Mi-e dor de ea...

  •  
    • 7947 mesaje
    25 Apr 2012, 15:51
    0 2
    Imi pierd cea mai buna prietena si nu stiu ce sa mai fac sa o aduc iar inapoi.
    Urasc sa vad ca nu stiu cum sa o ajut. Ca nu reusesc sa o fac iar sa zambeasca. Ca pur si simplu sunt incapabila sa fac ceva oricat de mic care sa ii arate ca viata nu este chiar atat de neagra pe cum o vede ea.
    Au trecut aproape doi ani si tot in aceeasi depresie crunta se zbate si nimic nu pare sa o faca sa astepte cu drag ziua de maine.
    Si in fiecare zi ma gandesc cu oroare ca poate asta e momentul in care va decide ca nu mai vrea sa lupte. Pentru ca in cazul ei acela va fi momentul in care se condamna singura la moarte.
    Imi e dor sa stam la taclale cu orele. Sa pot sa ii spun ce am pe suflet fara sa imi inchida telefonul si sa ma treaca la "morti" pentru cateva saptamani. Sa nu ma lupt cu ea saptamani in sir doar pentru ca sa accepte sa ma vada. Sa accepte ca "singur" nu inseamna intotdeauna mai bine.  Sa inteleaga ca nu face nimanui un bine izolandu-se de toti si toate...mai mult isi face chiar ei rau...

    Tot ce imi doresc e sa pot da timpul inapoi. Sa fie iar ca acum doi ani....

    Acum mi-a venit ideea creata de a-i lua un caine. Ma gandesc ca poate daca are ceva care depinde de ea va avea un motiv sa supravietuiasca inca o zi. Din cate am citit cica face bine pentru cei cu depresii usoare. Ceea ce nu e cazul ei. Deci sunt o leaca nedumerita. Si mai mult ea are parte de intervetii chirurgicale periodice si nu stiu cat de ok va fi sa aibe un animal de companie....
    Ma gandesc ca daca nu il vrea il tin eu dar macar incerc ceva.
    Imi e frica insa sa nu imi tai orice legatura cu ea in felul asta. Pt ca ideea de baza din ultimii ani este ca ea vrea sa faca numai ce vrea, nu o mai intereseaza de nimeni si nimeni nu are dreptul sa ii ceara nimic. Iar daca eu ii duc un animal pe cap se cam numeste ca ii impun ceva....
    Vreau sa fac ceva sa ii fie bine dar e atat de greu sa gasesc ceva pentru ca pur si simplu imi este extrem de greu sa inteleg transformarea ei. E ca si cum eu am ramas pe loc iar ea este la mii de ani lumina de cum era pe vremuri. Tot ce scot pe gura sau fac este cernut si rascernut si la sfarsit tot nu e ok. Nu o cunosc asa cum e acum....

    De ce scriu aici? Pentru ca doare al naibi de rau sa nu o mai am langa mine. Iar saptamanilie astea am simtit-o din plin. Dar eu tot sper ca poate va fi iar ca in trecut desi cu fiecare zi care trece imi e tot mai frica de faptul ca nu se va intampla vreodata.
  •  
    • 6599 mesaje
    25 Apr 2012, 16:21
    0 0

     Schon,nu prea stiu ce sa-ti spun...in situatii de genul nu stiu daca poti sa ajuti prea mult cu ceva..E clar ca nu se poate ajuta nici singura ci are nevoie de un specialist. 

    Ce i-a cauzat depresia asta?sufera de vreo boala?spuneai ceva de niste interventii chirurgicale periodice.

