Io, si atat!

  •  
    • 9873 mesaje
    29 Apr 2012, 01:37
    1 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 29 Apr 2012, 01:40
  •  
    • 4455 mesaje
    29 Apr 2012, 01:57
    1 0
    trili n-o lasa sa te distruga. stiu ca suntem programati sa ne iubim parintii, dar uneori e cazul sa punem punct. stiu, usor de zis
    de schimbat n-o sa se schimbe, fratele mamei e la fel. si-a futut si viata lui si a copiilor. dar acum ceva ani au rupt orice legatura cu el. el se victimizeaza in continuare, ei isi vad se viata lor.
    nici nu pot sa-mi imaginez cum e sa treci prin asa ceva.
  •  
    • 9873 mesaje
    29 Apr 2012, 02:01
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Apr 2012, 02:27
    0 0
     
    Acest mesaj a fost editat de către warmfreezer: 29 Apr 2012, 02:32
  •  
    • 9873 mesaje
    29 Apr 2012, 02:35
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Apr 2012, 02:44
    1 0
    trili said:nu este nici un sondaj, la fel cum nu e nici viata mea, nici sor'mea, oricum, multumesc pentru randuri.



    ps: este prietena mea cea mai buna, nu mai stiu cum sa o scot la capat cu ea, de aceea am nevoie de ajutorul vostru.

     

    Ok, scuze...

    Am vazut prea tarziu cum stau lucrurile, asa ca am editat.
    Despre ajutor, sincer chiar nu imi trece momentan prin cap ce s-ar putea face...
    Daca as fi in aceeasi situatie, probabil ca mi-as " pierde" telefonul si as pleca in lume.
    E drept ca asta nu ar rezolva mare lucru, insa macar ar fi o schimbare in viata mea. 

  •  
    • 100 mesaje
    29 Apr 2012, 02:44
    2 0
    Trili, ma bucur mult ca nu-i vorba de tine ìn aceasta poveste.

    Cumva, mi-am amintit de copilarie si de divortul parintilor si de faptul ca i-am iubit mereu pe ambii indiferent de parerile lor distincte pe care cu sau fara voie mi le transmiteau voalat.

    Ceva mai presus de toate m-a facut sa rezist schimbarilor, ranchiunii lor.
    Faptului ca n-am reusit nici la batranete sa-i vad alaturi ìntr-o poza,( atat fusesera de mari sentimentele- resentimentele acestora), spune multe .
    Mama era mai ìnversunata, se ferea la timp.  Isi vorbeau civilizat la reuniunile obligatorii de adulti, colaborau la cresterea si educatia noastra dar noi simteam cum se ìmpung  de cate ori puteau. I-am iubit ìn aceeasi masura si n-am tinut niciodata cont de povestile lor cu care poate voiau sa ne atraga de-o parte sau de alta. Fiecare credea ca celalalt e mai iubit sau ajutat de copii; probabil parintii acestia simt nevoia iubirii noastre simtindu-se "vinovati" de ceva. Suntem oare moneda de schimb pt ei, mingea de pin'pong?

    Ciudat a fost ca pe ultima suta a vietii lor, desi nu s-au ìmpacat oficial, tata spunea ca-i pare rau de mama ca-i bolnava...iar mama parea preocupata de suferinta tatalui. Soarta a facut ca dupa moarte, desi nu odihnesc ìn aceeasi groapa, unul sa aiba locul ìn fata celuilalt, ìn acelasi cimitir. Intamplare sau destin? Dzeu stie.     


    In cazul prietenei tale, e nevoie ìn primul rand de psihoterapìe si dezalcolizare a mamei divortate si neconsolate, nu-i firesc sa-si terorizeze fiica mereu cu propriile frustrari. 
    Fiecare traieste si moare singur, nu vad de ce o mama si-ar chinui fata si cand este la casa ei, cu reprosuri care au fundament doar ìn mintea tulburata de-o iubire necicatrizata si alcoolul ca fals pansament.

