Ce sfaturi ati da
-
1 0cuiva care nu are incredere in sine?
Stiu ca teoretic nu este greu, practica ne omoara.
In ultimii ani, m-am dezamagit singura de mai multe ori, de fapt s-a intamplat de atatea ori incat am ajuns chiar sa cred ca sunt o ratata si voi muri cu un job naspa si o viata neimplinita.
E ca un lant trofic.
Eu sunt o tipa absolut comuna si fizic si intelectual, mi-am ales studiile intr-un domeniu comun din care nu ies bani si am un job foarte prost,pentru care muncesc mult, sunt platita putin, nu mi se platesc orele suplimentare ca nu sunt bani. Si de aici vine restul: n-ai bani, n-ai posibilitatea sa faci ceva mai mult decat muritorii de rand, n-aic cum sa-ti cumperi o pereche de pantofi de 300 lei ca depasesc disponibilitatile tale, n-ai cum sa te muti intr-un apartament mai mare ca nu poti plati chiria, nu poti iesi in oras ca trebuie sa-ti calculezi banii la ultimul leu/ban.
Nu iesi sau iesi rar=n-ai viata sociala=n-ai prieteni, n-ai iubit, n-ai pretendenti, nu apare la usa nici un print cu un buchet de flori fabulos care sa te scoata din situatia de rahat in care te sau ma aflu, ca de mine e vorba aici.
Am tot incercat diverse metode, sa ma motivez, sa-mi spun ca stiu sa fac orice, dar cand cv-ul meu zice altceva, cine puii mei sa ma creada? Deci continui in acelasi registru.
Nu vreau sa credeti ca imi plang de mila, dimpotriva trag de mine, imi adun fortele si-mi spun ca se poate mai bine de-atat.
Nu mai stiu spre ce sa ma indrept, sa ies din starea aceasta stupida in care ma aflu. Ma deprima rutina, aceiasi oameni, aceleasi fetze in fiecare zi. Toti fericiti cu banii aia putini si cu faptul ca au un loc de munca. Ma deprima, nu mai pot! Mi se pare ca ma trage in jos lumea care e in jurul meu. Daca am indraznit sa vorbesc despre "hai, ma, sa ne cautam in alta parte ceva", s-au uitat la mine ca la un monstru. Cuuuum, vrei sa pleci? Asta este serviciul visurilor, prefer sa traiesc pe 15 00 roni decat sa caut in alta parte! De ce mai vii sa muncesti aici daca nu-ti place, nu vezi ca ocupi un loc al cuiva caruia poate i-ar fi placut?
Am incercat sa le explic ca n-am omorat pe nimeni cand m-am angajat acolo, n-am pus piedica nimanui, nu era mare coada la usa de la resurse cand mi-am depus cv-ul, deci n-am facut cine stie ce ilegalitate ca am lucrat la ei de-atunci pana acum si ma platesc.
Probabil ca e vina mea, nu-mi mai place deloc ce fac.
M-am decis sa dschid discutia aici dupa ce am citit ce scria o eva acum cateva zile ca-i spusese prihologul ei, ca munca e munca si atat.
Ei, eu n-o mai suport pe-a mea. Nu construiesc nimic, nu cresc, e un serviciu "timpul trece, leafa merge", de multi ani lucrez aici si n-am cunoscut pe nimeni sa-mi schimbe viata, pesrpectivele, o persoana mai...importanta, nimic. Parca suntem grupul alcoolicilor anonimi, asa ne comportam. Sa nu cumva sa iesim in pauza de pranz mai mult de 10 minute,daca tot iesim in pauza, sa nu cumva sa parasim cladirea (ca mai ai nevoie sa-ti iei un tampon, o sticla de apa, un pachet de servetele), zici ca e puscarie aici. Sefi cretini, cum n-am vazut vreodata.
Jur ca nu mai pot si totusi, ce sa fac mai departe, ca nu stiu nimic! Sunt absolventa unei facultati idioate, istorie, nu stiu de ce am ales-o, nu ma vad vreodata profesor, iar aici unde sunt acum, fac diverse chestii, receptionista, secretara cateodata, asistenta directorului cand are nevoie de asa ceva, dactilografa directorului. Dar asa, in concret, nimic sa ma califice pentru ceva mai bun.
