna solutie pentru tine... nu o sa-ti fie usor la inceput, dar o sa-ti fie infinit mai bine din alte pct de vedere...

    alor tai poti sa le spui ca nu-ti trebuie apartament, ci liniste... si lasa-i in ale lor...
  •  
    5 Mai 2012, 08:53
    0 0
    cory_helen said:e cea mai buna solutie pentru tine... nu o sa-ti fie usor la inceput, dar o sa-ti fie infinit mai bine din alte pct de vedere...

    alor tai poti sa le spui ca nu-ti trebuie apartament, ci liniste... si lasa-i in ale lor...

     

    Linistea e tot ce imi doresc! Multumesc  pentru incurajari. 

  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 09:01
    0 0
    daca era sa-ti ia iti luau deja, doar se joaca cu tine... eu am avut casa mea de la 20 de ani, dar am primit-o de la fabrica de unde am lucrat...

    din fericire pentru mine, puteam oricand sa le spun ca plec... era o garsoniera, nu cine stie ce casa, dar era a mea...

  •  
    5 Mai 2012, 09:05
    0 0
    cory_helen said:daca era sa-ti ia iti luau deja, doar se joaca cu tine... eu am avut casa mea de la 20 de ani, dar am primit-o de la fabrica de unde am lucrat...

    din fericire pentru mine, puteam oricand sa le spun ca plec... era o garsoniera, nu cine stie ce casa, dar era a mea...

     
    M-am referit la faptul ca , daca ma despart de EL, vor sa vanda apartamentul de aici ca sa-mi cumpere altul in orasul in care locuieste fratele meu...ca sa aiba fratele grija de mine...deci chiar ma cred imbecila, incapabila sa realizez ceva!
     

  •  
    • 1038 mesaje
    5 Mai 2012, 09:19
    6 0
    Ce tot scrieti ma unele dintre voi "EL" ? De parca purtatorul de carnacior ar fi Dumnezeu

    Ah, si chestia e ca de la "EL" la "porcu` dracului" nu e decat un mic pas

    Acest mesaj a fost editat de către winter_rose: 5 Mai 2012, 09:22
  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 09:24
    0 0
    pentru ei nu ai mai mult de 12 de ani... fa ceva acum, ca acus ajungi la 30 de ani si o sa-ti fie mult mai greu...
  •  
    • 1015 mesaje
    5 Mai 2012, 09:40
    1 0
    Pana nu-ti pui parintii in fata faptului implinit cu mutarea n-o vor lasa mai moale, cum, de altfel, tu pana nu te lovesti singura de pragul de sus, nu vei sti dac-ai fi procedat bine sau nu.
    Sa ai in calcul si ca s-ar putea sa ajungi  la vorba lor. Nu zic ca procedeaza corect, dar de multe ori parintii dorindu-ne binele mai presus de orice, au un simt mai dezvoltat in ceea ce priveste partenerii copiilor( repet, nu toti, dar majoritatea).
     Stiu cazuri concrete de copii care si-au luat lumea-n cap, s-au certat la cutite cu ai lor, in numele marii iubiri si in ceva timp erau cei mai nefericti purtatori de sentimente arzatoare.
    Incearca chiar si cand ai valul pe ochi sa faci un bilant lucid...stiu ca el nu are facultate, nu lucreaza, decat ocazional, parca, si nici n-ai stat cu el sa vezi daca e ce trebuie.Un om nu se schimba decat daca isi doreste sau considera el asta, asa ca in 2 ani vei fi multumita cu el intr-o postura asemanatoare?
    Muta-te singura, deocamdata.
  •  
    • 8901 mesaje
    5 Mai 2012, 10:00
    0 0
    Citind postul tau, vad ca nu ceri sfaturi, ci doar iti expui situatia si concluzia la care ai ajuns.
    Totusi, eu iti spun sa te gandesti de doua ori, inainte de a te arunca cu capul inainte.

