Unde nu-i cap, vai de picioare mele

  •  
    • 15 mesaje
    13 Mar 2012, 11:13
    1 0

    Povestea mea incepe acum 17 ani, cand si eu si ea avea 19. Ne-am cunoscut prin niste prieteni. Eram studenti amandoi. Ea o fata inalta, foarte, foarte slaba, cam copilaroasa si naiva. Eu un baiat mai morocanos, caruia ii placea sa citeasca mult, in special istorie.

    Ne-am imprietenit si apoi ne-am apropiat din ce in ce mai mult, pana am devenit iubiti. Prima relatie pentru amandoi. Au trecut anii, noi tot impreuna. Mergeam in vacante impreuna, sambata si duminica venea si ramanea la mine peste noapte, fapt ce o cam supara pe mama, mai ales ca ea, prietena mea, isi lasa in cosul de rufe tricoul cu care dormea noaptea.

    Mama il lua de acolo si-l punea in camera mea, astfel incat ea sa-l vada data viitoare cand vine si sa inteleaga mesajul. Nu l-a inteles si de aici a iesit un adevarat scandal intre mama, prietena mea si mama ei. Mama a sunat-o pe mama ei sa-i spuna ca nu a stiut sa-si educe fata, ca dupa ce ca vine si se aseaza la masa pusa, se ridica fara macar sa-si puna farfuria in chiuveta, ii mai lasa si rufe de spalat.

    La un moment dat ne-am mutat impreuna intr-o garsoniera, cat mai aproape de mama ei, pentru ca prietena mea nu prea se pricepea la nimic. Adica chiar la nimic.

    Pe la 30 de ani am hotarat sa ne oficializam relatia si am stabilit nunta pentru anul urmator in luna mai.

    Doar ca tot atunci, la firma pe care o aveam impreuna cu tata si fratele meu, s-a angajat o fata. De fapt o femeie cu un copil de vreo 2 ani, divortata de vreun an. Era altfel si cu toate ca era mai mica de varsta decat iubita mea, era mult mai matura, pe picioarele ei, stia ce vrea.

    Preietena mea avea mereu nevoie de ajutor. Nu se descurca niciodata singura, nici macar in alegerea apei minerale pe care sa o cumpere. Eram deja impreuna de atatia ani si niciunul dintre noi nu mai cunoscuse pe altcineva vreodata.

    M-am indragostit de colega mea cea noua, dar nu am calcat stramb inca de la inceput. Au trecut cel putin patru sau cinci luni pana am facut-o. Ne iubeam ca nebunii, sentiment pe care nu-l simtisem niciodata pentru cea cu care locuiam. La noi totul a fost ca un val. A venit, ne-a luat si noi am mers cu el.

    In iarna am hotarat ca totusi sunt atatia ani la mijloc si ca ar trebui sa incerc sa-mi salvez relatia, asa ca am programat Craciunul la Viena si revelionul la Budapesta. M-am gandit ca poate departe de Bucuresti si de colega mea o sa-mi revin si voi continua relatia pe care o aveam, mai ales ca mai era putin pana la nunta si deja cumparasem si programasem cam tot ce era necesar.

    Am plecat in vacanta. Am rezistat cu greu in timpul Craciunului sa nu-mi sun colega, dar ma gandeam mereu la ea, A fost un calvar in care nu stiu cum am reusit sa traiesc acele zile. Iubita mea incepuse sa-si dea seama ca ceva nu e in regula si ma tot intreba ce am sau la ce ma gandesc.

    La Budapesta am cedat. Am iesit din camera, m-am dus in strada si am sunat-o. Am plans amandoi la telefon si ne-am promis ca in momentul in care ma intorc sa ne mutam impreuna, Fie ce-o fi.