Nu indraznesc sa ma indrept spre altceva de teama ca ma voi impiedica si voi cadea fix in bot.
Spre ce sa ma indrept?
Dati-mi un sfat, ca sunt pierduta rau.
Ce sa fac?
Noapte buna, si revin maine dimineata.
Multumesc! -
Ca tine sunt 80% din absolventii acestei tari. Eu ma intreb, neavand legatura cu tine, de ce toata lumea face facultate in loc sa se orienteze spre niste cursuri de perfectionare , sa faca ceva. Si pe urma toti sunt nefericiti ca nu sunt platiti la nivelul lor intelectual. Zi-mi cu ce esti deosebita fata de altii, ce stii in plus, cat esti dispusa sa investesti in tine, sa scapi de asa zisa puscarie in care te duci zilnic. Si intr-adevar, sunt sute care ar vrea aia 1500 ai tai. La serviciu nu te duci ca sa ai pauze de cumparat tampoane si decoratiuni de craciun. Asta o faci in timpul liber. Nimeni nu e obligat sa te plateasca pe tine ca faci soping in orele de program. Lupta pentru confortul tau daca intr-adevar simti ca vrei altceva. Lupta pentru pantofii tai de 300 ron, fa alt curs de ceva, depune-ti cv ul undeva unde crezi ca ti-ar placea si unde crezi ca ai castiga mai bine. Dar nu spera ca la un job bine platit sa ai pauze infinite de tigari si cafea. Bafta
-
Catalina, ai observat deja, corect, ca n-ajuta la nimic sa-ti schimbi "nivelul pretentiilor", aka "merit un job mai banos si mai interesant", sau "perceptia asupra propriei persoane", aka "pot sa fac orice, stiu sa fac orice". Nu te-ai crezut nici tu, nici colegii (adaptati ca pretentii si perceptii la ce pot accesa, nu la ce ar fi minunat sa obtina), cu siguranta nu te vor crede nici potentialii angajatori. Prin urmare nu te mai bat la cap cu ce sa NU faci, ca-i degeaba.
As avea un sfat referitor la ce sa faci. Pleaca de la ceea ce faci in prezent (receptionista, secretara cateodata, asistenta directorului cand are nevoie de asa ceva, dactilografa directorului) si propuneti sa faci in fiecare zi din ce in ce mai perfect ceea ce faci. Nu numai tehnic ( adica sa fi receptionista care raspunde cel mai profesional la un apel, de la ton la cuvinte, sau asistenta cea mai organizata si mai eficienta din cate s-au vazut in institutia aia), ci si dpdv relational. Adica persoana ireprosabila dpdv al sefilor "idioti" si al oricarui angajat - de la portar la director general, chit ca interactionezi cu ei zilnic sau o data la 2 ani.
Nu o sa-ti vina sa crezi, dar persoane ca cele descrise de mine primesc oferte de job-uri mai banoase si mai interesante, fara sa le caute, fiind recomandate de cine nu se asteapta, in ideea de a face un serviciu valoros unui prieten/cunoscut/sef cu care au un interes. Adica vei avea agenti de recrutare care vor lucra pt tine, chiar daca in interes personal de fapt.
In rest, ce-a zis Mikizda
-
catalina_lala said:
Nu mai stiu spre ce sa ma indrept, sa ies din starea aceasta stupida in care ma aflu. Ma deprima rutina, aceiasi oameni, aceleasi fetze in fiecare zi. Toti fericiti cu banii aia putini si cu faptul ca au un loc de munca. Ma deprima, nu mai pot! Mi se pare ca ma trage in jos lumea care e in jurul meu. Daca am indraznit sa vorbesc despre "hai, ma, sa ne cautam in alta parte ceva", s-au uitat la mine ca la un monstru. Cuuuum, vrei sa pleci? Asta este serviciul visurilor, prefer sa traiesc pe 15 00 roni decat sa caut in alta parte! De ce mai vii sa muncesti aici daca nu-ti place, nu vezi ca ocupi un loc al cuiva caruia poate i-ar fi placut?