    In primul rand, fa-ti un calcul economico-financiar al situatiei in care te afli. Vezi daca, in masura banilor pe care ii castigi, vei putea face fata unei mutari pe cont propriu. Analizeaza in amanunt toate cheltuielile pe care le vei avea si pune-le in balanta cu veniturile tale. Ar fi penibil sa vrei sa-ti iei viata in maini, pe banii parintilor, fie ei intoleranti la maxim si ingrozitor de neintelegatori.

    In al doilea rand, gandeste-te bine daca iubitul tau merita un credit moral din partea ta. Faptul ca nu are scoala si nici job ar trebui sa te puna pe ganduri. Daca nici ambitie nu are, este nashpa rau de tot. Si nu stiu cate femei sunt dispuse a sta o viata intreaga alaturi de un om, doar in numele unei mari iubiri, neintelese de parinti.
  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 10:07
    0 0
    cand m-am casatorit nici sotul meu nu avea serviciu... era "doar" avocat stagiar la un birou... nu castiga mare lucru... pana nu si-a luat definitivatul - 2 ani - nici nu a lucrat altceva...

    dintr-un singur salariu, se poate intelege cum ne descurcam... dar aveam banii de la nunta, aveam casa si cumva-cumva am scos-o la capat...

    incet-incet si-a gasit si el un post de consilier juridic... apoi altul... si tot asa, s-a depasit un prag psihologic...

    trebuie sa stati impreuna, sa vedeti daca merge... daca nu merge, vei incerca cu altcineva, fie ca ai tai vor sau nu...

    te asigur ca parintii mei au fost multumiti pana la urma ca mergea relatia si nu atat cat castigam...
  •  
    • 1015 mesaje
    5 Mai 2012, 10:09
    1 0
    "In momentul asta nici al meu nu are job sau nush ce scoala, cunosc situatia si stam impreuna. In viitor tot langa el ma vad. Omul merita sa vezi daca e ok sau nu, nu sa ii dai cu piciorul ca nu are nush ce diploma."




     Nu-i vorba strict de diploma, e vorba ca parintii vad in el niste minusuri, de care ea ar trebui , oarecum, sa tina cont. Or, parintii vad aceste minusuri prin comparatie intre cei doi, banuiesc.
    E vorba, da, de acea ambitie de care vorbeste si andrada si ca  doi oameni ar trebui sa se potriveasca si la un nivel al comunicarii, or asta nu sta in foaia de diploma, ci in cat esti de autodidact, pentru a nu avea surprize mai tarziu, ca uneia sa i se faca dor sa vorbeasca de Kant, or el sa se scarpine sub basca...exagerat, fireste, exemplul...si asta-i doar un aspect, nu-i principalul, ideea-i sa fie pe aceeasi lungime de unda. Plus, ca una-i sa ramai in timp fara un job si alta-i sa-l iei pe el/ea fan al unei stari de repaus persistent
    Acest mesaj a fost editat de către bluehappylica: 5 Mai 2012, 10:41
  •  
    • 1015 mesaje
    5 Mai 2012, 10:12
    0 0
    Oricum chestiile astea numai ea le poate sti/descoperi alaturi de el. Nu-i niciun capat de tara. Incerca, vede, se convinge, invata din tot ce-si asuma.
  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 10:14
    0 0
    atunci ar trebui sa i se sugereze ideea de a-si gasi un job stabil, cat mai subtil cu putinta... daca el refuza aceasta idee si se dovedeste ca nu vrea sa faca nimic, e altceva...

    eu cred ca eroina noastra deja in 4 ani stie cu cine are de-a face... eu il cunoscusem pe sotul meu doar de un an cand ne-am casatorit... dar comunicam foarte bine si ne iubeam cu f multa pasiune...

    dragoste, nu sex... si incet-incet, ca sa-mi faca pe plac - barbatii cand te iubesc incearca sa-ti faca pe plac... s-a angajat si si-a asumat un statut de salariat serios... chiar daca nu-i place tot timpul...

    dar noi avem o lume a noastra in care ne retragem de ceilalti... o lume in care nu exista bani... ci numai placerile noastre... daca reusesti sa creezi asa ceva si tu, o sa fii fericita... daca nu, nu stiu...
  •  
    • 8901 mesaje
    5 Mai 2012, 10:22
    3 0
    Eu ma refeream la atitudinea partenerului.
    Sigur, mai ales in ziua de azi, oricui i se poate intampla sa ramana fara job. Este o situatie neplacuta, dar foarte des intalnita. Si nu pt ca respectiva persoana doreste asta.