    Am urcat in camera si i-am spus prietenei mele tot. I-am spus ca nu mai vreau sa ramanem pentru revelion acolo, ca vreau sa ma intorc acasa si ca in momentul in care vom ajunge ne despartim. I-am spus si de ce. I-am spus ca nu o mai iubesc si ca nu are ros sa lungim o boala la infinit, pentru ca oricum relatia noastra va muri la un moment dat.

    A facut taraboi, ne-am certat groaznic, m-a facut in tot felul, a plans si ea, am plans si eu. I-am explicat ca eram prea copii cand am inceput relatia si ca n-am mai cunoscu pe nimeni altcineva, ceea ce nu e normal. Nu voia sa inteleaga.

    Ne-am intors acasa unde am avut alte reprize de certuri, reprosuri, scandaluri, plansete. Pana la urma am plecat si m-am mutat cu cea pe care o iubeam. Cu toate astea inca nu s-au linistity lucrurile. Fosta mea prietena ma suna non stop. Ma suna pe mine, pe mama, pe bunici, suna la birou si face scandal, o suna pe iubita mea si-i spunea tot felul de mizerii.

    Ma suna pe mine si ma ruga frumos sa ne intalnim, macar odata, ca vrea sa-mi spuna ceva, ca vrea sa-mi arate ceva, iar daca ii spuneam ca nu se mai poate, ca totul s-a terminat intre noi, incepea sa urle, sa strige, sa ma faca in tot felul. Mama ei ma suna si ma ruga frumos sa ma intorc, ca e bolnava, ca a spus ca se omoara, ca merge la psiholog, dar degeaba, este tot depresiva, nu mananca nimic, nu iese nicaieri, decat la serviciu si atat. Totul a durat un an incheiat, pana cand femeia cu care stateam si pe care am iubit-o mai mult decat orice pe lume, mi-a spus ca s-a saturat, ca ea nu mai suporta istericalele fostei mele iubite si jignirile ei si chiar daca ma iubeste mult ma paraseste. Si m-a parasit.

    Am fost distrus o buna bucata de vreme.

    Fosta mea prietena, prima, a aflat ca am ramas singur si a inceput sa ma preseze si mai rau. Ma cauta peste tot, ma trezeam cu ea la birou cand ma asteptam mai putin, plangea, ma implora, se aseza in genunchi, apoi incepea sa tipe si apoi iar se ruga, ma ameninta ca se omoara.

    Mi-a fost mila de ea, n-am mai rezistat presiunilor si ne-am impacat. Ne-am casatorit in mare viteza, am facut nunta mare organizata de o firma de specialitate, am cheltuit multi bani, i-am facut toate mofturile de rochie, verighete, tot ce a vrut, ca o recompensa pentru ceea ce se intamplase.

    Au trecut deja 3 ani si jumatate si acum ma intreb daca nu cumva m-am pripit. Daca nu cumva am cedat prea usor insistentelor si amenintarilor.

    Avem casa noastra, avem o situatie materiala satisfacatoare, tot ce ne trabuie, insa sotia mea a ramas la fel de copilaroasa, naiva si lenesa.

    O zi din viata noastra se desfasoara cam asa: Dimineata ma trezesc primul, pregatesc micul dejun, apoi o trezesc si pe ea. Mancam apoi plecam amandoi cu masina pana la metrou. Acolo lasam masina si luam fiecare metroul spre locul de munca. Seara sotia mea merge la mama ei cand termina programul. Mananca acolo si asteapta sa merg sa o iau acasa. Asta se intampla in jur de ora 20-21, pentru ca nu reusesc sa scap mai devreme. Norocul meu ca mananc de pranz la firma si seara imi mai iau cate ceva in drum spre casa soacrei mele, un sandvish ceva. Ajungem acasa, ne culcam si a doua zi o luam de la capat. Sambata si duminica gatesc eu. Gatesc este un fel de aspune, pentru ca fac doar cate o friptura la tava sau un gratar cand e vremea buna.

    Cand se simte nevoia de curatenie vine soacra mea si face. Eu calatoresc destul de mult. Din 30-31 de zile cat are o luna, sunt acasa 10 maxim 15 zile. Nici cand sunt plecat sotia mea nu sta acasa la noi, sta la mama ei.

    Eu asta nu pot sa inteleg, de ce sta la mama ei in loc sa stea in casa noastra? De ce seara cand pleaca de la birou nu se duce acasa? Are masina pe care refuza sa o foloseasca.  Daca s-ar duce acasa poate si m-ar astepta acolo, nu as mai pierde si eu pe drum ore intragi, sa ma duc sa iau masina de la metrou, sa ma duc dupa ea si apoi sa ne intoarcem pe acelasi drum spre casa. Mi se pare o aiureala totala si ma gandesc ca si casa noastra ar arata altfel daca ea ar sta mai mult acolo si poate ar face si ea un cartof prajit inainte sa ajung eu de la munca. Nu stiu, zic si eu, poate nu zic bine, dar ma tot intreb ce fel de casnicie e asta si daca nu cumva am facut greseala vietii mele.

  •  
    • 18346 mesaje
    13 Mar 2012, 11:20
    0 0
    daca e adevarat, realitatea trista e ca te-ai pripit.

    si chestiile astea discutate cu ea nu duc nicaieri?

  •  
    • 3216 mesaje
    13 Mar 2012, 11:30
    3 0
    tony_tony said:

    ....

    Eu asta nu pot sa inteleg, de ce sta la mama ei in loc sa stea in casa noastra? De ce seara cand pleaca de la birou nu se duce acasa? Are masina pe care refuza sa o foloseasca.  Daca s-ar duce acasa poate si m-ar astepta acolo, nu as mai pierde si eu pe drum ore intragi, sa ma duc sa iau masina de la metrou, sa ma duc dupa ea si apoi sa ne intoarcem pe acelasi drum spre casa. Mi se pare o aiureala totala si ma gandesc ca si casa noastra ar arata altfel daca ea ar sta mai mult acolo si poate ar face si ea un cartof prajit inainte sa ajung eu de la munca. Nu stiu, zic si eu, poate nu zic bine, dar ma tot intreb ce fel de casnicie e asta si daca nu cumva am facut greseala vietii mele.

     
    si zici ca sunteti casatoriti de trei ani si jumatate?  
    presupun ca ai incercat sa vorbesti cu ea si nu ai ajuns niciodata nicaieri...
    ai acceptat din mila sa te impaci cu ea, "te-ai legat la cap fara sa te doara", cum zice o vorba din popor...
    as cam pune pariu, din pacate pentru tine, ca nu vei face nimic sa rezolvi cumva problerma, sa "rupi pisica" (alta vorba din popor)...
    de fapt, vrei cumva sa te descarci, in rest nu cred ca vei face mare lucru.

    auzi, sotioara ta, daca ar aparea un copil, presupun ca ar avea pretentia sa-l hranesti tu cu biberonul, nu?
    ca sa alapteze i-ar fi greu...

    sincer, nu stiu ce sa zic. n-am nici un sfat la indemana...
    eu in locul tau as lasa-o la mamica, daca tot trage acolo inseamna ca ii e mai bine acolo decat acasa...


    Acest mesaj a fost editat de către hau_hauuu: 13 Mar 2012, 11:35
  •  
    • 13910 mesaje
    13 Mar 2012, 11:32
    0 0
    hm!

    abia dupa 3 ani jumate te intrebi daca nu te-ai pripit?

    eu chiar nu inteleg cum se poate cineva casatori in conditiile astea? si cu mare, mare tam-tam!
    ca sa ce?
    cum sa te casatoresti din cauza presiunii?
    nu duce nicaieri "casnicia" asta.

    eu n-as zice vai de picioarele tale, ci vai de capul tau!

    (povestea asa imi suna cunoscut.........parca am mai citit-o pe eva)
  •  
    • 6599 mesaje
    13 Mar 2012, 11:34
    1 0

    Buna Toni..

    Am citit povestea ta si sincer iti dau dreptate..Ai facut o mare greseala..

    Nu te casatoresti cu cineva amenintat sau doar ca sa scapi de o situatie care devenise deranjanta pentru tine..

    Asta in primul rand,iar in al doilea o cunosteai foarte bine, stiai ce iti iei la casa ta..acum de ce esti surprins?

    Dar asta e,in viata nu facem mereu alegerile bune..

    Incearca sa discuti cu ea,poate totusi isi schimba atitudinea..

    Si mai am o intrebare:O iubesti?

  •  
    • 4208 mesaje
    13 Mar 2012, 11:43
    0 0
    Mesaj şters de administrator
    Acest mesaj a fost editat de către Deleted Member: 13 Mar 2012, 11:44
  •  
    • 2106 mesaje
    13 Mar 2012, 11:44
    0 1
    Wow...Ma regasesc oarecum in acest scenariu. Doar ca se schimba rolurile.  M-a bulversat  putin situatia pe care ai expus-o. Daca cele relatate sunt adevarate si eu consider ca te-ai pripit. Habar n-am ce as putea sa-ti spun. Totul se poate rezolva printr-o comunicare foarte buna insa problema e cat se poate de complexa si oricat de multe argumente am aduce noi sunt sigura ca ai avea pe atat de multe contraargumente, tu traiesti aceasta situatie si daca ai ajuns sa expui aici inseamna ca deja ti-ai epuizat toate ideile si solutiile rezolvarii acestei probleme. Nici nu cred ca o mai iubesti, iar ceea ce simt sa-ti spun acum este sa ceri un divort. Bine ca nu aveti copii, atunci situatia ar fi mai complicata. Toate cele bune!
  •  
    • 15 mesaje
    13 Mar 2012, 11:47
    0 0
    E foarte complicat sa raspunzi pe saitul asta. Cu greu am reusit sa scriu un mesaj.
    Hm, nu stiu daca o iubesc. Uneori cred ca da, alteori cred ca nu. Probabil ca, asa cum spunea cineva, n-o sa fac nimic in sensul asta. Nu deocamdata cel putin. acum e si bolnava. Are o boala destul de rara, autoimuna si care s-a agravat in ultimul an, cred ca si datorita faptului ca nu mananca cum trebuie. A fost o vreme cand manca doar cipsuri si bea tone de cola. Tine la silueta, zice ea, cu toate ca abia atinge 50 kg la 1,76, este foarte slaba.
    Nu m-as gandi prea mult la faptul ca am gresit atunci cand am cedat daca am avea cu adevarat o famile, o casnicie normala. Nu inteleg de ce nu vrea sa mearga acasa direct de la serviciu. Zice ca e prea departe, e in afara Bucurestiului, dar are masina pe care nu vrea sa o foloseasca, pentru ca ii este frica. Bun, am inteles, dar am si posibilitatea sa-i trimit o masina care sa o duca acasa in fiecare seara, indiferent daca eu sunt aici sau sunt plecat. Nu vrea mici asa. Daca eu sunt plecat o saptamana ea sta la mama ei si trebuie sa platesc pe cineva sa mearga sa dea mancare la caine si la pisica.
    De copii inca nu poate fi vorba, pentru ca e bolnava si nu are voie. Insa ma intreb ce ar face cu un copil, pentru ca eu n-as putea sa stau acasa sa am grija de el.
  •  
    • 7 mesaje
    13 Mar 2012, 11:49
    0 0
    Doamne,  si mai spuneti  (barbatii) reprezentati  sexul  tare!!! Am  inceput  cu  crtica,  nu m-am putut abtine,  rupe  ''pisica-n doua''  spune  o  veche  zicala  romaneasaca, asta  nu inseamna  ca trebuie sa  fi  dur , nu  se va schimba  niciodata......tu  esti  in masura sa  iei decizia  corecta !
  •  
    • 15 mesaje
    13 Mar 2012, 11:52
    0 0
    joplin said:

    Da, din pacate ai cedat cam usor santajului emotional. Asta nu e casnicie. Poate ar trebui sa nu mai gatesti in weekend, sa nu o mai iei de la mama ei...sa o lasi sa se descurce si singura, prea le-a primit pe tava pe toate.

    PS. Un divort iese din discutie??






    Cred ca iese din discutie divortul, mai ales acum ca e bolnava. Problema este ca boala asta o va avea toata viata.

     

  •  
    • 1040 mesaje
    13 Mar 2012, 11:54
    1 0
    Imi pare rau... chiar imi pare rau pentru situatia in care te afli. Dar cred ca stii si tu raspunsul, poate ai nevoie doar de confirmari. Nu iti distruge si urmatorii 17 ani. A avut posibilitatea o data sa schimbe ceva si nu a schimbat. Nu se va schimba nici de acum incolo pentru ca ei i se pare normal, nu prea intelege ce inseamna o casnicie.

    Deduc ca nu vrei sa divortezi acum. Ok. Incearca sa vorbesti cu ea si sa-i spui toate astea. Nu cred ca va schimba nimic, sincer, dar incearca. Eu daca as fi in locul tau as divorta. Nu m-as autosabota. Dar e decizia ta.
  •  
    • 6599 mesaje
    13 Mar 2012, 11:56
    0 0

    ce boala autoimuna are?

    sunt mai multe tipuri...

  •  
    • 1040 mesaje
    13 Mar 2012, 11:56
    0 0
    Ce boala are, daca nu e secret? E atat de grav incat nu se poate descurca singura?
  •  
    • 6599 mesaje
    13 Mar 2012, 11:58
    0 0
    multumesc Rain pentru intariri
  •  
    • 1040 mesaje
    13 Mar 2012, 11:59
    0 0
    Haha Cornely, acum am vazut ca mi-ai luat vorba din gura. Ai fost mai rapida
  •  
    • 2106 mesaje
    13 Mar 2012, 12:01
    0 0
    Bine, ea aceasta boala o va avea toata viata. Tu o viata ai. Are mama, care, daca a ajuns in aceasta situatie e si vina cresterii pe care i-a daruit-o. Poate daca in educatie introducea si putina responsabilitate probabil acum ar fi avut un sot care sa ii fie alaturi din toate punctele de vedere. Un sot care sa o iubeasca si sa o aprecieze. Imi e tare greu sa spun ceva mai mult legat de acest subiect fiind unul foarte delicat. Nu stiu daca as fi corecta sfatuindu-te sa bagi divort indiferent de consecinte de manipulari, plansete, rugaminti. Casnicia implica doi si nu unul. Imi pare sincer rau. Ca o incercare de rezolvare a situatiei iti propun sa angajezi o femeie de servici care sa faca in locul ei treburile casnice (sa prepare si cina pentru tine uneori). Asa poate deschide putin ochii si ea.
  •  
    • 1336 mesaje
    13 Mar 2012, 12:02
    0 0
    Intr-adevar e o situatie foarte dificila.Din cate am inteles,refuza sa-si asume rolul de sotie cu responsabilitatile ce decurg .Ti-as sugera sa o intrebi daca colegele,prietenele ei se poarta la fel ca ea?sa afle cum se poarta alte femei casatorie si sa o intrebi direct daca poate sau nu sa-si asume responsabilitatile.O alta varianta ar fi sa discuti cu mama ei despre aceste probleme si sa o sfatuioasca sa-si asume responsabilitatile.sa vina ea la voi acasa sa o ajute la gatit,curatenie.
    Ea spala?calca?face curatenie?ce varsta aveti voi acum?
    Si inca ceva:iti doresti copii cu sotia ta?
  •  
    • 15 mesaje
    13 Mar 2012, 12:03
    0 0
    Cand m-am casatorit cu ea mi-am spus ca poate o samearga. M-am gandit ca eram amandoi copii cand ne-am cunoscut dar ca intre timp ne-am maturizat si ca totul se va schimba.