Ei, eu n-o mai suport pe-a mea. Nu construiesc nimic, nu cresc, e un serviciu "timpul trece, leafa merge", de multi ani lucrez aici si n-am cunoscut pe nimeni sa-mi schimbe viata, pesrpectivele, o persoana mai...importanta, nimic. Parca suntem grupul alcoolicilor anonimi, asa ne comportam. Sa nu cumva sa iesim in pauza de pranz mai mult de 10 minute,daca tot iesim in pauza, sa nu cumva sa parasim cladirea (ca mai ai nevoie sa-ti iei un tampon, o sticla de apa, un pachet de servetele), zici ca e puscarie aici. Sefi cretini, cum n-am vazut vreodata.Daca tu crezi ca jobul nu te satisface, atunci cauta altceva. Dar sa le spui tuturor ca jobul e infect si sefii sunt idioti, ca ar trebui ca toata lumea sa-si caute altceva...mi se pare o idiotenie. Vrei sa faci o schimbare, fa-o tu! Nu ii mai deprima si pe cei din jurul tau. Oamenii sunt fericiti cu ceea ce au. Poti tu sa-i condamni? In plus nu cred ca ai curaj sa faci ceva, de aceea cauti incurajari din partea grupului. Chiar ca te crezi intr-un grup de alcoolici care se incurajeaza si se sustin unul pe celalalt. Ceea ce nu intelegi tu este ca nu toata lumea gandeste la modul colectiv, ci fiecare individ gandeste pt sine. Daca as avea o colega ca tine...cred as evita orice discutii si as evita chiar si prezenta ta...
-
teoretic eu am program de la 9 la 18, asta inseamna 8 ore munca / zi cu 1 ora pauza de masa... in ora aia pot sa ma duc pana in Australia daca ma teleportez... is libera de contract
teoretic
dar practic mananc la birou intr-un sfert de ora - 20 min (nici nu mai fac un calcul ca nu mi-as permite sa mananc zilnic in oras) si daca e un must ma apuca si 22 la birou
deci daca are pauza de masa de 1 ora si nu si-o poate folosi, mi se pare normal sa nu-ti convina... pt ca asa cum am scris mai sus exista tendinta de a nu ne folosi de drepturile pe care le avem, doar obligatii, ca nu cumva sa ne pierdem locul de munca, pt ca sunt canta nu stiu cate zeci cu aceleasi competente la usa companiei...
salariul de 1500 ron nu este unul mic daca pozitia este de receptionera... problema apare cand faci nu stiu cate zeci de alte lucruri pe langa pozitia pe care o ai
been there, done that... si as face-o din nou si din nou... inveti chestii
diferenta dintre mine si Catalina este ca eu am fost apreciata peste tot pe unde am lucrat si am avut intotdeauna o relatie foarte ok cu colectivul in care lucram... nu te poate iubi toata lumea dar cand o face majoritatea, esti ok
asa ca eu o sfatuiesc pe Catalina sa-si canalizeze o parte din eforuri pe cautarea unui alt loc de munca... mergand la interviuri o sa si-o ia in freza si o sa descopere ca nu-i chiar asa de buna cum credea si ca mai are de perfectionat... iar cand o sa-i ceara competente de candidat la NASA si salariu de maturatoare o sa aprecieze mai mult locul de munca actual
-
Eu sunt norocoasa posesoare a unui job in care pot sa ies sa imi cumpar globuri de Craciun in pauza de pranz, sa stau 20min la tigara si sa stau pe iutub.
Daaar, asta nu-l face job idilic si nici nu ma ajuta in cariera si doar imi da un confort personal.. cu care m-am obisnuit si nu-l vad ca pe un avantaj al locului de munca ci ca pe ceva by default.
Revenind, de ce cautarea unui job nou trebuie sa fie o actiune colectiva? Esti Boadiceea?
Daca vrei un job mai bine platit, poti sa fii un job hopper (cea mai rapida modalitate de a-ti creste salariul este sa iti schimbi locul de munca des)... dar asta are si dezavantaje si trebuie sa ai o abilitate de adaptare extrem de mare.
Doi, du-te la un sef din ala pentru care lucrezi si spune-i sa iti mai dea si altceva extra de facut, sa te implici si in alte activitati decat cele de pana acum. Chiar daca ai impresia ca e naspa, ca vei munci pe mult pe aceeasi bani, pe termen lung si in realitate tu ai mult mai mult de castigat prin simplul fapt ca inveti moca si alte lucruri.