    Dar...sa nu faci aproape nimic, pt a schimba ceva si pt a rezolva problema, mi se pare de neiertat.
    Da, la angajare toti cer o experienta minima, iar daca nimeni nu te angajeaza, unde sa-ti capeti aceasta experienta?!
    Una e sa vezi ca cineva se zbate, alta sa stea cu fundu' pe camasa, ca...se poate si cu mai putin (sau deloc).
    In plus, cu riscul sa "dezmortesc" atmosfera si chiar sa starnesc valuri, recunosc, fara echivoc: nu m-as fi incurcat, niciodata, cu unul care sa fie cu pregatire/scoala sub nivelul meu. Din n-spe motive, pe care n-are rost sa le enumar aici, acum. Si, ca sa nu mi se rastalmaceasca vorbele, precize ca nu ma gandesc la situatie materiala, ci strict la pregatire profesionala.
  •  
    • 1015 mesaje
    5 Mai 2012, 10:29
    0 0
    Pai cam despre asta este vorba.
    O parere f pertinenta, asumata si de bun simt. Total like
  •  
    • 12819 mesaje
    5 Mai 2012, 10:39
    1 0
    very good.
    daca-ti aduci aminte era primul pas in cum vedeam eu solutia. dar sfatul era, sa TE MUTI SINGURA, sa poti evalua in liniste relatia cu prietenul tau. nu te lega la cap daca nu te doare, dar, mai mult ca sigur iti trebuie un medicament pentru situatia de azi, si medicamentul este sa te muti de acolo.

    daca te muti cu el situatia s-ar putea chiar inrautatii fata de prezent.

    succes
  •  
    • 12819 mesaje
    5 Mai 2012, 10:42
    0 0
    explosive.situation said:
    cory_helen said:daca era sa-ti ia iti luau deja, doar se joaca cu tine... eu am avut casa mea de la 20 de ani, dar am primit-o de la fabrica de unde am lucrat...

    din fericire pentru mine, puteam oricand sa le spun ca plec... era o garsoniera, nu cine stie ce casa, dar era a mea...

     
    M-am referit la faptul ca , daca ma despart de EL, vor sa vanda apartamentul de aici ca sa-mi cumpere altul in orasul in care locuieste fratele meu...ca sa aiba fratele grija de mine...deci chiar ma cred imbecila, incapabila sa realizez ceva!
     

     
    pot face ce doresc cu lucrurile lor. pentru mine asta nu e o solutie. si sunt nsigur ca "nu-ti vor cumpara tie" ci casa va fi pe numele lor.
    acum problema ta nu (mai) e parintii si nici prietenul ci... lupta pentru independenta. odata castigata, n-o face cadou.

  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 10:44
    0 0
    tzunami, nu e momentul sa se mute cu el acum... trebuie ca ea sa vada cum este fara parinti, daca poate suporta independenta...

    relatia cu el... o sa vada ea... ma bucur ca o intelegi pe fata
  •  
    • 12819 mesaje
    5 Mai 2012, 10:49
    0 0
    cory_helen said:tzunami, nu e momentul sa se mute cu el acum... trebuie ca ea sa vada cum este fara parinti, daca poate suporta independenta...

    relatia cu el... o sa vada ea... ma bucur ca o intelegi pe fata

     
    pai io ce zisei? vezi ca schimb mana acuma de la postul alalalt...,

    eu intotdeauna voi fi un sol al libertatii. numai asa putem evolua, numai asa ne putem regasi si sti ce e fericirea, numai asa stim ce ne trebuie. independenta, sau.., depdendenta fata de noi insine.

  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 10:56
    0 0
    http://www.youtube.com/watch?v=xm5DPlNCmtk

    asta imi vine in minte cand te vad pe motor... iti place si tie, nu?????