Different Dreams

  •  
    • 3 mesaje
    26 Apr 2012, 16:49
    3 1

    Din ziua in care mi-am cunoscut sotul, cu zece ani in urma, a devenit etalonul masculin pentru mine; inconstient, catalogam barbatii pe care ii intalneam drept prea scunzi, prea inalti, prea vorbareti, prea tacuti, in comparatie cu el. In primii ani de relatie, mi-a marturisit ca nu stie daca sunt femeia vietii lui. Din momentul respectiv, scopul meu in viata a fost sa il conving de asta. Cam tot ce faceam, avea valoare daca era validat de el. Am ales sa minimizez unele lucruri si sa pun accentul pe ceea ce credeam ca ar conta: faptul ca m-a sustinut cand am avut probleme in familie, ca puteam sta de vorba ore in sir si aveam aceleasi idei despre lume, ca se intampla sa ma sarute din senin. Cand m-a cerut in casatorie, a fost cea mai fericita zi.

     

    Astazi, ascult Oscar Benton – Different Dreams si mi se pare o radiografie perfecta a casniciei mele. Saptamana asta am aniversat patru ani de la nunta, moment de bilant la fel de bun ca oricare altul.

     

    El nici macar nu si-a amintit. Ce-as fi putut face? Anticipam scenariul de la ziua mea: venita de la serviciu cu ganduri de seara in doi, l-am gasit imbracat de strada. Mi-am imaginat ca urma sa iesim in oras pentru a sarbatori. M-a anuntat senin ca pleaca sa vada meciul Rapid – Chiajna cu un prieten, asa ca am ramas singura acasa. Am fost tentata sa imi sun cateva prietene nemaritate si sa le scot in club, sa imi inchid telefonul si sa ma intorc la patru dimineata. Razbunare copilareasca si atat, nu m-as fi simtit bine, asa ca am preferat sa bat recordul la Fruit Ninja... A doua zi i-am reprosat ca nu mi-a adus de ziua mea nici macar un buchet de zambile, se vand cu cinci lei la metrou. Replica lui? Oricum a fost primul care mi-a spus la multi ani cand m-am trezit, oricum am primit flori de la colegi, pe care oricum le voi arunca dupa o saptamana, si oricum nu avea de unde sti la ce ora ma intorc de la serviciu, in conditiile in care stau des dupa program.

     

    Impartim matematic responsabilitatile gospodaresti. El gateste, eu spal si intind rufe, el plateste facturile, eu ii dau jumatate din suma. Achitam cu randul la supermarket. Fiecare dintre noi obtine venituri peste ceea ce este considerat media in Romania, asa ca nu avem o problema cu cheltuielile curente. La mine, majoritatea banilor pe care ii castig ajung la banca, sub forma ratei pentru casa in care stam si pe care eu am cumparat-o inainte de casatorie. Atunci, el nu a vrut sa cumparam casa impreuna, asa ca am ales sa muncesc singura pentru banca, pana la pensie. Nu am stiut niciodata cat castiga exact sotul meu. Ca freelancer, sunt luni in care teoretic incaseaza cinci sute de euro si luni in care obtine zece mii. Ce nu se duce pe cheltuielile casei, ajunge tot la banca, insa sub forma de depozit. Recent, curiozitatea m-a facut sa deschid plicul in care primeste extrasul de cont. In cativa ani s-au adunat peste o suta de mii de euro. I-am spus ca este aberant sa platesc de trei ori pretul casei, in urmatorii 20 de ani, cand creditul ar putea fi achitat anticipat maine, cu costuri mult mai mici. A fost neplacut surprins. De ce ar achita el creditul pentru o casa cumparata de mine? Discutia a degenerat si am ajuns la reprosuri cumplite.      

     

    Vara trecuta, am avut o problema medicala, respectiv un nodul potential malign cu recomandare urgenta de extirpare. Mi-am rugat sotul ca in ziua operatiei sa ma insoteasca la clinica. S-a eschivat, intrucat interventia in sine era de rutina si nu-i facea nicio placere sa intre intr-un spital. Nici mie nu imi facea placere, insa eu nu eram in pozitia de a comenta. In saptamanile in care am asteptat rezultatul biopsiei, m-am pregatit psihic pentru worst case scenario. Si, citind articole despre chimioterapie, diete, simptome, am realizat ca nu voi fi in stare sa trec prin calvarul bolii, si in acelasi timp sa depind neconditionat de sotul meu, cu vinovatia inerenta. Asa ca una dintre primele actiuni ar fi fost sa il anunt ca totul este in regula si apoi sa ma despart de el, invocand un eventual motiv care sa nu ii dea drept de apel. Inselatul, spre exemplu... Nu a mai fost cazul, nodulul s-a dovedit benign.

     

    Aud din cand in cand panseul „pentru fiecare femeie misto care trece pe strada, exista un barbat caruia i s-a acrit de ea”, sub diverse forme, si ma gandesc sa cer drepturi de autor. In weekend, am fost la o petrecere. Conversatie banala cu sarbatoritul, intrebarea obisnuita despre cand avem de gand sa facem un copil. In gand, cochetam cu ideea sa-i trantesc un: poate daca vii tu sa ma ...!  Cu luni in urma, am incercat sa imi confrunt sotul, dupa ce tentativele mele periodice de apropiere fizica au fost respinse pe motiv ca ii este somn, il doare capul, este obosit. Concluzia? Eu sunt defecta fiindca o data pe luna nu imi este suficient. Sunt convinsa ca nu are pe altcineva, in primul rand din comoditate.

     

    Am citit pe forumuri diverse subiecte legate de divort. Femeile divorteaza pentru ca sunt batute, inselate, au soti alcoolici. Raportat la motivele comun acceptate, pare ca m-am saturat de prea mult bine. Din afara, suntem cuplul ideal: frumosi, spirituali, realizati profesional. De ce ne-am desparti? Doar pentru ca am ajuns sa il consider un strain? Suna ridicol....imi vine in minte naiv-revolutionarul ”pursuit of happyness” din Declaratia de Independenta. Lui i se pare perfect normala relatia noastra, asa ca toate incercarile mele de a discuta sau de a schimba ceva s-au lovit de un zid. Eu simt insa ca baletul pastrarii aparentelor ma omoara putin cate putin, in fiecare zi. Am incercat sa imi imaginez viata mea peste cativa ani. Exercitiul a dat doua rezultate, si ambele ma inspaimanta. Fie intr-o zi voi face explozie de la un fapt banal, fie voi fi devenit o femeie acra, imuna la tot ceea ce ar putea sa ii provoace o reactie, afisand un zambet politicos in timp ce spala paharele prietenilor veniti in vizita. Am obosit...

  •  
    • 3140 mesaje
    26 Apr 2012, 17:03
    6 1
    Ufffffffff, vrei sa stii cum se vede din coltul meu dupa ce am citit ce ai scris? Il doare fix in pix de tine, sorry, nu pot sa fiu blinda si sa incep cu sfaturi lesinate, cred ca e cazul sa iei haturile vietii tale si sa faci CE VREI TU, CUM VREI TU, viata e scurta si imprevizibila, de ce sa o traiesti asa, doar pentru ca lui ii convine? 
  •  
    • 9873 mesaje
    26 Apr 2012, 17:12
    2 2
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1015 mesaje
    26 Apr 2012, 17:16
    3 3
    Ai punctat foarte complex si surprinzator de obiectiv, poate, pentru altii ecuatia, incat va fi destul de dificil sa strangi opinii mai pertinente decat este a ta.
    Un singur lucru de specificat: stii cat de usor iti poti pierde zambetul si intrista sufletul?...si din acest punct mai este doar un singur pas pana la furtuni sufletesti ce isca insingurare, indiferent daca-i vorba de singuratatea-n doi sau de unul singur...tot despre o cearta a sufletului cu sine este vorba, care are nevoie de multa intelegere si rabdare.
     Esti un om activ, luptator, indiferent daca esti pe un "camp de lupta" sau intr-un mediu ce-ar dispune la o vacanta, conditia ta e cea de razboinica...bate pasul pe loc, in sesnul asta si asculta-te si asculta-l pe al tau barbat...cu rabdare, intelegere si recunostinta, apoi poate vei sti ce trebuie sa faci.
    Multa intelepciune in pasii pe care-i vei urma, ca in rest ai de toate( si ma refer strict la tine, ca persoana, fara valente ce tin de material)-aminteste-ti sa fii recunoscatoare, atunci cand vei cauta sa echilibrezi balante imaginare sau reale...
    Acest mesaj a fost editat de către bluehappylica: 26 Apr 2012, 17:21
  •  
    • 9873 mesaje
    26 Apr 2012, 17:22
    3 2
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 6798 mesaje
    26 Apr 2012, 17:32
    1 2
    Cam banuiesc cine e kadlin, dupa stilul de a scrie.
    Eu n-as sta intr-o astfel de casnicie, e prea trist.
    Si inainte de casatorie tot asa se purta? 
  •  
    • 1015 mesaje
    26 Apr 2012, 17:34
    3 2
    Nu vorbesc, MAH, despre el, asta ramane la latitudinea ei...vorbesc strict despre recunostinta ei proprie si personala in fata a ceea ce este...cu posibilitatea de a pierde tot, inclusiv suflet, liniste, bucurie, daca nu face uz de intelepciune, mai ales in postura ei de persoana activa, luptatoare, razboinica. Sunt sigura ca ea intelege despre ce e vorba.
    Am trecut pe acolo...si nu-i usor lucru sa te infranezi la timp, atunci cand esti pe munte, tu cu tine...si repet, vorbesc strict de ea...nu-i usor sa fii intelept si recunoscator cand esti o persoana cum e ea, complexa si puternica...e usor riscant sa te controlezi in defavoarea actiunii, care te poate precipita,  pentru a nu-ti pierde echilibrul interior...cam despre asta era  vorba...
  •  
    • 3 mesaje
    26 Apr 2012, 17:40
    0 2
     