Trei, tu ce iti doresti sa lucrezi? Cum arata jobul ala misto pentru tine (excluzand libertatea de miscare in interiorul firmei), lucrezi mult cu oamenii sau nu? Faci analize/rapoarte sa trebuie sa fii creativa?
Acest mesaj a fost editat de către Allegria_: -
Cum a spus si Miki,eu cred ca tu nu esti constienta de salariile din Romania.Daca pentru tine,''timpul trece leafa merge'',altii pentru bani mult mai putini muncesc pe rupte.Facultatea,chiar daca la prima vedere nu te ajuta in Romania prea mult, e bine totusi sa o ai facuta.Te formeaza totusi si iti aduce un plus de cunostinte.E bine sa o faci pentru tine..Cursurile sunt foarte bune si ele,in cazul in care doresti o reprofilare sau constituie ceva in plus in domeniul in care ai terminat facultatea.
E omenesc sa iti doresti mai mult..Problema la tine nu sunt doar banii..Nici nu iti place ceea ce lucrezi,de unde motivare?
Incearca sa te gandesti ce ti-ar placea sa faci in viata,astfel incat sa mergi cu placere la munca.Am observat(vorbesc acum in general)tendinta romanului de a pretinde multi bani fara a face prea mari eforturi.Pauze cat cuprinde,drepturi o gramada iar cand e vorba de obligatii stramba din nas.Am intalnit expresia:''De ce sa invat/fac asta?Sunt platit mai mult?''Fiecare informatie sau lucru invatat este un plus experientei tale,pe CV nu scrie salarizarea ci competentele,experienta,ceea ce ai realizat,fii sigura ca aceste lucruri te vor ajuta sa urci in viata.E bine sa lupti pentru avansarea ta in plan profesional,nu pentru bani mai multi.
Cel putin asa gandesc eu,mi-am ales un domeniu care, chiar daca nu are legatura cu facultatea imi aduce placere si motivare,am depus efort,munca,ore suplimentare la greu si nu m-am plans niciodata.Acum pot sa spun ca sunt mandra de ceea ce am realizat chiar daca salariul imi ajunge poate doar sa imi platesc taxele,sa traiesc decent si sa imi cumpar pantofi de 100 de lei nu de 300.
Nu te acuza nimeni daca iti cauti un loc de munca in care ai sanse mai mult sa urci pe scara ierarhica,poate de aici si starea de plafonare.Dar fa-o in primul rand pentru tine si apoi pentru bani.Poti sa ai o functie de conducere cu un salariu de secretara.Dar macar stii ca ai facut ceva pentru tine si nu ai ramas la acelasi nivel.
Atitudinea face diferenta!
Multa bafta!

-
catalina_lala said:cuiva care nu are incredere in sine?
Stiu ca teoretic nu este greu, practica ne omoara.
In ultimii ani, m-am dezamagit singura de mai multe ori, de fapt s-a intamplat de atatea ori incat am ajuns chiar sa cred ca sunt o ratata si voi muri cu un job naspa si o viata neimplinita.
E ca un lant trofic.
Eu sunt o tipa absolut comuna si fizic si intelectual, mi-am ales studiile intr-un domeniu comun din care nu ies bani si am un job foarte prost,pentru care muncesc mult, sunt platita putin, nu mi se platesc orele suplimentare ca nu sunt bani. Si de aici vine restul: n-ai bani, n-ai posibilitatea sa faci ceva mai mult decat muritorii de rand, n-aic cum sa-ti cumperi o pereche de pantofi de 300 lei ca depasesc disponibilitatile tale, n-ai cum sa te muti intr-un apartament mai mare ca nu poti plati chiria, nu poti iesi in oras ca trebuie sa-ti calculezi banii la ultimul leu/ban.
Nu iesi sau iesi rar=n-ai viata sociala=n-ai prieteni, n-ai iubit, n-ai pretendenti, nu apare la usa nici un print cu un buchet de flori fabulos care sa te scoata din situatia de rahat in care te sau ma aflu, ca de mine e vorba aici.