    Prietena ta va face mai bine sa nu se culpabilizeze pt esecurile mamei;  s-o ierte si iubeasca...mai de la distanta, fara multe telefoane si bocete.
    Viata merge ìnainte, asta trebuie sa ìnvatam toti!  Si  EXCLUS gandul morbid, e cea mai rea rezolvare a conflictului emotional! Ajutor specializat mai degraba! 
  •  
    • 9873 mesaje
    29 Apr 2012, 02:51
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 2106 mesaje
    29 Apr 2012, 10:47
    2 0
    Am citit cu interes postarea ta. M-a impresionat faptul ca nu ai cu cine sa vorbesti. E trist ca exista asa ceva in zilele acestea. Poate daca Dumnezeu ne-ar fi dat mintea cea de pe urma acum multi am fi evitat suferinte inutile si distrugatoare. Cand citesc diferitele postari pe forum raspunsul mi se pare unul mai mult decat evident.

    Aparent, stiu raspunsul insa cand este vorba de propriile probleme devin muta. Unii oameni se "complac" in unele situatii desi raspunsul il stiu, dar pur si simplu nu vor sa faca ceea ce este nevoie pentru a se vindeca. Nu vor, sau, nu cauta ajutor. Viata prietenei tale pare una destul de zbuciumata insa ajutorul de care are nevoie si pe care tu cu multa bunavointa vrei sa-l oferi din pacate nu vine sau nu poate veni dupa siteul eva.ro. Poate aici ai sa primesti alte vorbe de consolare pe care ai sa i le spui insa fara ajutor de specialitate merge pe un drum inchis. Prietena ta, are toate motivele sa fie deprimata, intr-o buna zi o sa o i-a razna sau o sa ramana intepenita, blocata in aceasta situatie daca nu face ceva acum.

    E foarte greu sa vezi cum o persoana careia ii vrei binele se distruge asa ptr ca ambientul unde a crescut a fost unul distrugator iar aceasta poveste continua sa-i marcheze existenta si cand aceasta persoana se afla la casa ei cu familia ei.

     Si uneori acea persoana din postarea ta suntem" noi insine", sau o persoana foarte apropiata noua. Durerea e mare si ranile sunt adanci. Raspunsul este simplu. Iertare, intelegere, departare.... Avem libertatea de a alege. E singurul lucru pe care il detine deocamdata. Hmm, ma simt mahnita. Propria mama!  Sa se indeparteze, sa o ajute dar de la distanta.. sa o inteleaga si sa o iubeasca" asa cum e ea" sau sa rupa orice legatura cu ea . Copii ii facem ptr a-i lasa sa zboara. E un mod egoist si bolnav, e timpul sa spuna stop. S-a lasat prea mult timp inrobita de cei carora i-a dat viata. Sa te desprinzi de oamenii care numai biologic ti-au fost parinti, uneori, nu e un pacat e chiar un lucru benefic. Nu mai intra in aceasta discutie respectul fata de ei. Ii poti iubi insa poti evita pacatul catre tine insuti... acela al sinuciderii! Scuza-ma ca m-am exprimat uneori la persoana a 2-a mi-a fost mai usor. Putere si initiativa iti doresc. Cu drag:Lumi.

  •  
    • 8403 mesaje
    29 Apr 2012, 11:10
    1 1
    e trist ca psihicul unei femei a fost intr-atat de mutilat de caracterul infect al unui barbat ce nu a stiut sa gestioneze o situatie. nici pentru mama prietenei tale nu o fi fost usor sa vada cum sotul ei o trateaza ca pe o carpa si cum o face neom, pentru ca la final sa o arunce. alcoolul este imbratisat, de obicei, de oamenii care vor sa isi ”amorteasca” durerile pentru un moment. asta pana cand devine obicei. dupa aceea....dansul demonilor pe cadavrulambulant al unui om....

    inteleg si zbuciumul prietenei tale. cat esti tanara suporti mai usor toate acestea, apoi incep sa afecteze. problema e ca mama ei nu mai constientizeaza cat rau face. e posibil ca si acoolul sa fi distrus ceva din acel creier.  si, din pacate, la noi in tara nu exista servicii - inclusiv de specialitate, atat de stralucite incat sa pata fi recuperati astfel de oameni.

    de aceea acum am sentimentul unui cerc vicios pe care se afla prietena ta. iar de pe un cerc, singura posibilitate de a scapa este aceea de a sari inafara lui. acolo unde exista zona de autoprotectie. care nu are nimic de-a face cu ceea ce cunoaste si cu acele cai batatorite pe care se tot plimba de ani de zile (asta e ceva politicos pentru dresajul indus mai mult sau mai putin subtil de-a lungul anilor, manifestat in reactiile prietenei- starea de rau de dupa telefoanele mamei sale, cosmarurile..).

