Cum as putea sa-l dezobisnuiesc?
-
0 0Buna.Nu stiu cate dintre voi va mai aduceti aminte de povestea mea.In mare, sunt intr-o rel de 6 ani iar el pana nu demult refuza sa ne mutam impreuna sau sa ne casatorim asa cum era normal si firec dupa atata timp.
Povestea in momentul de fata sta cam asa: Pe la inceputul lunii Martie ne-am impacat, am hotarat de comun acord ca a 2 a zi de Paste sa vina el impreuna cu parintii lui la ai mei si sa hotaram ca anul acesta sa facem actele si sa ne mutam impreuna.Totul bine si frumos pana aici.
De o sapt ne-am mutat impreuna dar nu e chiar asa cum mi-am dorit. Aseara ne-am certat si am adormit plangand...Problema a inceput duminica cand vorbisem sa mergem in oras impreuna sa ne uitam de mobila.Initial mi-a spus ca de dimineata el vrea sa mearga in targ si ne intalnim cand termina si mergem sa ne uitam de mobila impreuna.Ce m-a deranjat a fost faptul k m-a lasat balta, eu colindand de una singura orasul, iar el plimbandu-se fara rost cu un prieten de-al lui.Si nici macar nu m-a sunat sa-mi spuna.M-a sunat abia cand eu mai aveam putin si ajungeam acasa, dar nu pt a ma intreba unde sunt k sa ne intalnim, ci sa ma intrebe daca mai durez mult pt ca el vroia iar sa plece cu prietenul respectiv iar eu nu aveam cheie de la usa.
Mi-a venit greu sa vd ca in loc sa prefere sa facem asta impreuna, prefera sa piarda timpul cu prietenul lui.Si nici macar nu avea o treaba de rezolvat la targ ci pur si simplu sa se plimbe.
Aseara i-am reprosat asta de fata cu parintii lui si s-a enervat, spunandu-mi k nu trebuie ca toata lumea sa stie ce face el, k daca am o problema sa vb cu el.Dar eu deja vorbisem cu el, ii spusesem k m-a deranjat dar el nici nu m-a bagat in seama.Am facut asta de fata cu ai lui in speranta k ei vor incerca sa discute cu el si-l vor face sa inteleaga ca lucrurile nu mai sunt chiar ca inainte.
Aaaa...si inca un lucru, sambata dupa ce am venit de la job m-am apucat de treaba si abia pe la 7 seara am terminat.In tot acest timp el in loc sa ma ajute a preferat sa doarma.Cand in sfarsit am terminat si eu treaba si vroiam sa ma odihnesc, el spune ca vrea sa mergem in oras.I-am explicat ca sunt obosita, k toata ziua statusem in picioare dar el nimic.Imi spune ca daca eu nu vreau sa ies, el se duce cu prietenul lui la bere.Mi-a venit greu sa vd k inca din primul week-end in care statea impreuna el vroia sa ma lase acasa singura si el sa se distreze.M-am imbracat pana la urma si am iesit in oras dar toata seara am fost indispusa.
Cum as putea sa-l fac sa inteleaga k acum eu ar trebui sa fiu cea mai importanta din viata lui.Nu spun ca vreau sa-l privez de libertate, poate iesi cu baietii, dar nu atunci cand noi 2 avem ceva stabilit.Ma deranjeaza prietenul asta al lui deoarece este mult mai mic de varsta ca el, si simt ca de cand au devenit prieteni, iubitul meu s-a schimbat in rau.Mi-e teama ca vom avea mereu probleme pe tema asta.Cum as putea sa-i explic mai bine ca ma deranjeaza, fara sa se supere???De cate ori incerc sa comunic cu el spune ca vorbesc prea mult si sa-l las in pace.Daca ar fi dupa el ar trebui sa faca tot cei trece prin cap iar eu sa ma fac ca nu observ, iar eu asta nu pot...Ce ma sfatuiti???
-
Eu zic ca te cam lupti cu moriile de vant* - ceeace te deranjeaza enorm,acum - te va omora* pe parcurs.