Am tot incercat diverse metode, sa ma motivez, sa-mi spun ca stiu sa fac orice, dar cand cv-ul meu zice altceva, cine puii mei sa ma creada? Deci continui in acelasi registru.
Nu vreau sa credeti ca imi plang de mila, dimpotriva trag de mine, imi adun fortele si-mi spun ca se poate mai bine de-atat.
Nu mai stiu spre ce sa ma indrept, sa ies din starea aceasta stupida in care ma aflu. Ma deprima rutina, aceiasi oameni, aceleasi fetze in fiecare zi. Toti fericiti cu banii aia putini si cu faptul ca au un loc de munca. Ma deprima, nu mai pot! Mi se pare ca ma trage in jos lumea care e in jurul meu. Daca am indraznit sa vorbesc despre "hai, ma, sa ne cautam in alta parte ceva", s-au uitat la mine ca la un monstru. Cuuuum, vrei sa pleci? Asta este serviciul visurilor, prefer sa traiesc pe 15 00 roni decat sa caut in alta parte! De ce mai vii sa muncesti aici daca nu-ti place, nu vezi ca ocupi un loc al cuiva caruia poate i-ar fi placut?
Am incercat sa le explic ca n-am omorat pe nimeni cand m-am angajat acolo, n-am pus piedica nimanui, nu era mare coada la usa de la resurse cand mi-am depus cv-ul, deci n-am facut cine stie ce ilegalitate ca am lucrat la ei de-atunci pana acum si ma platesc.
Probabil ca e vina mea, nu-mi mai place deloc ce fac.
M-am decis sa dschid discutia aici dupa ce am citit ce scria o eva acum cateva zile ca-i spusese prihologul ei, ca munca e munca si atat.
Ei, eu n-o mai suport pe-a mea. Nu construiesc nimic, nu cresc, e un serviciu "timpul trece, leafa merge", de multi ani lucrez aici si n-am cunoscut pe nimeni sa-mi schimbe viata, pesrpectivele, o persoana mai...importanta, nimic. Parca suntem grupul alcoolicilor anonimi, asa ne comportam. Sa nu cumva sa iesim in pauza de pranz mai mult de 10 minute,daca tot iesim in pauza, sa nu cumva sa parasim cladirea (ca mai ai nevoie sa-ti iei un tampon, o sticla de apa, un pachet de servetele), zici ca e puscarie aici. Sefi cretini, cum n-am vazut vreodata.
Jur ca nu mai pot si totusi, ce sa fac mai departe, ca nu stiu nimic! Sunt absolventa unei facultati idioate, istorie, nu stiu de ce am ales-o, nu ma vad vreodata profesor, iar aici unde sunt acum, fac diverse chestii, receptionista, secretara cateodata, asistenta directorului cand are nevoie de asa ceva, dactilografa directorului. Dar asa, in concret, nimic sa ma califice pentru ceva mai bun.
Nu indraznesc sa ma indrept spre altceva de teama ca ma voi impiedica si voi cadea fix in bot.
Spre ce sa ma indrept?
Dati-mi un sfat, ca sunt pierduta rau.
Ce sa fac?
Noapte buna, si revin maine dimineata.
Multumesc!
e trist mesajul tau, mai. Si mai trist e faptul ca tu zici ca 15 milioane e putin. scuze, dar stii cate persoane cunosc cu 5 milioane salariu (ce-i drept, nu stau in Bucuresti)?
fetele ti-au dat sfaturi bune mai sus, nu repet. pune mana si invata altceva si schimba-ti atitudinea! -
1. Sa nu te plangi colegilor de cat de nefericita esti tu de job-ul tau. Sa nu le zici sa plece si ei de acolo!
2. Sa iti cauti permanent altceva, ce crezi ca ti-ar placea. Ca daca iti va placea sau nu... vei vedea dupa ce vei ocupa alt post. Pana atunci, fa bine ceea ce faci! Te va ajuta in viitor.
3. Sa nu crezi ca un job mult mai bine platit iti permite sa ai pauza in care sa iesi la plimbare sau la cumparaturi....
4. Nu-ti place calificarea ta, fa alta facultate, studiaza, invata ceva care ti s-ar potrivi. Banuiesc ca esti tanara si poti sa te reprofilezi mult mai usor.