    exista o vorba la romani: ”cui pe cui se scoate”. o reactie negativa se scoate cu una pozitiva. o sugestie malefica iese cu una benefica. imediat dupa ce inchide telefonul prietena ta trebuie nu sa stea sa planga, sa se lase influentata de ceea ce a auzit la telefon ci sa caute oameni care ii induc o stare de buna dispozitie, un tonus general bun, orice, mai putin starea obisnuita de dupa. ma tem ca mama ei,la varsta aceasta, are mai putine sanse de a-si revizui comportamentul. poate cel mult un nepot, o nepoata, oricum, o ocupatie noua, ceva care nu o lasa impreuna cu demonii ei vechi......
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Apr 2012, 11:51
    3 0
    scanteie said:e trist ca psihicul unei femei a fost intr-atat de mutilat de caracterul infect al unui barbat ce nu a stiut sa gestioneze o situatie. nici pentru mama prietenei tale nu o fi fost usor sa vada cum sotul ei o trateaza ca pe o carpa si cum o face neom, pentru ca la final sa o arunce.


    Eu zic ca e mai trist atunci cand tot avem tendinta de a arunca vina pe sexul opus...
    Ceea ce spui tu pe acolo imi pare cel putin gresit.
    Dupa rationamentul tau, ar insemna ca toate mamele inselate sa ajunga sa schilodeasca viata copiilor.
    Din punctul meu, cauza declansarii conflictului e clar tatal.
    Insa vina apartine in exclusivitate mamei.
    Mama respectiva imi pare inca insuficient maturizata.
    In caz contrar nu si-ar fi indreptat razbunarea contra fiicei sale.
    Bun, putem lua in calcul faptul ca poate la inceput a fost prea tanara si nu a stiut sa gestioneze situatia asta conflictuala.
    Insa ce ne facem acum, cand presupun ca totusi e destul de trecuta prin viata?
    Pe parcursul acestor ani chiar nu i-a trecut nici macar o secunda prin cap gandul ca poate greseste terorizandu-si fata?
    Iar daca i-a trecut, insa tot sie-si si-a dat dreptate, daca si-a gasit argumente solide in favoarea comportarii ei fata de copil, oare asta nu denota un egoism fara limita?
    Sau, sa inteleg ca daca ai fi in situatia mamei respective i-ai interzice copilului sa-si mai salute tatal? 

  •  
    • 8403 mesaje
    29 Apr 2012, 12:09
    0 2
    warmfreezer said:
    scanteie said:e trist ca psihicul unei femei a fost intr-atat de mutilat de caracterul infect al unui barbat ce nu a stiut sa gestioneze o situatie. nici pentru mama prietenei tale nu o fi fost usor sa vada cum sotul ei o trateaza ca pe o carpa si cum o face neom, pentru ca la final sa o arunce.

    Eu zic ca e mai trist atunci cand tot avem tendinta de a arunca vina pe sexul opus...
    Ceea ce spui tu pe acolo imi pare cel putin gresit.

     

    te inteleg. esti barbat.

    numai ca eu am vazut destule casnicii de soiul. atat demulte, incat nu am nici urma de indoiala vis a vis de ceea ce spun. poate ca tie ti s epare gresit..e problema ta. poate ca ai trait intr-un turn de fildes. poate ca ai tu darul asta de a nu intelege cum poate submina un astfel de comportament sufletul unei femei incat aceasta rar se mai poate ridica singura. poate ca mai putem mult broda pe tema.

     

    realitatea e ca un foarte mare procent din acest gen de barbati exista- pe vremea lui Ceausescu erau...Doamne...numai daca ma apuc sa raportez la scari de bloc, de exemplu, comportamentul unora dintre ei...deja procentajul salta peste 70%. am mai scris pe aici, am avut mereu ochii larg deschisi la ce se intampla in jurul meu.

     

    e opinia ta, ti-o respect, dar da-mi voie sa fiu sceptica.

     

    ps- exista tati carora nici nu merita a le vorbesti. si iarasi stiu ce spun. asa cum acuzi tu mama in cauza ca a devenit o povara pentru fata ei, asa sunt tati ce nenorocesc pe viata copiii intr-u fel au altul. mai sunt si copii ce scapa, iar asta se datoreaza de regula, unei mamei. sau bunicilor.