Nu il vei schimba/modela pe placul tau - niciodata. Accepta-l asa sau lasa-l.
Acest mesaj a fost editat de către MECLOfenoxat: -
joplin said:1) Greseala 1: i-ai fortat mana! Cu mutatul, cu maritatul, cu tot. El nu e pregatit pt asa ceva.
2) Greseala 2: I-ai implicat parintii...asta nu se face! Trebuie sa demonstrati ca sunteti suficient de maturi pentru o casniciePerfect deacord! Daca in cele din urma a decis sa va mutati impreuna totusi inseamna ceva.
Tot ce simt sa-ti spun este ca trebuie sa ramai in joc, sa-l faci sa-si doreasca sa vina acasa cu drag sa-si petreaca timp de calitate cu tine. Asta nu vei reusi decat fiind indulgenta, decat dand putin ca apoi sa te retragi fara sa-l presezi. Incearca sa fii mai independenta cu picioarele pe pamant. Lumea nu incepe cu un barbat si nici nu sfarseste cu unul.
Trebuie sa ai destula intelepciune incat sa-l faci sa creada ca ideile ii apartin cand, de fapt, iti apartin tie. Lasa putin timp si evita pe cat poti cearta. Lasa-l sa se calmeze sa-si rezolve conflictele interioare sau tu pe ale tale, apoi cu calm gaseste-ti preocupari la care el nu se asteapta! Daca mai scrii iti mai raspund! Deocamdata e tot ceea ce simt sa-ti spun.
-
Nu consider ca i-am fortat mana, de fiecare data cand ne-am certat el a fost cel care ma cauta sa fim din nou impreuna.I-am spus de mii de ori ca daca nu vrea sa facem pasul asta sa-mi spuna in fata si inteleg.Dar sa nu-l faca doar de gura mea...I-am spus ca am dreptul sa stiu incotro ne indreptam dupa atatia ani, k daca nu e hotarat nu e nici o problema, fiecare isi vede de viata lui si gata...dar de fiecare data m-a cautat iar asta mi-a dat sperante...
-
Perfect deacord! Daca in cele din urma a decis sa va mutati impreuna totusi inseamna ceva.
Tot ce simt sa-ti spun este ca trebuie sa ramai in joc, sa-l faci sa-si doreasca sa vina acasa cu drag sa-si petreaca timp de calitate cu tine. Asta nu vei reusi decat fiind indulgenta, decat dand putin ca apoi sa te retragi fara sa-l presezi. Incearca sa fii mai independenta cu picioarele pe pamant. Lumea nu incepe cu un barbat si nici nu sfarseste cu unul.
Trebuie sa ai destula intelepciune incat sa-l faci sa creada ca ideile ii apartin cand, de fapt, iti apartin tie. Lasa putin timp si evita pe cat poti cearta. Lasa-l sa se calmeze sa-si rezolve conflictele interioare sau tu pe ale tale, apoi cu calm gaseste-ti preocupari la care el nu se asteapta! Daca mai scrii iti mai raspund! Deocamdata e tot ceea ce simt sa-ti spun.
Incerc din rasputeri sa fiu mai indulgenta, sa nu mai pun la suflet toate astea, dar ultimul an pentru mine a fost foarte greu, sunt cu nervii la pamant pt ca am tot vorbit si mi se pare ca vorbesc de una singura.Eu sunt genul de persoana care daca spune ceva aia face, el este exact invers.La el niciodata nimic nu e sigur, mereu spune "vedem noi", niciodata nu-si face planuri, nici macar pt a doua zi...O sa fac tot posibilul sa ma calmez si sa-i acord mai multa indulgenta.
-
coolgirl08 said:Nu consider ca i-am fortat mana, de fiecare data cand ne-am certat el a fost cel care ma cauta sa fim din nou impreuna.I-am spus de mii de ori ca daca nu vrea sa facem pasul asta sa-mi spuna in fata si inteleg.Dar sa nu-l faca doar de gura mea...I-am spus ca am dreptul sa stiu incotro ne indreptam dupa atatia ani, k daca nu e hotarat nu e nici o problema, fiecare isi vede de viata lui si gata...dar de fiecare data m-a cautat iar asta mi-a dat sperante...
Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: -
sweetLumi1 said:
coolgirl08 said:Nu consider ca i-am fortat mana, de fiecare data cand ne-am certat el a fost cel care ma cauta sa fim din nou impreuna.I-am spus de mii de ori ca daca nu vrea sa facem pasul asta sa-mi spuna in fata si inteleg.Dar sa nu-l faca doar de gura mea...I-am spus ca am dreptul sa stiu incotro ne indreptam dupa atatia ani, k daca nu e hotarat nu e nici o problema, fiecare isi vede de viata lui si gata...dar de fiecare data m-a cautat iar asta mi-a dat sperante...
Daca ai sa faci mii de plocoane cu ce vrea el, este normala reactia lui. Nu vrea sa te piarda ptr ca probabil te iubeste, dar iubirea pleaca tot din creier, din aceasta uzina imensa care este creierul uman. Incearca sa nu-l mai presezi, inconstient o faci! Daca un om te cauta ca sa nu va despartiti, nu inseamna ca in clipa urmatoare te cere de nevasta, sau iti face un copil. Inseamna ca vrea sa fie cu tine atunci si atat. Limiteaza-te! Incearca sa spui si tu: "vedem noi" vorbiti de pe aceleasi pozitii. Nimic nu se schimba!
-
joplin said:Uite ce spuneai in februarie si de ce am zis ca i-ai fortat mana....
"As fi trecut poate si peste asta, dar atunci cand l-am intrebat pe prietenul meu cum facem pt ca el spunea sa ne mutam impreuna, a dat-o iar la intors.Aceiasi poveste, sa mai asteptam, sa nu ne grabim...Asta a pus capacul!Tot ce spusese erau niste minciuni menite sa ma aduca inapoi langa el iar eu l-am crezut ca o proasta.."
Ar fi bine sa-ti recitesti mesajele pe care le-ai scris pe forum si sa judeci la rece daca el e omul cu care vrei sa te casatoresti.Stiu ce am scris atunci si sunt constienta ca atunci cand am facut acest pas mi-am asumat niste riscuri.Dar il iubesc si mi-ar fi greu sa traiesc fara el.Vreau doar sa-l fac sa vada lucrurile si din punctul meu de vedere si nu doar din al lui.Vreau sa reusesc sa-l fac sa ma inteleaga...atat...
-
Oana_Domino said:Mie mi se pare ca vorbim degeaba cu ea, ca nu vrea sa priceapa. Efectiv refuza!
Crede-ma ca sunt perfect constienta, si va dau dreptate din multe puncte de vedere.Si pritenii mei m-au sfatuit sa renunt...dar pur si simplu nu pot.rezist 1 zi, 2 ,3 iar apoi cedez.Tot sper ca va fi asa cum imi doresc....sunt zile in care totul e perfect, nu ne certam , nu avem discutii zi zile proste.De dragul zilelor bune ma lupt...
-
Imi pare rau, Coolgirl ca iar treci printr-o perioada nefasta, te asteptam pe forum cu vesti mai bune...

Intr-adevar, mutatul impreuna ar trebui sa fie un motiv de bucurie si entuziasm, de colindat magazinele impreuna ca sa alegeti fiecare pernuta si fiecare farfurie. Din pacate, el se eschiveaza ca de obicei, isi gaseste o alta activitate ca sa se retraga de la orice responsabilitate de barbat matur.
Tu vrei in continuare sa lupti pentru relatia ta, desi din afara se vede ca e o cauza pierduta. Este alegerea ta, dar eu cred ca e bine sa nu te grabesti cu actele la primarie. Stati o perioada impreuna, ca sa te convingi cat de implicat/ neimplicat este.