5. Sunt multi care la ora actuala ar doi sa aibe un salariu de 1500 ron. Iar ce faci tu nu mi se pare greu deloc, in schimb mi se pare ca e o ocazie f buna sa inveti cat mai multe. -
daca ai pe cineva in germania,muta-te aici...invatza limba si cu facultatea ta ai putea sa-ti gasesti un job cu extrem de mult mai bine platit ca romania..si aici is recunoscute facultatile din romania..
minimul aici e de 400 euro la femei..eu cunosc personal pe una lucreaza la o librarie in centrul orasului primeste 400 euro pt cate 2 ore zilnic de luni pana vineri deci numai ca sa vezi diferentza..maximul nu stiu pana la cat se poate ajunge...eu cat am lucrat ca coafeza am luat 1000 euro pe luna...acum unde lucrez i-au 1500 euro is la o firma si nu am facultate si studiile tale am numai bacalaureat...dar iti spun ca la nemtzi nu le plac persoanele cu mentalitate ca a ta care le-ar placea sa frece menta la locul de muca si sa se relaxeze cat mai mult...daca ei vad astfel de atitudine din partea ta o sa-ti zica sa nu mai vii a doua zi la munca dar asa cu zambetul pe buze -
shakira2012 said:daca ai pe cineva in germania,muta-te aici...invatza limba si cu facultatea ta ai putea sa-ti gasesti un job cu extrem de mult mai bine platit ca romania..si aici is recunoscute facultatile din romania..
minimul aici e de 400 euro la femei..eu cunosc personal pe una lucreaza la o librarie in centrul orasului primeste 400 euro pt cate 2 ore zilnic de luni pana vineri deci numai ca sa vezi diferentza..maximul nu stiu pana la cat se poate ajunge...eu cat am lucrat ca coafeza am luat 1000 euro pe luna...acum unde lucrez i-au 1500 euro is la o firma si nu am facultate si studiile tale am numai bacalaureat...dar iti spun ca la nemtzi nu le plac persoanele cu mentalitate ca a ta care le-ar placea sa frece menta la locul de muca si sa se relaxeze cat mai mult...daca ei vad astfel de atitudine din partea ta o sa-ti zica sa nu mai vii a doua zi la munca dar asa cu zambetul pe buze
400,1000,1500 de euro la traiul de acolo! nu mai raporta salariile de acolo la viata de aici. din 400 de euro ,1000,1500 ii ajunge sa si plateasca chirie, intretinere,mancare,imbracaminte,transport?
ce draq! banii astia ii poate castiga si n romania f bine. depinde ce e in stare sa faca pt ei. daca ea se vaita cu 15 mil salariul pe un post unde freaca menta.ce crezi tu ca e dispusa sa faca acolo? daca aici sta si se plange pe eva? si viseaza la o pereche de pantofi de 3 mil. -
creatza23 said:
shakira2012 said:daca ai pe cineva in germania,muta-te aici...invatza limba si cu facultatea ta ai putea sa-ti gasesti un job cu extrem de mult mai bine platit ca romania..si aici is recunoscute facultatile din romania..
minimul aici e de 400 euro la femei..eu cunosc personal pe una lucreaza la o librarie in centrul orasului primeste 400 euro pt cate 2 ore zilnic de luni pana vineri deci numai ca sa vezi diferentza..maximul nu stiu pana la cat se poate ajunge...eu cat am lucrat ca coafeza am luat 1000 euro pe luna...acum unde lucrez i-au 1500 euro is la o firma si nu am facultate si studiile tale am numai bacalaureat...dar iti spun ca la nemtzi nu le plac persoanele cu mentalitate ca a ta care le-ar placea sa frece menta la locul de muca si sa se relaxeze cat mai mult...daca ei vad astfel de atitudine din partea ta o sa-ti zica sa nu mai vii a doua zi la munca dar asa cu zambetul pe buze
400,1000,1500 de euro la traiul de acolo! nu mai raporta salariile de acolo la viata de aici. din 400 de euro ,1000,1500 ii ajunge sa si plateasca chirie, intretinere,mancare,imbracaminte,transport?
