Increderea in semeni

  •  
    • 262 mesaje
    5 Mai 2012, 03:13
    2 0

    "De mici ni se spune să nu vorbim cu străinii şi să nu avem încredere în ei. Iar astăzi, nu mai poţi avea încredere în nimeni. Doar ştim, intenţiile bune sunt cimentate cu interese ascunse.  Neîncrederea în ceilalţi ne face să fim suspicioşi faţă de tot ce se întâmplă în viaţa noastră – chiar şi un „Mulţumesc” sau un zâmbet este analizat prin prisma neîncrederii. Ca într-un cerc vicios, ajungem în final să nu avem încredere nici în deciziile proprii."

     

    Voi aveti incredere in oameni? Daca cei pe care ii consideram prieteni "de-o viata" m-au dezamagit oare sa mai existe incredere?



    Acest mesaj a fost editat de către Ilyinca: 5 Mai 2012, 03:13
  •  
    • 2965 mesaje
    5 Mai 2012, 03:26
    0 0
    Nu mai am incredere in mine.
    Intotdeauna am sfarsit prin a fi dezamagit de catre cei carora le-am acordat toata increderea mea.  
  •  
    • 10876 mesaje
    5 Mai 2012, 03:38
    1 0
    Mai, acu ce sa zic. Eu, personal, nu am incredere in niminia. Nimeni nu stie despre mine mai mult decat las eu sa se stie. Faptul ca nu am incredere in nimeni nu inseamna ca nu am prieteni, ca nu ne ajutam in limita posibilitatilor. Conteaza tare mult, la ce fel de incredere te referi?La faptul ca stie secrete despre tine si le-ar putea da pe goarna cind te astepti cel mai putin sau la faptul ca ti-ai pus toate sperantele in cineva si i-ai acordat toata increderea ta si ti-a tras-o?
  •  
    • 18346 mesaje
    5 Mai 2012, 06:31
    0 0
    chiar asa: ce fel de incredere?

    da. am incredere in unele persoane, chiar daca nu ne stim de o viata. pot sa las cheia la ei si sa nu ma trezesc cu casa goala. pot lua in seama un sfat. pot spune o barfa sau o problema fara sa se auda mai departe. si etc. asta nu inseamna ca dau tot din casa si ca ma expun tuturor.
  •  
    • 1015 mesaje
    5 Mai 2012, 09:49
    2 0
    Ideea-i ca ar trebui sa avem grija ca pierzandu-ne, repetat, increderea in oameni sa nu ajungi sa-ti pierzi increderea in propria persoana. Pentru ca dezamagirea venita din partea unor oameni in care investim incredere poate zdruncina, lejer, stima de sine.
    Intrebarea asta e oarecum ca si o capcana sau, daca vrei, asemanatoare celei despre iubire: daca am suferit in iubire, se mai merita sa iubesti? Un raspuns sanatos si asumat, ar fi "da, se mai merita sa iubesti!" Deci, da, trebuie sa mai ai incredere in oameni, in ciuda unora care ne-au dezamagit nemeritat, pentru ca nu poti incepe niciun drum nou fara o doza de incredere.
     Nu ma refer la increderea aia naiva, dar nici nu trebuie sa devenim paranoia si sa fim suspiciosi, incat sa vedem negru chiar si acolo unde-i alb.
    Daca ai incredere in tine vei sti sigur ca speranta, alaturi de mult disputata incredere pe care o investim in cineva depinde doar de calitatea celui din fata noastra. Daca el nu se ridica la un nivel propriu si personal calitativ e strict problema lui, or, noi nu mai avem de facut, in acel moment, decat,  sa ne reorientam cu increderea spre alte persoane, ceva mai demne

    Acest mesaj a fost editat de către bluehappylica: 5 Mai 2012, 09:56
  •  
    • 10876 mesaje
    5 Mai 2012, 10:22
    1 0
    La fel cum intrebam despre ce incredere vorbim? Despre faptul ca cunosc oamnei noi si trebuie sa le acord incredere neconditionata? Dupa ce mi-am luat-o de o mie de ori de la prieteni,inclusiv rude, stima de mine nu mi-a scazu neam, am realizat ca ajutorul pe care l-am dat increzandu-ma in oamneii respectivi nu a fost apreciat. Am incredere sa las cheia unor prieteni, am incredere sa imprumut pe cineva cu bani, am incredere ca cine s-a ofeit sa ma ajute intr-o anumita problema o va face. dar asta, cum am spus, dupa multe dezamagiri, selectandu-mi oamneii.
  •  
    • 8901 mesaje
    5 Mai 2012, 10:44
    0 1
    Greu cu increderea.........

    Am incredere in mama. Si in barbatul meu.
    Cu mine, am inceput sa am indoieli: intr-o situatie speciala, prin care sa zicem ca (inca) nu am trecut, nu pot garanta, cu mana pe inima, ca as lua decizia corecta, sau ca ce zic azi, nu retractez maine. Depinde.

    In straini m-am invatat sa nu am incredere, decat in anumite limite.