     

    cat despre doamna din tpic...sa stii ca atunci cand o mama ii spune copilului ei ca celalalt parinte e mai iubit, cauzele sunt diverse. una ar fi aceea ca isi doreste o simpla atentie, alta ar fi aceea ca isi doreste sa fie inteleasa, aprobata, sustinuta, o alta ar fi ca rana e deschisa chiar si dupa ani- iti dai seama aici cat de puternic a fost socul femeii de i-a zdruncinat lumea si tot asa.

     

    stiu un tata care ani de zile si-a tinut nevasta acasa pe post de menajera, mama si sotie. nu a lasat-o sa munceasca, a izolat-o de alte femei ce o sustineau psihic, iar pe la 50 de ani l-a apucat criza varstei de mijloc- frumoasa explicatie pentru faptul ca nu a stiut s aisi tina nadragii pe el. urmarea? familia destramata, o fata casatorita cu un tampit- a si divortat ulterior, o a doua s-a sinucis- era fata tatei si brusc acesta nu o mai cunostea.

    si asta e doar un caz.


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 29 Apr 2012, 12:23
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Apr 2012, 12:33
    2 0
    Mey...

    Imi pare mie, sau tu citesti pe alt forum si raspunzi pe aici?
    Eu nu acuz FEMEIA, ci persoana care si-a revarsat frustrarile asupra copilului.
    Din capul locului am spuz ca TATAL e motivul.
    El a gresit cand a regulat-o pe alta decat pe mamica.
    Dar, MAMICA poarta toata vina schilodirii copilului.
    Nu traiesc intr-un turn de fildes, din contra as putea spune ca sunt in miezul actiunii...
    Si de unde sunt eu, am avut nenumarate ocazii sa vad mamici inselate, sau necajite pe berbantii pe care si i-au ales.
    Dar care au gasit cu totul alte cai de a rezolva problema.
    Ori divort, ori resemnare, ori nepasare, insa mai rar vezi cazuri cand o femeie cu tiglele pe casa se razbuna pe fata ei...
    In cazul de fatza, MAMICA din discutie a ales sa se calmeze apeland la alcool ( dar nu prea i-a reusit, ci din contra s-a necajit si mai tare) si nu TATICUL, cum probabil ai inteles tu...
    Deci, testele la care i-ai supus tu pe masculii pe care i-ai intalnit pe parcursul vietii, nu au absolut nici o relevanta in cazul de fatza.
    Eventual doar asa, in scop statistic... 
  •  
    • 8403 mesaje
    29 Apr 2012, 12:48
    1 1
    warmfreezer said:Mey...

    Imi pare mie, sau tu citesti pe alt forum si raspunzi pe aici?
    Eu nu acuz FEMEIA, ci persoana care si-a revarsat frustrarile asupra copilului.
    Din capul locului am spuz ca TATAL e motivul.
    El a gresit cand a regulat-o pe alta decat pe mamica.
    Dar, MAMICA poarta toata vina schilodirii copilului.
    Nu traiesc intr-un turn de fildes, din contra as putea spune ca sunt in miezul actiunii...
    Si de unde sunt eu, am avut nenumarate ocazii sa vad mamici inselate, sau necajite pe berbantii pe care si i-au ales.
    Dar care au gasit cu totul alte cai de a rezolva problema.
    Ori divort, ori resemnare, ori nepasare, insa mai rar vezi cazuri cand o femeie cu tiglele pe casa se razbuna pe fata ei...
    In cazul de fatza, MAMICA din discutie a ales sa se calmeze apeland la alcool ( dar nu prea i-a reusit, ci din contra s-a necajit si mai tare) si nu TATICUL, cum probabil ai inteles tu...
    Deci, testele la care i-ai supus tu pe masculii pe care i-ai intalnit pe parcursul vietii, nu au absolut nici o relevanta in cazul de fatza.
    Eventual doar asa, in scop statistic... 

     

    bre !

    de vina e bautura. asta, mai ales daca e contrafacuta, distruge  sistematic. de la neuroni la altele. fata recunoaste ca atunci cand nu bea, mama ei este o femeie normala, de treaba, ce are calitati destule- dar ea nu simte nevoia sa vorbeasca despre ele. de ce?pentru ca a invatat sa se concentreze pe ce e negativ. sa respinga asta. problema e ca, pe masura ce cultivi o respingere, creezi un pitic pe creier- dovada cosmarurile ei. de aceea si spuneam ca e mai bine sa lucreze cu ea insasi pentru a se baricada eficient contra atacurilor mamei- care, daca intr-adevar ar fi constienta, nu i-ar face asa ceva.

