Oare am incercat suficient de mult? :(
-
0 0E o legenda urbana care spune ca ciocolata si mersul la cumparaturi panseaza inima franta. Nu cheltuiti banii, nu functioneaza... Am incercat sa fac asta si ieri si alaltaieri si m-am ales doar cu bani in minus pe card. Cand am ajuns acasa totul a revenit la starea initiala. Am ochii umflati si rosii de atata plans si nu pot sa imi revin. Nu pot sa ma calmez si nu stiu daca a fost vina mea ca nu am avut rabdare destula.
Probabil va amintiti de povestea mea cu el. Ei bine, n-am putut... si ma simt si trista si vinovata si nevinovata. E o amestecatura de sentimente ciudate. A disparut din nou pentru 2 zile in care eu aveam nevoie de el din cauza altor probleme. I-am scris spunand ca nu stiu daca pot sa fac asta, ca e obositor. Si foarte sec mi-a raspuns a doua zi "Da, hai sa o lasam. N-are rost, ai dreptate. Sper ca putem sa facem asta civilizat, fara resentimente si ura". Atat. Asta a fost tot.
I-am scris din nou (telefonul inchis, aceeasi poveste pe care o cunoasteti deja) si am incercat sa-i explic (iar) de ce am nevoie, ce m-a durut, ce nu mi-a placut, ce a promis si nu a facut, ce mi-am dorit. I-am reprosat ca nu incearca niciodata, ca pur si simplu fuge si atat, ca ma indeparteaza si e egoist. I-am propus sa ne intalnim si sa vorbim ca doi oameni normali, am spus ora si locul si l-am asteptat ca intr-un film prost din anii '80. Dupa doua ore am plecat... singura. Nu a binevoit sa apara, nu a dat semne de viata. Au trecut 3 zile si nu am primit nici un raspuns. Creierul imi da palme peste ceafa ca e clar ca s-a terminat. Inima ma tot tine pe loc si stau si astept semne care nu apar... Il iubesc asa de mult! :(
-
Purple_Rain said:E o legenda urbana care spune ca ciocolata si mersul la cumparaturi panseaza inima franta. Nu cheltuiti banii, nu functioneaza... Am incercat sa fac asta si ieri si alaltaieri si m-am ales doar cu bani in minus pe card. Cand am ajuns acasa totul a revenit la starea initiala. Am ochii umflati si rosii de atata plans si nu pot sa imi revin. Nu pot sa ma calmez si nu stiu daca a fost vina mea ca nu am avut rabdare destula.
Probabil va amintiti de povestea mea cu el. Ei bine, n-am putut... si ma simt si trista si vinovata si nevinovata. E o amestecatura de sentimente ciudate. A disparut din nou pentru 2 zile in care eu aveam nevoie de el din cauza altor probleme. I-am scris spunand ca nu stiu daca pot sa fac asta, ca e obositor. Si foarte sec mi-a raspuns a doua zi "Da, hai sa o lasam. N-are rost, ai dreptate. Sper ca putem sa facem asta civilizat, fara resentimente si ura". Atat. Asta a fost tot.
I-am scris din nou (telefonul inchis, aceeasi poveste pe care o cunoasteti deja) si am incercat sa-i explic (iar) de ce am nevoie, ce m-a durut, ce nu mi-a placut, ce a promis si nu a facut, ce mi-am dorit. I-am reprosat ca nu incearca niciodata, ca pur si simplu fuge si atat, ca ma indeparteaza si e egoist. I-am propus sa ne intalnim si sa vorbim ca doi oameni normali, am spus ora si locul si l-am asteptat ca intr-un film prost din anii '80. Dupa doua ore am plecat... singura. Nu a binevoit sa apara, nu a dat semne de viata. Au trecut 3 zile si nu am primit nici un raspuns. Creierul imi da palme peste ceafa ca e clar ca s-a terminat. Inima ma tot tine pe loc si stau si astept semne care nu apar... Il iubesc asa de mult!
Purple, nu mai fi trista, e ok. Tu stiai care sunt riscurile si ti le-ai asumat..Ai incercat, ai facut tot posibilul...dar nu se poate. E mai bine sa se termine acum decat dupa ani de relatie. Stiu ca suna ca dracu' dar pe bune ca e asa...Nu are rost sa ii mai explici, sa-i reprosezi ca a facut sau nu, nu mai are rost sa ii ceri intalniri pe care stii ca nu le va onora, poate ca nu e vina lui, sau poate ca e....Nu mai conteaza! Viata merge inainte. Un sut in fund, un pas inainte... O sa treci si peste asta, sunt sigura...
-
Off... multumesc mult, fetelor... :'(
Salma, ai dreptate... N-are rost sa mai astept nimic si nici sa insist. Probabil ca asta e felul lui de a renunta la noi. Mi-e teama ca l-am ranit si pe el... Se inchide in el iar, imi imaginez ca sufera si se invinovateste... Dar m-am ranit si pe mine si asa e cum zici, stiam ca exista riscul asta.
Prietena mea cea mai buna se casatoreste, am asteptat ziua asta din liceu, ne faceam planuri cum o sa pregatim tot impreuna. Si incerc sa ma adun si sa fiu acolo pentru ea pentru ca ma bucur enorm ca e fericita, ma si enervez pe mine ca nu pot sa fiu mai entuziasmata si plang intruna in timp ce cautam rochie si alte minuni... trebuie sa ma adun si sa ma concentrez pe asta. Ea saraca parca se retine de la entuziasm pentru ca sunt eu aiurea... Eu incerc sa-i spun ca nu conteaza ce situatie interioara am, ca sunt acolo. Dar sunt si nu sunt...
-
Purple_Rain said:E o legenda urbana care spune ca ciocolata si mersul la cumparaturi panseaza inima franta. Nu cheltuiti banii, nu functioneaza... Am incercat sa fac asta si ieri si alaltaieri si m-am ales doar cu bani in minus pe card. Cand am ajuns acasa totul a revenit la starea initiala. Am ochii umflati si rosii de atata plans si nu pot sa imi revin. Nu pot sa ma calmez si nu stiu daca a fost vina mea ca nu am avut rabdare destula.
Probabil va amintiti de povestea mea cu el. Ei bine, n-am putut... si ma simt si trista si vinovata si nevinovata. E o amestecatura de sentimente ciudate. A disparut din nou pentru 2 zile in care eu aveam nevoie de el din cauza altor probleme. I-am scris spunand ca nu stiu daca pot sa fac asta, ca e obositor. Si foarte sec mi-a raspuns a doua zi "Da, hai sa o lasam. N-are rost, ai dreptate. Sper ca putem sa facem asta civilizat, fara resentimente si ura". Atat. Asta a fost tot.
I-am scris din nou (telefonul inchis, aceeasi poveste pe care o cunoasteti deja) si am incercat sa-i explic (iar) de ce am nevoie, ce m-a durut, ce nu mi-a placut, ce a promis si nu a facut, ce mi-am dorit. I-am reprosat ca nu incearca niciodata, ca pur si simplu fuge si atat, ca ma indeparteaza si e egoist. I-am propus sa ne intalnim si sa vorbim ca doi oameni normali, am spus ora si locul si l-am asteptat ca intr-un film prost din anii '80. Dupa doua ore am plecat... singura. Nu a binevoit sa apara, nu a dat semne de viata. Au trecut 3 zile si nu am primit nici un raspuns. Creierul imi da palme peste ceafa ca e clar ca s-a terminat. Inima ma tot tine pe loc si stau si astept semne care nu apar... Il iubesc asa de mult!
socul e imens in primele zile.....dupa un timp sunt sigura ca iti vei reveni
nu mai incerca sa ii explici lui ,nu cauta vinovati , lasa cumparaturile si ciocolata
intr-o relatie sunt 2..daca merge e vina lor..daca nu merge e vina lor....ei 2 formeaza un cuplu cu rele cu bune...daca tregi numai tu sa indrepti sa ii explici poti cadea in cealalta extrema fiind penibila
te ajuta sau nu plange , striga , bate o perna...dar renunta la al cauta....cat timp nu vrea sa te asculte..lasa-l sa iti simta lipsa...dupa 3 zile e devreme sa aibe regrete...
capul sus...tatzele in fata
-
Purple_Rain said:
ScorpioM said:Pe mine ma acceptati in club?

