Stie cineva...
-
0 0... cine-i autorul si care-i completarea versurilor ,,muntii nostri aur poarta/ noi cersim din poarta-n poarta" ?
Si buna seara :)
Si mentionez ca nu politizez si nu are legatura cu Rosia Montana :D , iar la provocari nu raspund :P -
Purple_Rain said:Octavian Goga. Dar nu stiu poezia

Dar ai citit-o? Ai vazut-o undeva vreodata? sau e doar din folclor, cum scrie Panse, si e motto la unul din volumele lui Goga?
Din ramasitele memoriei mele, parca-mi aduc aminte ca era un final de poezie, insa nah, nu poci baga vreo mana prin foc

-
zzepelina said:Mariuta, dl. goagle zice prea multe, asta-i problema
Panse, am vazut de Goga, versurile sunt legate si de Cosbuc, si de Eminescu. Ce sa mai cred?
Cred ca si din motivul asta o simpla intrebare a devenit semi-obsesie
e un citat extras dintr-un context..poezia e Muntii nostrii.....si fiecare a adapatat-o
Octavian Goga - In muntiVoi, muntilor mândri, mosnegi cununati
Cu stelele boltii albastre,
În leaganul vostru de codri si stânci
Dorm toate povestile noastre.
Alaturi de soimii cu ochii aprinsi,
Din tainica voastra dumbrava,
Se-nalta-ndraznete-n lumina din cer
Si visele noastre de slava.
În voi îsi desteapta plânsorile ei
Frumoasa mea tara saraca,
Cu brate lipsite de-al luptei fior
Si buze ursite sa taca.
La voi vine jalea-i când vifor pagân
Purcede strigarea sa-i frânga,
În cântec o schimba padurea de brazi
Si-n lume-o trimite sa plânga.
La voi ma îndruma-n cararile ei
Si biata mea soarta pribeaga,
Padurea cea vesnic lipsita de somn
Mi-e sfânta si-atâta de draga.
Cântarea maiastra din codrii carunti
Da strunelor mele povata,
Si-o mândra poveste strivita de vremi
Truditul meu suflet învata.
Din culmea plesuva cu crestetul alb
Privirile-mi zboara departe,
Si-n mintea supusa tresare aprins
Fiorul maririlor moarte.
Un vaier amarnic se zbate-n amurg
Si staruie-n zvonuri de ape,
Al muntilor vaier ma zbuciuma-n piept
Si-mi tremura plânsu-n pleoape.
O vitrega soarta, cu patima ei,
Pe-ntinsele culmi si poiene,
În vremuri pitice, iubirii de frati
Ziditu-i-a graniti viclene...
A pus miezuine si stavil-a pus,
Rupându-va crestetu-n doua,
Când Domnul, stapân pe pamânt si pe cer,
Pe voi v-a dat, muntilor, noua!
Va arde rusinea din crestet, ades'
Voi aspra porniti vijelie -
Si sufletu-mi lacom va soarbe atunci
Naprasnica voastra mânie!
Din urletul vostru sub cerul aprins,
Din ploaia de trasnete grele
S-a naste odata, plutind peste vremi,
Cântarea cântarilor mele!mersi de top...mai citesc si eu poezie

-
zzepelina said:
Purple_Rain said:Octavian Goga. Dar nu stiu poezia

Dar ai citit-o? Ai vazut-o undeva vreodata? sau e doar din folclor, cum scrie Panse, si e motto la unul din volumele lui Goga?
Din ramasitele memoriei mele, parca-mi aduc aminte ca era un final de poezie, insa nah, nu poci baga vreo mana prin foc

Uite:
http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/goga.php
Poate o gasesti aici
Acest mesaj a fost editat de către Purple_Rain: -
Purple_Rain said:Adri a gasit o pagina care zice ca e proverb/zicatoare romaneasca. Eu caut de atunci si nu gasesc nimic altceva... o fi zicala, o fi poezie, n-am idee. Ma las batuta

Sa nu spui ca te-a prins microbul
Ca de-aici am pornit si eu, o simpla discutie despre originea cuvintelor si am ajuns la autorul versurilor. Ma bantuie...