  •  
    • 8578 mesaje
    25 Apr 2012, 16:24
    0 0
    Ce s a intamplat de a ajuns in starea asta ? Ce i a declanșat depresia?
  •  
    • 172 mesaje
    25 Apr 2012, 16:26
    2 0
    Daca ea nu vrea sa fie ajutata...nu poti face mare lucru.Ceva trebuie sa se fi intamplat ca ea sa se izoleze de tot si de toate.Suntem atat de diferiti si fiecare ne gasim linistea si pacea in felul nostru.
    Sa-i duci un catel intradevar poate fi minunat,dar trebuie sa si-l doreasca ea,caci altfel...nu ve-ti face decat sa chinuiti un suflet nevinovat,care nu v-a intelege de ce ea nu il iubeste,de ce nu-l mangaie,de ce nu-l scoate la plimbare.Probabil ca ar avea nevoie de ajutor psihologic,cu vointa si ajutor depresia poate fi invinsa.Dar intai trebuie sa realizeze ea ca e depresa si ca vrea sa se vindece.
  •  
    • 9728 mesaje
    25 Apr 2012, 16:36
    2 0
    Shonland, ar fi fost necesar sa scrii ca se lupta cu o boala cumplita - cancerul. Eu asa am inteles din postari ale tale trecute. Poate ma insel?

    Si o inteleg intr-un mare fel pe prietena ta.
    Poate un specialist i-ar fi de folos, poate nu. Din depresie crunta se iese incet-incet, si cu ceva vointa, numai ea poate iesi din depresie, cu eforturi proprii, cu sau fara specialist.

    Si o inteleg - pentru ca atunci cand i s-a declansat boala,  cred ca a privit zadarnicia lucrurilor drept in fata  - fara sa se mai vrea/putea beneficia de micile bucurii ale vietii, care noua oamenilor normali ne fac viata mai frumoasa, mai suportabila, care aduc speranta in ziua de maine.
    Ea pe undeva nu mai poate vedea luminita de la capatul tunelului, si de aceea - orice face i se pare zadarnic cumva. 

    Nu e deloc lucru rau sa faca in fiecare zi - inafara de tratament sau ce are legatura cu acesta-  NUMAI ce ii place . E bine sa nu fie fortata sa faca una-alta, sa se duca acolo, sa vina incoace, sa faca aia sau ailalta.
    Daca, zi dupa zi, face doar ce ii convine, si ii place - gen citit carti, reviste, stat pe net ( chiar si citit despre boala ei, forumuri),  vazut filme, chiar daca sta doar in casa,  incet-incet, pas cu pas o sa ii vina sa mai faca si alte lucruri.
    Trebuie sa i se spuna ca cel mai important este sa isi vada de sanatatea ei, fizica si mentala, pe asta sa se concentreze, sa nu faca nimic altceva daca nu este obligata.
    Toate astea au si obosit-o, chiar f tare, psihic. 

    Iar daca te trece "la morti" cu saptamanile, posibil (dar nu neaparat! depresia ca boala este f ciudata)  inseamna ca ceva nu ii convine ceva la tine, nu gaseste la tine intelegerea de care are nevoie?  Pentru ca da, este foarte greu sa intelegi cu adevarat un om cu depresie severa

    Sincer, tu de regula ce vorbeai cu ea la telefon? Despre ce, cum o incurajai, ce anume ii spuneai? Poate faci ceva gresit, fara sa iti dai seama, bineinteles....  
  •  
    • 6599 mesaje
    25 Apr 2012, 16:37
    0 0
    off..
  •  
    • 8578 mesaje
    25 Apr 2012, 16:40
    2 0
    Cum au zis si fetele mai sus, ptr inceput ar fii bine daca ati reusii sa o convingeti ca are nevoie de ajutor de specialitate. Un caine, ajuta, dar nu acum are nevoie de el. Lasa momentan ideea cu cainele in stand by, ar suferii si el fara nici o vina.
  •  
    • 6599 mesaje
    25 Apr 2012, 16:49
    0 0
    Cora,prea putini accepta sa fie ajutati si se inchid in ei..
  •  
    • 9728 mesaje
    25 Apr 2012, 16:52
    0 0
    cornely2929 said:Cora,prea putini accepta sa fie ajutati si se inchid in ei..

     
    De aceea, o mare perioada de timp trebuie acceptati asa cum sunt cu tot cu depresie, vorbit si facut ca ei, ce zic ei,  dat dreptate, si nu scuturat, imboldit, fortat ceva. Si incurajari garla.  

  •  
    • 9728 mesaje
    25 Apr 2012, 16:54
    0 0
    Si nu stiu ce sa zic despre un catel, animalut.
    Depresivul in general abia are grija de el insusi

    Un animalut de companie poate sa faca bine, sau poate sa-i faca mai mult rau. Sunt cazuri si de una, si de alta. 
    De aceea totusi trebuie discutat cu bolnavul, inainte, parerea mea.  
  •  
    • 7947 mesaje
    25 Apr 2012, 17:08
    0 0
    Stie ca este depresiva si merge la psiholog.
    Cauzele sunt multe si ale naibi de grele. Foarte pe scurt in jumatate de an si-a pierdut fratele si mama si a aflat ca are cancer. La care s-au adaugat si altele peste care poate ar fi trecut foarte usor dar pentru ca era deja la pamant, a fost extrem de afectata si ddezamagita de oamenii din jur.
    De aia a ales ca nu mai vrea pe nimeni langa ea. Si treptat treptat i-a indepartat pe toti. Eu ma tin ca cioara de ea. Ma da afara pe usa si intru pe geam.
    De inteles o inteleg perfect. Si nu am decat admiratie pentru ea. Nu stiu cati ar mai functiona dupa atatea rahaturi. Cred ca din 100 de oamenii, 99 s-ar aseza in fund si si-ar plange de mila. Alegerea ei a fost sa se izoleze de toata lumea si sa se ingroape in munca. Si este de departe extrem de buna in ceea ce face. Are niste rezultate extraordinare si ar bate la fund orice alt cercetator de varsta ei.
    Vazut din afara pare ca administreaza situatia in care se afla destul de bine. Dar lucrurile pe care le stiu eu nu imi dau pace deloc. Si ce imi este cel mai frica este sa nu renunte la a merge periodic la medic. Pentru ca asa cum am spus ala va fi sfarsitul pt ea.
  •  
    • 7947 mesaje
    25 Apr 2012, 17:18
    0 0

    Cafe ai foarte mare dreptate ca trebuie lasata sa faca numai ce ii face placere.
    Daca ea zice ca asta functioneaza atunci asa sa fie.
    Si incerc sa imi bag chesti asta in cap cat mai bine.
    Si sunt extrem de dezamagita de mine cand nu imi iese. Si cand incerc sa impun ce mi se pare mie ca ar ajuta.
    Probabil de asta si scriu acum pe forum despre ea. Pentru ca iar am facut un mare rahat si am suparat-o si am fost trecuta la "morti".
    Imi e greu ca nu mai e "stalpul meu". Ca nu pot vorbi cu ea despre problemele mele.
    Si saptamana trecuta am rabufnit si acum ma dau cu capul de pereti de cat de idioata am fost.
    Pur si simplu nu reusesc sa inteleg ca nu ar trebui sa mai sper ca pot sa discut cu ea si de ale mele. Imi e greu sa accept faptul ca nu ar trebui sa mai astept de la ea telefoane de ziua mea, sau telefoane cand paralizeaza un membru al familiei, sau mai stiu eu ce.
    Poate ca sunt egoista. Si ma urasc pentru asta. Dar imi lipseste enorm prietena mea cea mai buna.

    Ar trebui sa am pe cineva langa mine sa imi explice mereu ca nu ar trebui sa pun nici un fel de presiune pe ea. Ca ii este si asa greu si nu mai are nevoie si de mine pe langa.....

  •  
    • 9728 mesaje
    25 Apr 2012, 17:19
    0 0
    schonland said: La care s-au adaugat si altele peste care poate ar fi trecut foarte usor dar pentru ca era deja la pamant, a fost extrem de afectata si ddezamagita de oamenii din jur.
    De aia a ales ca nu mai vrea pe nimeni langa ea. Si treptat treptat i-a indepartat pe toti. Eu ma tin ca cioara de ea. Ma da afara pe usa si intru pe geam.



    E intr-o perioada, pe care e posibil pe care ea sa o fi imbratisat pentru totdeauna, in care crede ca nimeni nu tine la ea cu adevarat, ca nu ii pasa de suferinta ei cu adevarat.