M-am despartit si eu de...o saptamana. Cred ca as fi eligibil.
Asculta asta.
http://www.youtube.com/watch?v=PGCt6JiWObwAuci... Imi pare rau

Sigur ca te primim, Scorpio! Mersi pentru melodie, nu o stiam. Chiar e faina si energica

hai ca mi-a venit o idee
hai sa ne imperechem intre noi...
uite deja suntem 2 fete si un baiat....eu zic sa il tinem la mijloc pana apare alta doritoare....il imprumutam putin...doritoarea ni-l da pe fostul si tot asa...buna ideea?

-
carmen008 said:
Purple_Rain said:
ScorpioM said:Pe mine ma acceptati in club?

M-am despartit si eu de...o saptamana. Cred ca as fi eligibil.
Asculta asta.
http://www.youtube.com/watch?v=PGCt6JiWObwAuci... Imi pare rau

Sigur ca te primim, Scorpio! Mersi pentru melodie, nu o stiam. Chiar e faina si energica

hai ca mi-a venit o idee
hai sa ne imperechem intre noi...
uite deja suntem 2 fete si un baiat....eu zic sa il tinem la mijloc pana apare alta doritoare....il imprumutam putin...doritoarea ni-l da pe fostul si tot asa...buna ideea?

Uaaaauuuu, ia uite ce idee buna!