Si mai vreau sa-ti spun ceva care sper ca nu o sa te intristeze: uneori oamenii stau impreuna din obisnuinta, din comoditate, din virtutea inertiei, din teama de singuratate, din frica de a porni cautarile din nou, din dorinta de a-si dovedi ca 6 ani de relatie nu au fost irositi. Nu confunda lucrurile astea cu dragostea. -
23 Feb 2012, 11:59 Buna evelor!Celor care mi-au citit povetea...sapt aceasta dintr-o intamplare am cunoscut un baiat.Am iesit de cateva ori impreuna si e asa cum imi coresc, amuzant, destept poate putin prea timid decat mi-as dori dar asta cred ca se datoreaza faptului k suntem abia la inceput.Sunt fericita ca l-am intalnit, dar de asemenea nu vr sa-mi fac sperante prea mari de teama sa nu fiu dezamagita.De fostul nu mai stiu nimic, mi-am schimbat numarul de tel pt ca vr sa-i mai citesc mesajele.E ciudat sa simt din nou fluturi in stomac...
O sa incerc sa ma temperez, sa nu ma grabesc , sa iau relatia asta pas cu pas...Poate viata nu e chiar asa gri cum o vedeam...
ei, fluturii au devenit gindaci! brr!
-
Midorri said:Imi pare rau, Coolgirl ca iar treci printr-o perioada nefasta, te asteptam pe forum cu vesti mai bune...

Intr-adevar, mutatul impreuna ar trebui sa fie un motiv de bucurie si entuziasm, de colindat magazinele impreuna ca sa alegeti fiecare pernuta si fiecare farfurie. Din pacate, el se eschiveaza ca de obicei, isi gaseste o alta activitate ca sa se retraga de la orice responsabilitate de barbat matur.
Tu vrei in continuare sa lupti pentru relatia ta, desi din afara se vede ca e o cauza pierduta. Este alegerea ta, dar eu cred ca e bine sa nu te grabesti cu actele la primarie. Stati o perioada impreuna, ca sa te convingi cat de implicat/ neimplicat este.
Si mai vreau sa-ti spun ceva care sper ca nu o sa te intristeze: uneori oamenii stau impreuna din obisnuinta, din comoditate, din virtutea inertiei, din teama de singuratate, din frica de a porni cautarile din nou, din dorinta de a-si dovedi ca 6 ani de relatie nu au fost irositi. Nu confunda lucrurile astea cu dragostea.Iti multumec din suflet Midori pentru intelegere!
-
ellado said:23 Feb 2012, 11:59 Buna evelor!Celor care mi-au citit povetea...sapt aceasta dintr-o intamplare am cunoscut un baiat.Am iesit de cateva ori impreuna si e asa cum imi coresc, amuzant, destept poate putin prea timid decat mi-as dori dar asta cred ca se datoreaza faptului k suntem abia la inceput.Sunt fericita ca l-am intalnit, dar de asemenea nu vr sa-mi fac sperante prea mari de teama sa nu fiu dezamagita.De fostul nu mai stiu nimic, mi-am schimbat numarul de tel pt ca vr sa-i mai citesc mesajele.E ciudat sa simt din nou fluturi in stomac...
O sa incerc sa ma temperez, sa nu ma grabesc , sa iau relatia asta pas cu pas...Poate viata nu e chiar asa gri cum o vedeam...
ei, fluturii au devenit gindaci! brr!Intr-adevar au devenit gandaci...respectivul s-a dovenit altceva decat lasa sa se vada.Am iesit de cateva ori impreuna si cam atat.In ziua de azi din pacate cu greu mai gasesti un barbat sincer si onesc...
-
Uite cum sta treaba din punctul meu de vedere.El vrea o relatie cu tine dar o relatie care sa nu includa nici un angajament,nici o obligatie,de asta nu l-a incantat ideea ca voi doi sa locuiti impreuna sau o eventuala casatorie.A acceptat asta pt a nu te pierde(poate ii este si foarte comod sa stea intr-o relatie cu tine ,a vazut in decursul anilor ca ii accepti multe,ca esti o persoana ok,ca il ierti mereu si daca vine ca un catelus la tine cu pareri de rau tu il ierti inca o data)...nu ii place cand ii incluzi parintii la orice cearta sau decizie pe care o luati impreuna,considera ca vrei sa il constrangi mai mult si el adopta un comportament si mai infantil pt ati face in ciuda mai mult si din cate am vazut si eu si ai scris si tu nu e deloc un om de cuvant.El inca e in lumea lui,vrea iesiri cu prietenii nici intr-un caz trebuti casnice sau tot ceea ce implica locuitul impreuna.De schimbat nici intr-un caz nu il poti schimba nici cu toata iubirea sau rabdarea din lume,nu genul lui de persoana.Sfatul meu este sa fi un pic mai degajata si daca vezi ca el continua in ritmul asta pui punct si gata ,nu e corect ca numai tu sa te zbati pt aceasta relatie,te va distruge psihic....imi pare rau ca poate nu ti-am scris cuvinte de incurajare dar eu asa vad lucrurile.