ce draq! banii astia ii poate castiga si n romania f bine. depinde ce e in stare sa faca pt ei. daca ea se vaita cu 15 mil salariul pe un post unde freaca menta.ce crezi tu ca e dispusa sa faca acolo? daca aici sta si se plange pe eva? si viseaza la o pereche de pantofi de 3 mil.
bine eu numai comparam faptul ca o menajera in germania care lucreaza mult mai putin si lejer castiga aproape cat ea cu tot cu facultatea ei...si e adevarat ca daca n-ai locuintza a ta unde sa stai i germania sau la cineva unde sa stai cu 400 euro te poti sterge la cur..ziceam ca,cu facultatea ei poate si-ar gasi job cu 2000-2500 de euro daca ar avea vreo cunostiinta ceva si ar invatza limba la perfectie, tot mai bine ar iesi cu banii decat ca in romania chiar daca ar sta singura...cunosc pe una sta singura are 1500 euro salar plateste chirie 375 euro plus toate tragerile cate se fac din salar pentru sigurare sanatate,impozit si altele,plus mancare pe toata luna ramane cu vreo 800 euro in mana din care ii ajunge sa-si cumpere lunar cate o pereche de pantofi de vreo 200 euro
si referitor la ultimul tau paragraf,am precizat si eu i ultimul paragraf al meu la nemtzi nu le plac geul asta de atitudine al unora care ar cauta sa frece manganul cat mai mult la lucru si sa lucreze cat mai putin -
Milady_me said:
shakira2012 said:daca ai pe cineva in germania,muta-te aici...invatza limba si cu facultatea ta ai putea sa-ti gasesti un job cu extrem de mult mai bine platit ca romania..si aici is recunoscute facultatile din romania..
minimul aici e de 400 euro la femei..eu cunosc personal pe una lucreaza la o librarie in centrul orasului primeste 400 euro pt cate 2 ore zilnic de luni pana vineri deci numai ca sa vezi diferentza..maximul nu stiu pana la cat se poate ajunge...eu cat am lucrat ca coafeza am luat 1000 euro pe luna...acum unde lucrez i-au 1500 euro is la o firma si nu am facultate si studiile tale am numai bacalaureat...dar iti spun ca la nemtzi nu le plac persoanele cu mentalitate ca a ta care le-ar placea sa frece menta la locul de muca si sa se relaxeze cat mai mult...daca ei vad astfel de atitudine din partea ta o sa-ti zica sa nu mai vii a doua zi la munca dar asa cu zambetul pe buzeShaki, cam incurci borcanele.
Job-urile de 400 de euro intra in categoria "mini jobs" si sunt neimpozabile. Dar nici asigurari (de sanatate, somaj, pensie) nu-ti sunt platite. Sunt job-uri tipic studentesti, deci nu le da exemplu ca nu sunt deloc un exemplu bun.
Din 400 de euro pe luna iti platesti doar chiria si cu putin noroc, iti mai raman 100-150 de euro de mancare, ceea ce nu inseamna foarte mult. Plus ca nici un proprietar / nicio agentie imobiliara nu se inghesuie sa inchirieze locuinta unei persoane care la categoria venituri bifeaza doar "400 Euro Basis".
Nu mai incuraja oamenii fara sa stii ce spui.
eu ma refeream daca ar avea undeva unde sa stea la cineva nu sa inchirieze ea singura apartament si sa se itretina singura cu un job de 400 euro pe luna ...da deci am zis ca ,cu banii astia te poti sterge la cur daca esti pe cont propriu...citeste te rog mai cu atentie -
Catalina, te inteleg foarte bine, mai ales ca vad in jurul meu o gramada de tineri, ca si tine, plini de sperante, de vise care, din nefericire, nu prea devin realitate.
Te-ai gandit sa urmezi o scoala de ghizi, apoi sa-ti gasesti un job pe langa o agentie de turism? Nu stiu, e tot ce-mi vine acum in minte...ce mi-ar fi placut mie sa fac, daca aveam vreo 20 ani mai putini.
In privinta colegilor tai - lasa-i, nu incerca sa le insufli si lor nazuintele tale, unii chiar se multumesc cu ce au, le e teama de nou, nu vor provocari.
Iti doresc sa ai parte de o altfel de viata, sa poti veni intr-o zi, pe acest forum, si sa spui: "iata, se poate!" Mult succes!