    Cand am inceput sa vad ca nu se schimba nimic dupa mult timp, mi-am dat seama ca am gresit cedand. Nu stiu ce as putea sa mai fac sau sa mai spun. Am avut multe discutii dar fara rezultate. Daca incerc sa-i explic cum vad eu o casnicie se supara si imi reproseaza povestea cu fosta colega si cu aventura mea. Cu toate ca pentru mine n-a fost o aventura.
    Dar sa va mai spun ceva, ca sa va faceti o idee mai clara. Acum cam o luna, cu zapada ce a fost peste tot, nu am putut ajunge acasa si a trebuit sa ramanem in Bucuresti. Am stat vreo doua nopti la hotel, pentru ca la mama ei nu e prea mult spatiu, locuieste si doar ei acolo, cu toate ca si ea are casa ei, desi nu e casatorita. Dar dadeam prea multi bani pe hotel, pentru ca a trebuit sa stam o saptamana aici, asa ca i-am spus ca ajungem la faliment si sa mergem la parintii mei care au trei camere si sunt singuri in toata casa. Nu a vrut, asa ca eu am stat la ai mei si ea la mama ei. O saptamana vorbeam doar la telefon, desi eram in acelasi oras.
    Nu vrea sa stea in aceeasi casa cu mama mea, pentru ca mama e mai directa si ii spune in fata ce gandeste despre ea.
  •  
    • 4208 mesaje
    13 Mar 2012, 12:06
    7 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 1040 mesaje
    13 Mar 2012, 12:11
    2 0
    tony_tony said:
    Cand am inceput sa vad ca nu se schimba nimic dupa mult timp, mi-am dat seama ca am gresit cedand. Nu stiu ce as putea sa mai fac sau sa mai spun. Am avut multe discutii dar fara rezultate. Daca incerc sa-i explic cum vad eu o casnicie se supara si imi reproseaza povestea cu fosta colega si cu aventura mea. Cu toate ca pentru mine n-a fost o aventura.
    Dar sa va mai spun ceva, ca sa va faceti o idee mai clara. Acum cam o luna, cu zapada ce a fost peste tot, nu am putut ajunge acasa si a trebuit sa ramanem in Bucuresti. Am stat vreo doua nopti la hotel, pentru ca la mama ei nu e prea mult spatiu, locuieste si doar ei acolo, cu toate ca si ea are casa ei, desi nu e casatorita. Dar dadeam prea multi bani pe hotel, pentru ca a trebuit sa stam o saptamana aici, asa ca i-am spus ca ajungem la faliment si sa mergem la parintii mei care au trei camere si sunt singuri in toata casa. Nu a vrut, asa ca eu am stat la ai mei si ea la mama ei. O saptamana vorbeam doar la telefon, desi eram in acelasi oras.
    Nu vrea sa stea in aceeasi casa cu mama mea, pentru ca mama e mai directa si ii spune in fata ce gandeste despre ea.



    In primul rand, aventura aia a fost acum ceva ani. Daca a trecut peste si v-ati casatorit, trebuie sa nu mai aduca in discutie treaba aia niciodata. Cred ca te santajeaza cu asta pentru ca stie ca te simti vinovat. Te pedepseste pe viata si nu vede ca vina a fost si a ei, nu doar a ta.
    In alta ordine de idei, nu vreau sa fiu rea, dar cred ca se foloseste de boala aia misterioasa ca sa te tina acolo (tot nu ne-ai spus ce e, dar daca ne spui poate avem si noi asa ceva si stim sa-ti spunem mai multe) . Daca pleci o sa-ti arunce in fata ca ai lasat-o pentru ca era bolnava... Si tot asa. Orice ai face nu e bine. Profita de faptul ca ii pui totul pe tava.