-
Oana_Domino said:
coolgirl08 said:
Oana_Domino said:Cum lupta el pentru relatia voastra? Care-s eforturile din partea lui?
La intrebarea aste mi-e greu sa-ti raspund...Poate ca a devenit mai tolerant si mai atent cu mine
de ce ti-e asa greu sa te desparti de el? anii relatiei, ca nu mai gasesti pe altu etc?
A incercat cu altul
/ vezi postul lui Ellado - iar acum sa speriat. Dupa spusele ei, nu gasesti asa usor un om bun/ sincer/ onest -- deci ramane cu cioara* din manuta -- in schimbul celei depe gard 
-
coolgirl08 said:Buna.Nu stiu cate dintre voi va mai aduceti aminte de povestea mea.In mare, sunt intr-o rel de 6 ani iar el pana nu demult refuza sa ne mutam impreuna sau sa ne casatorim asa cum era normal si firec dupa atata timp.
Povestea in momentul de fata sta cam asa: Pe la inceputul lunii Martie ne-am impacat, am hotarat de comun acord ca a 2 a zi de Paste sa vina el impreuna cu parintii lui la ai mei si sa hotaram ca anul acesta sa facem actele si sa ne mutam impreuna.Totul bine si frumos pana aici.
De o sapt ne-am mutat impreuna dar nu e chiar asa cum mi-am dorit. Aseara ne-am certat si am adormit plangand...Problema a inceput duminica cand vorbisem sa mergem in oras impreuna sa ne uitam de mobila.Initial mi-a spus ca de dimineata el vrea sa mearga in targ si ne intalnim cand termina si mergem sa ne uitam de mobila impreuna.Ce m-a deranjat a fost faptul k m-a lasat balta, eu colindand de una singura orasul, iar el plimbandu-se fara rost cu un prieten de-al lui.Si nici macar nu m-a sunat sa-mi spuna.M-a sunat abia cand eu mai aveam putin si ajungeam acasa, dar nu pt a ma intreba unde sunt k sa ne intalnim, ci sa ma intrebe daca mai durez mult pt ca el vroia iar sa plece cu prietenul respectiv iar eu nu aveam cheie de la usa.
Mi-a venit greu sa vd ca in loc sa prefere sa facem asta impreuna, prefera sa piarda timpul cu prietenul lui.Si nici macar nu avea o treaba de rezolvat la targ ci pur si simplu sa se plimbe.
Aseara i-am reprosat asta de fata cu parintii lui si s-a enervat, spunandu-mi k nu trebuie ca toata lumea sa stie ce face el, k daca am o problema sa vb cu el.Dar eu deja vorbisem cu el, ii spusesem k m-a deranjat dar el nici nu m-a bagat in seama.Am facut asta de fata cu ai lui in speranta k ei vor incerca sa discute cu el si-l vor face sa inteleaga ca lucrurile nu mai sunt chiar ca inainte.
Aaaa...si inca un lucru, sambata dupa ce am venit de la job m-am apucat de treaba si abia pe la 7 seara am terminat.In tot acest timp el in loc sa ma ajute a preferat sa doarma.Cand in sfarsit am terminat si eu treaba si vroiam sa ma odihnesc, el spune ca vrea sa mergem in oras.I-am explicat ca sunt obosita, k toata ziua statusem in picioare dar el nimic.Imi spune ca daca eu nu vreau sa ies, el se duce cu prietenul lui la bere.Mi-a venit greu sa vd k inca din primul week-end in care statea impreuna el vroia sa ma lase acasa singura si el sa se distreze.M-am imbracat pana la urma si am iesit in oras dar toata seara am fost indispusa.