    Incerc sa ma detasez - am recitit tot ce am scris si, dimpotriva, pare portretul unei femei tampe si neajutorate, care se autovictimizeaza corect gramatical. Ma intreb daca asta am devenit sau nu pot verbaliza ce este in capul meu.  

     

    Trili, Bertha, cunosc suficiente casnicii asemanatoare cu a mea, iar amprenta stilistica nu este infailibila. Haideti sa consideram ca asemanarile cu personaje si fapte reale pot fi pur intamplatoare...

  •  
    • 626 mesaje
    26 Apr 2012, 17:40
    1 5

    Tu uti cine ti"a dat valoare in viata pe care o ai  !

    Renunta .Si vei ajunge pe fundu gropi .










    Acest mesaj a fost editat de către lamultiani: 26 Apr 2012, 17:44
  •  
    • 8403 mesaje
    26 Apr 2012, 17:41
    1 3

     daca am constatat o chestie, e ca un procent foarte mic de barbati obisnuiesc sa se gandeasca in permanenta si la cea de alaturi, reusind sa se puna in locul ei. raspunsul (partial) l-am gasit in faptul ca acest gen de barbati au avut o buna comunicare cu o mama, o sora, o prietena apropiata, cu care au vorbit suficient de des ca sa isi ridice niste probleme. si asta in perioada de formare a personalitatii- preadolescenta si adolescenta.

     

    cel mai mare procent de barbati insa, se pliaza pe un alt tipar. cel care pare distant, egoist, dezinteresat. spun pare. pentru ca personal, inclin sa cred ca necultivand anumite laturi ale personalitatii- ei nu suntla curentcu unele lucruri. nucunoscalternativele si beneficiile care decurg de aici atat pentru ei cat si pentru cea de alaturi. fara a mai vrbi de copii. nu stiu sa iubeasca- confunda pasiunea cu dragostea, nu stiu ce nevoi are o femeie, nu stiu CUM sa faca toate acestea si altele pe langa.

     

     

    aici...intervine reala provocare. o femeie desteapta stie CUM sa il provoace. sa il forteze sa se formeze intr-un anume fel. participa deci, activ. constienta ( dupa ce a acceptat ideea ca asa este el) ca trebuie sa fie mai isteata decat dansul atunci cand este necesar.

     

    uneori reuseste. alteori nu.

     

    dar nicaieri nu scrie ca nu poate incerca sau ca de dragul fericirii ei, a confortului sau psihologic- cu tot ce implica el, nu trebuie sa faca asta.

     

    rare sunt cuplurile in care o femeie gaseste un barbat exact pe calapodul ei si in care, totul curge d ela sine, fara prea mari eforturi.

     

    ps- imaginati-va un scenariu in care el este insa la fel de istet. si jocul de care pe care.


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 26 Apr 2012, 17:52
  •  
    • 1703 mesaje
    26 Apr 2012, 19:07
    5 0

    Kadlin, din ce scrii cred ca stii deja ce ai de facut. Si nu te-ai autovictimizat deloc.

    In mod sigur toate astea nu se intampla de 3 zile incoace, ca sa zici ca nu vrei sa iei decizii pripite. Este trist ca relatia voastra a ajuns in punctul asta, dar, vorba francezului, shit happens. Si, din pacate, se intampla foarte des. Iti doresc sa iei decizia cea mai buna pentru linistea ta sufleteasca, analizeaza tot gandindu-te numai la tine si la viata ta, nu la ce va simti sau face el daca tu iei o decizie sau alta.