    In tinerete eram mai "maleabila" la acest capitol. Acum nu mai am atata rabdare si nici timp, asa ca ofer incredere o singura data; cui nu stie s-o aprecieze si mi-o inseala, i-o retrag, fara nici un regret.
  •  
    • 8403 mesaje
    5 Mai 2012, 10:53
    0 1
    increderea se limiteaza strict la familie. sedimentata in ani si ani la rand.cei foarte apropiati si atat.

    in rest...las pe fiecare sa si-o castige, desi recunosc, dau impresia opusa. ca sunt increzatoare in toti si toate....
  •  
    • 2838 mesaje
    5 Mai 2012, 10:56
    1 0
    Nu-s cum se face, dar eu am incredere in persoanele pe care le cunosc,indiferent de calitatile sau superficialitatea unora.Grav e faptul ca atunci cand "au strivit in picioare" increderea acordata chiar si cu un mic gest pt mine devin inexistenti.Nu-i spun omului in fata, dar ii dau de inteles cu o raceala atat de brusca incat le ingheata si curajul   de a cere detalii ......
    Sa-mi ceara favoruri,explicatii sau ajutor    o pot face(cei cu gresu) ,ca doar nu costa,dar ceea ce primesc in schimb sant doar ...nuuri cu scz banale .Increderea se castiga "greu" dar usor se poate pierde,insa increderea in propriile puteri,capacitati e lucrul cel mai esential in relatiile interpersonale  si nu numai....
  •  
    • 3354 mesaje
    5 Mai 2012, 11:00
    0 0
    asa procedez si eu, mary... exact ca tine...
  •  
    • 498 mesaje
    5 Mai 2012, 11:08
    3 0


    unii nu au incredere in propriul sot ori sotie..... conturi separate, bani ascunsi ptr. zile negre, etc
    daramite in prieteni, vecini, rubedenii
  •  
    • 13910 mesaje
    5 Mai 2012, 11:16
    1 0
    eu am incredere ....... de multe ori mi-am luat-o cu increderea asta, dar daca ajungi sa te feresti de toti, sa n-ai incredere in nimeni, pai du-te frate si traieste in padure!
    sint o fire deschisa, sincera, astept asta si de la ceilalti, in general ii raportam la noi, la felul nostru de a fi.
    ca ne pocneste uneori realitatea in mutra e adevarat, dar face si asta parte din viata.
    nu putem trai izolati de ceilalti pt ca ne ferim sa avem incredere in toata lumea!

    ma rog, asa sint eu........altii, cum zicea cineva mai sus, nici in sot/sotie, patinti, rude nu au incredere.
    pai viata e asta?
  •  
    • 12819 mesaje
    5 Mai 2012, 11:32
    0 0
    ce inseamna "incredere"?
    inseamna sa te "deserti" tot (toata) in fata cuiva?
    the hell with it!
    de ce-ar trebui? cu ce te ajuta ca altul iti stie toate secretele?

    incredere? atat cat e nevoie si eu sunt tare precaut si chiar devin suspicios cand cineva e curios sau ma intreaba ceva ce eu consider ca nu e necesar sa stie...

    stiu ca am lacune la capitolul asta. a fost un capitol aparte la cursul de leadership pe care a trebuit sa-l parcurg. hehe, in care a fost si seful meu pe vanzari si cel pe engineering.
    au avut loc si momente sentimentale in care eu am aflat cdam ce crede seful despre mine si eu i-am zis unde cred ca greseste si de multe ori eu trebuie sa muncesc mai mult datorita lipsei de diplomatie. anyway, nu i-am ascuns faptul ca sunt extraordinar de impresionat de faptul ca el are incredere in fiecare din echipa pe care o conduce, si in felul asta grijania mea (chiar frica mea) este sa nu-i insel niciodata asteptarile, in plus, sunt profund miscat si de faptul ca increderea a trecut in partea personala si ca natural am devenit prieteni. sa vezi ce ochi au facut nemtii, care pentru ei e o blasfemie sa te imprietenesti cu colegi sau sefi, turcii, brazilienii, francezii, erau okay, dar miscati un pic. dar e natural, in momentul in care ai incredere in cineva, si sentimentul e reciproc, (inselatoria e deci, exclusa), daca te simti bine, ar fi o tampenie sa refuzi sa mergi mai departe in lumea asta mizerabila..
    si as ramane prieten chiar daca m-ar da afara
  •  
    • 2106 mesaje
    5 Mai 2012, 11:47
    1 0
    Am incredere in oameni. Am incredere in mine si ofer increderea mea altora ptr ca sunt o persoana sincera. Daca sunt dezamagita, tradata, considerata naiva, deja nu mai este problema mea. Stiu pana la ce punct sa merg cu increderea si stiu cand sa ma retrag atunci cand acea persoana ma dezamageste. O indepartez dupa mai multe "sanse"(pe care i le-am oferit, dar m-a dezamagit) si incep cu alti oameni avand incredere. Prefer sa-mi traiesc viata fara indoieli iar daca cineva face abuz de increderea mea deja nu mai e lupta mea ci a lor. Nu-mi fac rau mie, deoarece eu decid cata incredere sa ofer si cui .
  •  
    • 262 mesaje
    5 Mai 2012, 12:20
    0 0
    Cat ma bucur sa va pot citi, mai ales atatea raspunsuri. Eu ma gandeam la increderea in oameni pe care nu-i prea cunosti, gen vreau sa iau pe cineva in chirie - oare ce fel de oameni sunt, vreau sa-mi fac amici, vreau o recomandare sau informatii despre un loc necunoscut...etc!

