NEPUTINTA
-
0 7Buna. Sunt noua pe acest site si e primul pe care mi-am creat un cont.
Vreau sa va impartasesc povestea mea... nu vreau critici (desi stiu ca le voi primi, si le merit!!!), nu vreau aprobari, poate nici macar sfaturi... Vreau sa ma descarc.
Am 30 de ani, sunt casatorita de ceva ani, am un om minunat langa mine, la care tin enorm, poate chiar pe care il iubesc. Veti spune cum de il iubesti daca ...
Da, aveti dreptate m-am indragostit de cine nu trebuie...ati ghicit, vechea poveste ... un om insurat.
Tin sa precizez, nu a fost, nu e si nu va fi nimic intre noi, atata timp cat suntem fiecare cu o alta relatie. Asta e foarte clar pentru mine. Deci, nu va cer aprobarea sau dezaprobarea de a fi cu el... doar ma descarc...
Suntem prieteni de familie, nu mi-am dorit sa se intample asta, nu l-am chemat, nu l-am cautat, nu-l vreau... nu asa
De sotia lui nu zic nimic, o femeie ca mine ca altele, cu multi ani mai mare ca el. Au si copii. Nu stiu nimic de relatia lor, nu e treaba mea daca au sau nu probleme. E treaba lui sa le rezolve.
Ce vreau atunci? Nu stiu. Ce nu vreau insa stiu. Nu vreau sa fiu amanta, nici nu mi-a propus asta. Nu vreau sa ridic un zid intre el si sotia lui, el nu vine cu vechea poveste ca s-a saturat de ea ca etc etc.
Nu vreau sa am regrete mai tarziu. Nu vreau sa ranesc pe nimeni, desi deja o fac, indirect.
Stiu doar ca ne completam , ne intelegem, ne sprijinim, ne contrazicem, etc.
Nu e barbatul ideal, nici eu nu sunt femeia ideala. Sunt un om simplu care acum face rau, mult rau. Nu pot si nici nu vreau sa ma retrag. Repet, nu a fost nimic intre noi, doar multe ore de povestit si foarte putine cu tenta ca no s-ar putea ceva mai mult de atat. Dar nu vreau sa fiu CEALALTA, ca atunci nu ar mai fi o iubire, cum cred eu ca e. Nu vreau sa tarasc relatia asta in mocirla infidelitatii. Povestim mult, fata in fata, pe mess, la telefon. Chestii de viata, de una alta. Bineinteles ca s-au strecurat si niste discutii ca daca ar fi fost altfel cine stie, dar doar atat. Nici macar nu am discutat deschis. De ce? Din frica ca sentimentele ne vor napadi, din vinovatie, din durerea ca nu se poate... Nu stiu...Astept o parere.
Acest mesaj a fost editat de către aleflor: -
nu inteleg de ce trebuie sa precizezi ca esti noua si nu ai alt cont..psihologic ma duce cu gandul ca NU esti noua

BTW....daca vrei sa fii la locul tau as propune sa opresti discutiile , amandoi aveti familii si va amagiti ca puteti fi altii.Nu puteti decat daca divortati.Fiecare de a lui parte ca sa formati voi o alta familie.
Iti asumi aceste riscuri?Poti lasa casa pentru o noua relatie?El va putea face pasul asta la randul lui?
Spui ca nu vrei sa fii amanta...dar ce vrei sa fii?Viitoarea lui nevasta? Sunt implicati si copii?
-
aleflor said:Buna. Sunt noua pe acest site si e primul pe care mi-am creat un cont.
Dar nu vreau sa fiu CEALALTA, ca atunci nu ar mai fi o iubire, cum cred eu ca e.
Deci,tu crezi ca e o maaare iubire sau ma rog
Povestim mult, fata in fata, pe mess, la telefon. Chestii de viata, de una alta.Nu inteleg cum de aveti asa mult timp la dispozitie iar partenerii vostri nici macar nu si-au dat seama de luuungile "povestiri din viata".Probabil aveti voi acolo vre-o modalitate noua ceva,vre-un stil mai secret ,ca altfel justificarile nu ar sta nici in clin nici in maneca ....Muah tare-s curioasa ....
Nu-s de ce mi se pare cam cunoscut continutul relatarii sau ma rog a povestii descrise... boh -
Nu aveti de unde sa stiti finalul povestii. Eu una nu sunt cum cred unii. Refuz sa fiu asa.
Am demnitate. Nu voi fi amanta lui. El nu imi cere asta. L-as uri daca ar face-o Si da, inca ma respect pe mine in primul rand. Partenerii nostri stiu ca vorbim mult si ca ne apreciem unul pe altul. Dar nu isi dau seama ca noi simtim ceva...
Ea e mai mare cu 10 ani decat el. -
aleflor said:
Nu aveti de unde sa stiti finalul povestii. Eu una nu sunt cum cred unii. Refuz sa fiu asa.
Am demnitate. Nu voi fi amanta lui. El nu imi cere asta. L-as uri daca ar face-o Si da, inca ma respect pe mine in primul rand. Partenerii nostri stiu ca vorbim mult si ca ne apreciem unul pe altul. Dar nu isi dau seama ca noi simtim ceva...
Ea e mai mare cu 10 ani decat el.Tu scrii, noi citim .Tu intrebi ,tu-ti raspunzi.Tu stii finalul ,noi imaginam.......
" A fost odata ca niciodata" 2 ce stiau si restul lumii nu ....intriganta si complexa chestie.... -
Ce bine ar fi daca totul ar fi asa de usor. E adevarat, noi ne complicam viata. Va rog insa un singur lucru, nu judecati prea aspru. Eu nu voi mai spune niciodata NICIODATA...Nu toate care trecem prin asta suntem "....." Intelege fiecare ce vrea. Nu as fi vrut sa fie asa, pentru ca eu sufar enorm acum. Si el. Stiu ca e greu de crezut si de inteles, dar nici unul nu am vrut sa se intample asa.
-
indiferent de ce simti, poti sa controlezi ce faci si pe langa atractie mai ai si ratiune. daca iti pasa de casnicia ta, atunci iti vezi de ea, iar sentimentele pentru insuratel se vor duce incet, incet.
ar fi bine sa te uiti cu atentie la mariajul tau si sa vezi ce nu-ti pica bine de vrei si cu altul.
iar referitor la timp liber, daca te preocupa sotul tau, nu aveai nici timp si nici chef de altul. -
Gretchen said:indiferent de ce simti, poti sa controlezi ce faci si pe langa atractie mai ai si ratiune. daca iti pasa de casnicia ta, atunci iti vezi de ea, iar sentimentele pentru insuratel se vor duce incet, incet.
ar fi bine sa te uiti cu atentie la mariajul tau si sa vezi ce nu-ti pica bine de vrei si cu altul.
iar referitor la timp liber, daca te preocupa sotul tau, nu aveai nici timp si nici chef de altul.Bine zis..mi-ai luat vorbele din gura

-
primul lucru pe care l-am facut a fost sa neg ca eu simt asa ceva. M-am mustrat in gand e adevarat si am am incercat sa merg inainte, alaturi de sotul meu.
Al doilea lucru a fost sa imi analizez casnicia mea, spunandu-mi ca ceva nu e in regula "acasa" la mine si de aia simt eu ce simt.
Si, sincer, mi-e frica de ceea ce am primit drept raspuns. Sotul meu e minunat, tin enorm la el, dar cred ca asta e problema, nu e iubire, e o afectiune foarte mare, un atasament. Mai mult ca sigur ca voi renunta la mine, la ceea ce simt eu acum, pentru a nu-i face lui rau. el, sotul meu, nu merita asta. O sa ma amagesc in continuare ca afectiunea asta se va transforma intr-o zi in iubire. Sau sper sa ma insel acum, sa treaca timpul si sa il iubesc pe sotul meu asa cum merita. Eu sunt cea care nu merita nimic. Si inca ceva, petrec foarte mult timp cu sotul meu, celalat e departe, km intregi, dar degeaba, ceea ce simt eu rezista distantei si se pare ca si timpului. -
aleflor said:primul lucru pe care l-am facut a fost sa neg ca eu simt asa ceva. M-am mustrat in gand e adevarat si am am incercat sa merg inainte, alaturi de sotul meu.
Al doilea lucru a fost sa imi analizez casnicia mea, spunandu-mi ca ceva nu e in regula "acasa" la mine si de aia simt eu ce simt.
Si, sincer, mi-e frica de ceea ce am primit drept raspuns. Sotul meu e minunat, tin enorm la el, dar cred ca asta e problema, nu e iubire, e o afectiune foarte mare, un atasament. Mai mult ca sigur ca voi renunta la mine, la ceea ce simt eu acum, pentru a nu-i face lui rau. el, sotul meu, nu merita asta. O sa ma amagesc in continuare ca afectiunea asta se va transforma intr-o zi in iubire. Sau sper sa ma insel acum, sa treaca timpul si sa il iubesc pe sotul meu asa cum merita. Eu sunt cea care nu merita nimic. Si inca ceva, petrec foarte mult timp cu sotul meu, celalat e departe, km intregi, dar degeaba, ceea ce simt eu rezista distantei si se pare ca si timpului.
...se vede ca hotararile sunt luate
atunci tu de fapt ce vrei scriind aici?
eu chestia asta n-am sa o inteleg niciodata, cu ce te incalzesc sau nu parerile de pe un forum? -
Si inca ceva, e adevarat ca inimii nu-i poti comanda, ca sentimentele nu le poti controla, dar actiunile da. E adevarat ca avem ratiune si asta ne deosebeste de animale. De asta, nu s-a intmplat nimic, de asta sufar. Nu am facut nimic, pentru ca, inca, ratiunea si bunul simt au iesit victorioase. Si respectul. Promit, mie insami in primul rand, ca voi lupta... cu mine... daca trebuie... ca sa iasa mereu ratiunea victorioasa in treaba asta, copilul lui, sotia lui si sotul meu nu au nicio vina.
-
E primul forum pe care intru si scriu. Credeti-ma pe cuvant. Poate asta dovedeste suferinta mea. Si scriu aici pentru a-mi umple golul imens. E un gol lasat nu de EL, celalalt, un gol lasat de mine si de ceea ce sunt in stare sa simt acum.
Si da, pare ca decizia e luata, dar asta nu-mi face durerea mai mica. Dimpotriva...
-
hai sa nu o dam in tragic, nu cred ca e cazul. indiferent de ce faci, tre' sa tii cont ca pe sotul tau il cunosti, iar pe ixulescu, nu. esti indragostita, iar prin definitie, acum esti oarba. te-ai indragostit de o imagine din capul tau, de cum iti imaginezi si cum ti-ai dori sa fie el.
iar daca ajungi la concluzia ca nu mai vrei sa fii maritata, poti sa divortezi.