    As vrea sa scriu multe, dar nu-mi gasesc cuvintele. Poate macar partial inteleg ce simti, pentru ca nici pe mine si consort nu ne mai leaga mare lucru, chiar daca inca nu a uitat de ziua mea sau aniversarea casniciei, nici reprosuri nu ne-am facut. Dar e groaznic sa descoperi ca nu mai ai mai nimic in comun.

    Scanteie, nu toate femeile vor sa schimbe barbatii de langa ele. Eu consider ca o femeie inteligenta stie cand e cazul sa-si vada de viata ei, nu sa lupte cu morile de vant ani in sir, sperand ca broscoiul se va transforma in print, macinandu-si nervii. Ori poti trai cu defectele pe care le are, ori iti vezi de viata ta. 

  •  
    • 8403 mesaje
    26 Apr 2012, 19:17
    1 2

    Scanteie, nu toate femeile vor sa schimbe barbatii de langa ele. Eu consider ca o femeie inteligenta stie cand e cazul sa-si vada de viata ei, nu sa lupte cu morile de vant ani in sir, sperand ca broscoiul se va transforma in print, macinandu-si nervii. Ori poti trai cu defectele pe care le are, ori iti vezi de viata ta. 

     nu am vorbit de schimbare, Antibody! nu se schimba un om daca nu vrea el insusi. constient. nu cred in schimbare, mai ales la maturitate. da, te mai schimba viata cand iti da un sut, doua, trei, ...dar un om nu are un astfeld e impact.

     

    eu vorbeam doar de acel realism al femeii. care constientizeaza cum sunt barbatii in general, invata sa vada partea pozitiva si sa o amplifice pe aceea in detrimentul celei negative. nici femeile nu sunt perfecte, nici barbatii nu. cel mult, perfectibili, intr-un mod sau altul.

     

    faceam o pledoarie pentru un astfel de comportament pentru ca, spre deosebire de barbati, in marea lor majoritate. femeile au o emotivitate mai crescuta, inteleg mai usor unele lucruri simt cum pot fi ele rezolvate sau distruse. faza e ca nu accepta asta. in anumite momente, daca nu tot timpul, vor un anume tipar de-a gata. iar de aici, in consecinta si lipsa comportamentului potrivit.


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 26 Apr 2012, 19:20
  •  
    • 12819 mesaje
    26 Apr 2012, 19:24
    3 0
    casa cui ramane?
    esti sigura ca nu se va impartii?

    citind ca pleaca la meci de ziua ta (eu plec din tara, ), ca n-a mers la spital cu tine (eu cred ca aveam insomnii mai mari ca tine, stiu ce-am patit cu cainele, si mai ales ca "platiti juma-juma"!!!! WTF?? ce e aia? ai room-mate sau sot?
    apoi culoarea gri.., eu n-as sta o saptamana plina cu el.
    viata singur mi s-ar parea mult, mult mai interesanta
  •  
    • 1787 mesaje
    26 Apr 2012, 19:32
    5 0
    Cand am citit titlul si mie a inceput sa-mi rasune in minte instantaneu melodia lui Oscar Benton

    Kadlin said:

    [...]
    Recent, curiozitatea m-a facut sa deschid plicul in care primeste extrasul de cont. In cativa ani s-au adunat peste o suta de mii de euro. I-am spus ca este aberant sa platesc de trei ori pretul casei, in urmatorii 20 de ani, cand creditul ar putea fi achitat anticipat maine, cu costuri mult mai mici. A fost neplacut surprins. De ce ar achita el creditul pentru o casa cumparata de mine? Discutia a degenerat si am ajuns la reprosuri cumplite.


    Din tot ce ai scris aici, cel mai revoltator, trist, nelinistitor este paragraful de mai sus. Nu ca a uitat ziua aniversarii (multi barbati sunt uituci pur si simplu si traiesc cu capul in nori, nu neaparat nepasatori), nu ca nu a venit cu tine la spital (desi si asta e grav)...
    Stiu ca in unele familii se practica conturi separate, dar mie mi separe ca o familie inseamna "noi", "al nostru", bun comun, ce e al meu e si al tau. Dar ca barbat sa stai intr-o casa la care plateste femeia rate in banca, iar tu sa ai cont secret in banca in caz de... In caz de ce? Ca vrea sa-si refaca viata daca il parasesti? Ca il apuca criza de 40/ 50 de ani si o sa vrea sa-si ia o decapotabila si o pustoaica de 20? 