    Intr-un fel, e ok, pentru ca asa a indepartat de ea persoanele cu prietenie superficiala de care oricum nu are mare nevoie.  Nu mai doreste sa isi iroseasca timpul, care ii este extrem de pretios, cu pseudo-prietenii. 

    Aici procedezi f bine, felicitari - ca te tii ca cioara de ea   ii vei demonstra pana la urma ca ii esti o adevarata prietena.    
  •  
    • 3484 mesaje
    25 Apr 2012, 17:22
    1 0
    am si eu o idee, poate e o tampenie, dar zic: cumpara-i o floare: una mare, frumoasa, inflorita, colorata, un mic copacel inflorit, eu asa as face mai intai ca sa imi dau seama daca pot face in viitor pasul cu cainele, si nici nu i-as duce-o personal, i-as lasa-o in fata usii cu un mesaj simplu: "fericirea incepe cu lucruri mici" sau ceva de genul sau niciun mesaj deloc ...
  •  
    • 5862 mesaje
    25 Apr 2012, 17:23
    0 0
    se considera ca doliul normal tine in jur de juma' de an, dar daca nu isi revine, poate ar trebui sa mearga si la un psihiatru sa vada daca e cazul si de antidepresive. 
  •  
    • 264 mesaje
    25 Apr 2012, 17:25
    1 0
    daca n-are gagic prietena aia a ta,poate ar fi fost cazul sa aiba,nu de alta dar e dovedit stiintific cum poate transforma un barbat o femeie in bine.
    si viceversa...bineinteles

    Acest mesaj a fost editat de către amanta_ta: 25 Apr 2012, 17:25
  •  
    • 3140 mesaje
    25 Apr 2012, 17:26
    9 0

    Las-o in pace!

    Acum mai bine de zece ani am fost diagnosticata cu boala asta cumplita, norocul meu a fost ca la acel tip de cancer, daca e depistat la timp si tratat, 7 cazuri din 10  traiesc  inca multi ani, nenorocul a fost ca a fost nevoie de vreun an jumatate pina au descoperit de ce imi era asa de rau, m-au tratat de cu totul altceva, in fine, tempi pasati! Ce vroiam sa-ti spun- in anii aia in care corpul meu era chinuit, epuizat, cind abia ma tiram prin casa si nu puteam sa dorm noptile de rau ce-mi era, daca cei din familie incercau, chipurile, sa ma scoata din starea asta obligindu-ma la un efort suplimentar, imi venea sa le crap capul, norocul lor ca nu aveam puterea necesara! Imi era asa de greu sa fac lucruri simple, banale, era un consum energetic  atit de mare ca sa ma spal, sa fac o mincare amarita, cu pauze de odihna intre tocat ceapa si curatat cartofi incit nu doream decit sa fiu lasata in pace sa zac, sa dorm cind reusesc sa adorm, sa fac doar ce-mi place si cind am chef. Eu stiam ca o sa traiesc dupa tratament deci nu am avut stresul asta ca poate miine, saptamina sau luna viitoare viata mea in plan terestru se va termina, cum e cazul prietenei tale si tot nu mai puteam sa fiu disponibila nici pentru birfele intre fete, nici pentru dramele amoroase ale surorii mele, singura persoana pentru care trageam de mine la maxim sa fiu cit de cit disponibila era copilul meu dar numai eu stiu cit de greu imi era. Pur si simplu gradul de epuizare al organismului, ravagiile facute de boala si de tratament nu mai imi permiteau sa fiu cea de altadata asa ca te rog sa o intelegi pe prietena ta si sa o lasi in lumea ei. Cind stii ca te pindeste moartea la colt si te lupti cu ea deja lucrurile pe care le faceai inainte par asa de neinsemnate, are nevoie de toata energia ca sa lupte cu boala, sa se impace cu ea si, de ce nu, cu gindul trecerii iminente, incit sa stea la povesti chiar nu e o prioritate iar un animal presupune munca, multa atentie, TIMP. Eu am un pisoi de citeva luni si toata viata mea s-a schimbat, graviteaza in jurul lui, e ca un copil, nu mai pot sa plec in vacante cind imi tuna, ba e melancolic, ba chiraie noaptea fiindca vrea sa se joace, ba se simte mai rau, vaccinuri, deparazitate, periat canapele si covoare zilnic fiindca e un blanos si e o lupta sa-l perii pe el, se lasa cu muscaturi si zgirieturi, il iubesc de mor si mi-a adus multa bucurie in viata dar sunt constienta ca trebuie sa aloc o parte din timpul, energia si fondurile mele ca sa-i fie bine, sunt responsabila pentru el.