    Imi place sa cred ca sunt un om de incredere, deschis,  ma bucur sa pot ajuta si daca aflu ceva de interes mai anunt si pe cei din jurul meu. Insa, imi pare ca nu sunt tratata cu aceeasi moneda.
  •  
    • 4017 mesaje
    5 Mai 2012, 12:27
    2 0
    Ilynca, daca pleci de la postulatul ("people are stupid, selfish and horny") lui Scott Adams, un umorist care a explicat absolut tot ce fac oamenii plecand de la aceasta premisa, nu vei fi niciodata dezamagita, fiindca vei inceta sa mai ai asteptari nerealiste de la ei. Eu una am totala incredere in oameni, adica astept cu incredere sa confirme postulatul lui Scott Adams, si pana acum nimeni nu m-a dezamagit.
  •  
    • 10876 mesaje
    5 Mai 2012, 13:05
    0 0
    Aia cu chiria, sa vina si mama n-o mai bag in chirie, la cata muie mi-am lat, nu neaparat pe incredere, cat pe principiul, hai sa las de la mine. Eu, daca nu pot sa fiu de incredere intr-o anumita situatie, ii prezint interlocutorului situatia si ii spun:nu te baza pe ce iti spun, nu te pot ajuta, nu iti pot garanta ca etc. Un exemplu, o sun pe nasa mea si ii spun sa imi dea o suma mare de bani.Nu suntem rude, doar cunostinte.In doua ore aveam banii tranferati la mine in cont.E adevarat, i-am spus ca ii dau in trei luni si se facura 5 dintr-o eroare de care mi-a crapat obrazul de rusine.Aceeasi suma, a imprumutat-o altor fini care se facura disparuti. Increderea suprema pentru mine reprezinta faptul ca pot sa imi las copiii la tine stiind ca nu patesc nimic. Cheile de la casa, acces la cutia mea de scrisori, la anumite situatii povestite si pe care le spui mai departe sunt mizilic pe linga increderea de ati lasa copiii pe mina.
  •  
    • 10876 mesaje
    5 Mai 2012, 13:10
    0 0
    Recitind ce am scris si comparand cu situatiile din viata mea, vad ca ma contrazic singura.In general, iti dau prezumtia de nevinovaie pina calci pe bec. Alt exemplu, am pe una aici de se ofera mereu, ba sa ma ajute cu politia, ba sa stea cu copiii, ba sa meraga sa cumpar ceva, ba una, ba alta. Niciodata n-a facut nimic decat sa dea din gura. A, si cand avusai varicela de ieseam ca cucuveaua noaptea pe strazi sa scot bani de la bancomat, pe linga faptul ca aveam o vecina de-mi facea cumparaturile, stia si pinul de la card.Plus ca am incredere mare si intr-o eva de pe aici care mereu m-a ajutat.
  •  
    • 7967 mesaje
    5 Mai 2012, 13:23
    1 0
    mikizda said:Recitind ce am scris si comparand cu situatiile din viata mea, vad ca ma contrazic singura.In general, iti dau prezumtia de nevinovaie pina calci pe bec. Alt exemplu, am pe una aici de se ofera mereu, ba sa ma ajute cu politia, ba sa stea cu copiii, ba sa meraga sa cumpar ceva, ba una, ba alta. Niciodata n-a facut nimic decat sa dea din gura. A, si cand avusai varicela de ieseam ca cucuveaua noaptea pe strazi sa scot bani de la bancomat, pe linga faptul ca aveam o vecina de-mi facea cumparaturile, stia si pinul de la card.Plus ca am incredere mare si intr-o eva de pe aici care mereu m-a ajutat.

    Si eu acord incredere pana la proba contrarie. La cat de proasta sunt...uneori mai acord si a doua sansa...Dar nici nu ma agit prea tare cand sunt dezamagita, m-am obisnuit cred Asta e, mai tai unul de pe lista, mai adaugi unul nou...Asa e viata. Apoi mai conteaza si motivele pt care o persoana te-a dezamagit, mai acorzi circumstante atenuante... 

  •  
    • 478 mesaje
    5 Mai 2012, 14:14
    0 1
    De multe ori acordam prea multa incredere persoanelor care de fapt nu o merita.Si increderea asta are o limita,consider ca trebuie sa mai ramane cate ceva doar pt tine.Am avut ghinionul sa fiu tradata de persoanele cele mai importante din jurul meu si atunci am invatat ca eu sunt defapt cel mai bun prieten al meu.Oamenii sunt facuti pt a trada,eu am ajuns la concluzia asta si nimeni nu iti e cu adevarat prieten daca nu are vreaun beneficiu de pe urma ta.