     

    e foarte posibil ca fata sa ii aminteasca mereu cum a esuat ea ca femeie, ca sotie, ca mama. ca nervii pe care ii arunca pe fata ei sa fie de fapt pe ea insai, un strigat de frustrare, de durere, de orice vrei. mai putin sa vrea sa ii faca rau fetei.

     

     

    nu te arunca si tu la acuze imediat. in definitiv, nu ne invata nimeni la nastere sa avem reactii dupa calapoade. nu toate femeile sunt puternice si dure, u toate stiu s adepaseasca situatiile d egenul acesta. asta e realitatea. intrebarea care se ridica e: "ce faci cu aceasta realitate?" nu sa stai sa acuzi, sa scuipi o femeie in care vorbeste alcoolul sau altele de genul. nu ce face ea e important, CI CEEA CE FACI TU! si fata ei face acum o mare greseala. inca da vina pe mama, in conditiile in care vede ca deja are cosmaruri, o marcheaza discutiile cu ea, merge pe un drum nu prea confortabil psihic vorbind....etc.

     

    cam asta e ideea. dar e greu sa citesti printre randuri....

  •  
    • 9873 mesaje
    29 Apr 2012, 12:49
    0 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 29 Apr 2012, 12:51
  •  
    • 4034 mesaje
    29 Apr 2012, 12:51
    3 0
    recurgea la alcool ca solutie in rezolvarea unei casnici ratate- caracter slab

    aruncarea frustrarilor asupra copiilor( mici sau mari)- egoism iesit din cale afara

    gelozia gen( il iubesti pe tactu mai mult decat pe mine)- handicap psihic

    terorizarea membrilor familiei  ai la rand pt un esec strict personal- lipsa de ratiune


    toate cele 4 adunate- ori psiholog ori la gratii( psihiatrie). numa ca psihologul nu ofera nici afectiune si nu are rezerve de creiere in dotare pt a le darui celor care nu l mai au.
    Acest mesaj a fost editat de către creatza23: 29 Apr 2012, 12:51
  •  
    • 4455 mesaje
    29 Apr 2012, 13:08
    0 0
    eu nu pot sa-mi imaginez intr-un milion de ani ca o sa-mi terorizez copiii doar pt ca dl opium ar alege sa ma insele. ce vina ar avea ei? si de ca as alege sa-i lipsesc de prezenta tatalui pt ca n-a mai mers intre noi? pana mea, suntem adulti, gasim o solutie.
    iar asta cu alcoolul nu e o scuza. e vorba doar de egoism in forma pura, sa-mi fie mie bine, nu conteaza ca fut viata tuturor in jurul meu.
    si inteleg cat de greu ii e prietenei tale sa se rupa de situatie, cand asta e normalul ei, in care a crescut si s-a dezvoltat. poate incearca cu ajutor specializat.
    referitor la inselat, shit happens. cand alegi sa ai copii stii ca trebuie sa fii puternic sa treci peste tot, daca nu pt tine, atunci pt ei.
    oamenii astia nu se schimba niciodata, toata lumea le e datoare cu ceva, iar ei sunt doar biete victime neajutorate. mi-e scarba.
  •  
    • 8715 mesaje
    29 Apr 2012, 13:08
    0 0
    scanteie said:

    stiu un tata care ani de zile si-a tinut nevasta acasa pe post de menajera, mama si sotie. nu a lasat-o sa munceasca, a izolat-o de alte femei ce o sustineau psihic, iar pe la 50 de ani l-a apucat criza varstei de mijloc- frumoasa explicatie pentru faptul ca nu a stiut s aisi tina nadragii pe el. urmarea? familia destramata, o fata casatorita cu un tampit- a si divortat ulterior, o a doua s-a sinucis- era fata tatei si brusc acesta nu o mai cunostea.

    si asta e doar un caz.