    Afla ce-si doreste ea, fii disponibila atunci cind vrea, cit si cum vrea, daca vrei sa o sprijini, sa-i fii alaturi in vremurile astea crunte prin care trece! 

  •  
    • 9728 mesaje
    25 Apr 2012, 17:28
    1 0
    schonland said:

    Imi e greu ca nu mai e "stalpul meu". Ca nu pot vorbi cu ea despre problemele mele.
    Si saptamana trecuta am rabufnit si acum ma dau cu capul de pereti de cat de idioata am fost.
    Pur si simplu nu reusesc sa inteleg ca nu ar trebui sa mai sper ca pot sa discut cu ea si de ale mele. Imi e greu sa accept faptul ca nu ar trebui sa mai astept de la ea telefoane de ziua mea, sau telefoane cand paralizeaza un membru al familiei, sau mai stiu eu ce.
    Poate ca sunt egoista. Si ma urasc pentru asta. Dar imi lipseste enorm prietena mea cea mai buna.

    Ar trebui sa am pe cineva langa mine sa imi explice mereu ca nu ar trebui sa pun nici un fel de presiune pe ea. Ca ii este si asa greu si nu mai are nevoie si de mine pe langa.....

     

    Fiecare om are un anume egoism in el, asa suntem construiti, pur si simplu  
    Si chiar intr-o prietenie adevarata, avem doze de egoism, noi  vrem sa ne simtim in primul rand bine langa persoana respectiva - asta inseamna descarcare, sprijin primit, vorbe bune etc.  

    De data asta, prietenia voastra adevarata (pentru ca si eu cred ca este!) este pusa la grea incercare.  Va trebui sa uiti sa te bazezi pe ea cu ceva, cat de mic - dar sa ii fii alaturi INTRUNA, fara sa mai ceri ceva in schimb. Stiu shonland, ca poti sa o faci  
    Nu te grabi, nu o grabi.
    Daca Doamne-Doamne o va face sa ii fie mai bine cu sanatatea, si va mai iesi un pic din depresie, iti vei redobandi prietena cea mai buna.  

  •  
    • 18346 mesaje
    25 Apr 2012, 17:29
    0 0
    si eu iti spun sa te tii in continuare de ea. indiferent ce simte fata de tine si actiunile tale, totusi nu e singura. 
     
  •  
    • 172 mesaje
    25 Apr 2012, 17:29
    1 0
    Daca intradevar lupta cu cancerul...inseamna ca nu abordati corect situatia.Poate ca tocmai modul in care este tratata a determinat-o sa cada in depresie si sa nu mai vrea sa vada pe nimeni.Caci o persoana care iti plange alaturi,care te priveste cu mila si compasiune,nu te ajuta ci pur si simplu te doboara.Iti ucide si putina speranta pe care o mai ai.Mila este cel mai degradant sentiment si cand vezi pe cineva care iti aduce aminte in fiecare clipa ca "cea cu coasa"e in spatele tau nu face altceva decat sa te ucida incet dar sigur.Si atunci probabil ca scata sistemul de autoaparare.Cancerul se poate vindeca,important e in ce faza e si cata forta ai sa i te impotrivesti.Iar pentru asta prietenii trebuie sa iti incarce bateriile si nu sa ti le descarce.Pesoanele bolnave de cancer sunt persoane normale care au nevoie de dragoste si intelegere nu de bocete si pareri de rau.Poate nu asta e situatia prietenei tale,dar am citit ca e bolnava de cancer,deci am trecut si stiu ce se simte.