    Acest mesaj a fost editat de către Midorri: 26 Apr 2012, 19:32
  •  
    • 10876 mesaje
    26 Apr 2012, 19:33
    0 0
    Pai casa clar nu se imparte, ca femeia plateste ea rate la banca, e luata pe numele ei. Chiar imi pare rau sa aud asa ceva.
  •  
    • 1703 mesaje
    26 Apr 2012, 19:35
    3 0
    aici...intervine reala provocare. o femeie desteapta stie CUM sa il provoace. sa il forteze sa se formeze intr-un anume fel. participa deci, activ. constienta ( dupa ce a acceptat ideea ca asa este el) ca trebuie sa fie mai isteata decat dansul atunci cand este necesar.    

    Mie asta imi suna altfel decat explicatiile tale ulterioare. Oricum ar fi, obosesti la un moment dat sa tot intelegi ca asa e el, sa tot incerci sa rezolvi problemele. Da, vreau sa fie pe tiparul pe care il prefer eu, pentru ca si el m-a ales pentru ca ma incadram in tiparul agreat de el. Da, toti avem defecte si suntem perfectibili, dar vreau ca si omul de langa mine sa dea dovada de empatie, pentru ca am obosit sa fiu numai eu empatica.

    e.l. postul era pentru Scanteie. 
    Acest mesaj a fost editat de către antibody: 26 Apr 2012, 19:37
  •  
    • 1787 mesaje
    26 Apr 2012, 19:39
    0 0
    Sper ca nu spun prostii, dar in legatura cu casa (in cazul unui partaj sa spunem) citeam la un moment dat ca un oarecare procent are si sotul, procent calculat in functie de numarul de ani de casatorie si veniturile lui.
    Adica se presupune ca participa la plata ratei bancare ambii soti.

    Chiar si eu sunt in situatia asta, al meu a avut  rata la banca facuta inainte de casatorie, iar apoi am achitat imobilul integral (in timpul casatoriei) din venituri comune.
  •  
    • 5862 mesaje
    26 Apr 2012, 19:48
    0 0
    of, cat de urat si de trist. poate asta se intampla cu o relatie in care lupti prea mult...ajungi sa obosesti. partea buna e ca ai ajuns sa te gandesti si la tine. 
  •  
    • 8403 mesaje
    26 Apr 2012, 19:52
    1 1
    antibody said:aici...intervine reala provocare. o femeie desteapta stie CUM sa il provoace. sa il forteze sa se formeze intr-un anume fel. participa deci, activ. constienta ( dupa ce a acceptat ideea ca asa este el) ca trebuie sa fie mai isteata decat dansul atunci cand este necesar.    

    Mie asta imi suna altfel decat explicatiile tale ulterioare. Oricum ar fi, obosesti la un moment dat sa tot intelegi ca asa e el, sa tot incerci sa rezolvi problemele. Da, vreau sa fie pe tiparul pe care il prefer eu, pentru ca si el m-a ales pentru ca ma incadram in tiparul agreat de el. Da, toti avem defecte si suntem perfectibili, dar vreau ca si omul de langa mine sa dea dovada de empatie, pentru ca am obosit sa fiu numai eu empatica.

    e.l. postul era pentru Scanteie. 

     

     

    eu te inteleg. si ai dreptate. multa chiar.

    realitatea este insa asa cum este.

     

    e aceea si spun ca este dificil ca sa faci un om sa fie empatic, atunci cand nu este.

    dar stiu cum este sa obosesti. am vazut destule cazuri.....singura solutie in acest caz (daca nu se pune problema divortului) este ca daca ai obosit sa iti cauti resurse care te fac sa iti gasesti energia in altceva. arta, munca sau altele de genul. pana trece acea stare.

     

    ps- a forta presupune  munca asidua. ceva de genul..."ai reusit, continua! nu ai reusit, continua!" pentru asta trebuie insa sa cunosti foarte bine oamenii, sa fii constienta ca variabilele ce ar interveni (noi) nu l-ar schimba cat sa apara alte probleme...de exemplu, am cunoscut femei care "au crescut" barbati. incet, cu rabdare i-au facut sa se ridice. la final, le-au lasat pt pitipoance. de unde se vede treaba ca nu e suficient s aridici un barbat, dar trebuie sa ii mai pui si creier. nu toate cazurile au sfarsit insa astfel. dar....

     

     


    Acest mesaj a fost editat de către scanteie: 26 Apr 2012, 19:58
  •  
    • 12819 mesaje
    26 Apr 2012, 19:56
    0 0
    mikizda said:Pai casa clar nu se imparte, ca femeia plateste ea rate la banca, e luata pe numele ei. Chiar imi pare rau sa aud asa ceva.

     
    dar o platesc impreuna, caci sunt casatoriti. eu zic sa consulte un avocat