    Bun, nu spune nimeni ca nu e plina lumea asta de tot felul de tragedii...
    Dar, hai sa nu generalizam, hai sa nu pretindem ca doar femeile sufera in viata.
    Am un caz chiar foarte apropiat, cand el, baiat muncitor, se zdrobea sa mai faca cate un ban si dupa orele de munca in fabrica.
     Iar dupa 20 de ani s-a trezit ca sotia ii spune ca ii e rusine cu el, ca a ramas acelasi mocan calificat la locul de munca, iar ea ajunsese sa aiba veleitati de mare scriitoare.
    Ea, desigur ca tocmai pe cand fata ii era pubera, s-a trezit ca e mult mai ok sa fie preocupata doar de evolutia ei pe scara sociala, cu acest prilej tragandu-si si un amant.
    Fata lor, fosta premianta, a ajuns tarfa scolii...
    Practic, s-a ales cu un pachet de 2 curve sub acelasi acoperis.
    Desigur ca cea mai versata, i-a bagat si un divort de l-a lasat in curu' gol.
    Norocul lui ca si-a gasit consolarea in bratele alteia, ce s-a maritat cu el doar pentru a-si duce afara feciorii din prima casnicie.

    Deci, cazuri se pot gasi in ambele tabere, trebuie doar sa cascam putin ochii... 

  •  
    • 8403 mesaje
    29 Apr 2012, 13:17
    0 0
    warmfreezer said:
    scanteie said:

    stiu un tata care ani de zile si-a tinut nevasta acasa pe post de menajera, mama si sotie. nu a lasat-o sa munceasca, a izolat-o de alte femei ce o sustineau psihic, iar pe la 50 de ani l-a apucat criza varstei de mijloc- frumoasa explicatie pentru faptul ca nu a stiut s aisi tina nadragii pe el. urmarea? familia destramata, o fata casatorita cu un tampit- a si divortat ulterior, o a doua s-a sinucis- era fata tatei si brusc acesta nu o mai cunostea.

    si asta e doar un caz.

    Bun, nu spune nimeni ca nu e plina lumea asta de tot felul de tragedii...
    Dar, hai sa nu generalizam, hai sa nu pretindem ca doar femeile sufera in viata.
    Am un caz chiar foarte apropiat, cand el, baiat muncitor, se zdrobea sa mai faca cate un ban si dupa orele de munca in fabrica.
     Iar dupa 20 de ani s-a trezit ca sotia ii spune ca ii e rusine cu el, ca a ramas acelasi mocan calificat la locul de munca, iar ea ajunsese sa aiba veleitati de mare scriitoare.
    Ea, desigur ca tocmai pe cand fata ii era pubera, s-a trezit ca e mult mai ok sa fie preocupata doar de evolutia ei pe scara sociala, cu acest prilej tragandu-si si un amant.
    Fata lor, fosta premianta, a ajuns tarfa scolii...
    Practic, s-a ales cu un pachet de 2 curve sub acelasi acoperis.
    Desigur ca cea mai versata, i-a bagat si un divort de l-a lasat in curu' gol.
    Norocul lui ca si-a gasit consolarea in bratele alteia, ce s-a maritat cu el doar pentru a-si duce afara feciorii din prima casnicie.

    Deci, cazuri se pot gasi in ambele tabere, trebuie doar sa cascam putin ochii... 

     

    ei, ute ca aici, in povestea ta, imi pare rau pentru acel baiat. asta e.

     

    daca am invatat ceva, este ca, in conditiile in care cultivi des un model, fie el si negativ, mai ales unul pe care il diseci, dai vina, la care te raportezi etc, risti sa ti-l imprimi in subconstient. fata in cauza confirma, pe langa alte persoane, acest fapt. 

     

    de asta spun ca este trist. pacatele parintilor....

  •  
    • 7743 mesaje
    29 Apr 2012, 13:22
    1 0
    trili,

     

    1.prietena ta trebuie sa accepte ca mama ei este bolnava.

    trebuie sa nu se lase paralizata de emotii, sa gaseasca in ea puterea sa priveasca situatia la rece, din afara si cumva sa se detaseze .

    nu sa nu-i mai pese.. nu poti  sa n-o mai suni sa iti spui ca gata, nu mai exista.

    dar sa nu o mai judece sa nu mai incerece sa inteleaga,sa nu devina ostatica gandurilor..de ce, cum..de ce spune asa.. sa accepte ca e bolnava .alftel o va distruge psihic..e o cale de a rezista la agresiunile psihice.

     

    2.sau sa incerce sa treaca peste toate si sa-i spuna "imi pare rau ca te-am facut sa suferi.dar as vrea ca pe viitor lucrurile sa fie altfel." eu stiu, sa incerce si asta..sa vedem ce-i raspunde mama.

     

    3. sau sa mearga la un psiholog care sa o invete cum sa gestioneze situatia si sa-si gaseasca echilibrul.