Cum as putea sa-l fac sa inteleaga k acum eu ar trebui sa fiu cea mai importanta din viata lui.Nu spun ca vreau sa-l privez de libertate, poate iesi cu baietii, dar nu atunci cand noi 2 avem ceva stabilit.Ma deranjeaza prietenul asta al lui deoarece este mult mai mic de varsta ca el, si simt ca de cand au devenit prieteni, iubitul meu s-a schimbat in rau.Mi-e teama ca vom avea mereu probleme pe tema asta.Cum as putea sa-i explic mai bine ca ma deranjeaza, fara sa se supere???De cate ori incerc sa comunic cu el spune ca vorbesc prea mult si sa-l las in pace.Daca ar fi dupa el ar trebui sa faca tot cei trece prin cap iar eu sa ma fac ca nu observ, iar eu asta nu pot...Ce ma sfatuiti???
lasati-o pe-asta cu fortatu mainii ca nu l-a luat cu arcanu...stai aci, cu mine, legat ca daca nu dracii te ia
nu e copil.banuiesc ca nu i-a pus nimeni cutitu la gat 
nu il vei putea dezobisnui nicicum.
nu poate sa realizeze ca tu esti cea mai importanta persoana din viata lui? hmm.nasol. trebuia sa simta asta.
ori sa se dezobisnuiasca sa te mai lase balta cand ti-e lumea mai draga? nu mai zic ca refuza sa comnunicati..ai ajuns sa discutati probleme de cuplu in familia lui, din dipserare?? las-o mai de disperare ..ca nu e ultimu de pe lume!
nu il poti dezobisnui tu, nimeni, pricepe ca nu il poti dresa ca nu e caine.
totul trebuie sa vina de la el, firesc
intr-o relatie sunt doi si fiecare lucreaza asupra lui insusi si asupra capatului sau de relatie...comunica, impart responsabilitati, se bucura unul de altul, rezolva problemele intre 4 ochi, sunt uniti, etc..
nu vrea, asta e, n-ai ce-i face.,macar stii cum stai...fiecare pe drumul lui
eu m-as muta inapoi de unde venisem. ai incercat, nu mere. poate pere
aa..vezi sa nu-ti treaca prin cap aia cu copilu care sa va cimenteze relatia.. sau cu maritisul..las ca nu-i vreo fericire maritisul asta!
-
MECLOfenoxat said:
Oana_Domino said:
coolgirl08 said:
Oana_Domino said:Cum lupta el pentru relatia voastra? Care-s eforturile din partea lui?
La intrebarea aste mi-e greu sa-ti raspund...Poate ca a devenit mai tolerant si mai atent cu mine
de ce ti-e asa greu sa te desparti de el? anii relatiei, ca nu mai gasesti pe altu etc?
A incercat cu altul
/ vezi postul lui Ellado - iar acum sa speriat. Dupa spusele ei, nu gasesti asa usor un om bun/ sincer/ onest -- deci ramane cu cioara* din manuta -- in schimbul celei depe gard 
Niciodata nu am inteles de ce daca abia termini o relatie sau ai asta in plan trebuie sa-ti gasesti imediat un barbat sau te gandesti ca (daca nu vei gasi niciodata unul mai bun )...atunci ce faci??Pfff intotdeauna va fi unul cu mult mai bun .Ar trebui sa vedeti o despartire ca pe o eliberare oarecum,veti scapa din calvarul unei relatii esuate care iti omoara nervii si timpul si ve-ti avea foarte mult timp la dispozitie pt voi,pt placerile voastre(iesitul in oras cu cine vreti si cat vreti ,fara a da vreo explicatie,cumparaturi ....pffff)sunt multe avantaje.Bine nu zic ca o despartire nu aduce suferinta dar o puteti face mai usoara daca stiti cum.

Acest mesaj a fost editat de către marycory: