Destin sau nu?

  •  
    • 3741 mesaje
    6 Mar 2012, 14:46
    4 0
    Am mari existentiale in ultima perioada si acum nu stiu daca se datoreaza PMS-ului sau am eu o perioada mai naspa.
    Existentiala care ma tine treaza noaptea si ma face sa ma uit la tot felul de filme siropoase este: exista sau nu destin? Credeti ca urmam o traiectorie gata stabilita sau totul sta in puterea deciziilor noastre?
    Eu am observat ca sunt lucruri de care nu m-as atinge in veci, nu ma atrag, nu am nicio afinitate cu ele, iar altele imi sunt foarte familiare si nu m-as mai dezlipi de ele. Apoi, cam tot timpul cand sunt indecisa sau nu ma simt bine in anumit mediu, mi se intampla ceva ca sa ma scoata de acolo. De exemplu, de multe ori mi se intampla sa ma gandesc la un lucru banal si sa nu-i gasesc raspuns, intarzi la o intalnire, ma urc intr-un taxi si fix atunci era o tema la radio cu raspunsul la problema mea si tot asa...
    Credeti in destin, ati simtit asta pe pielea voastra sau credeti in liberul arbitru?
  •  
    • 1038 mesaje
    6 Mar 2012, 15:03
    2 0
    Am avut si eu existentiala aceasta. Paradoxal este faptul ca ambele exista in acelasi timp !
    Este un subiect vast, si mi-a facut placere sa-l aprofundez
  •  
    • 3741 mesaje
    6 Mar 2012, 15:07
    1 0
    winter_rose said:Am avut si eu existentiala aceasta. Paradoxal este faptul ca ambele exista in acelasi timp !
    Este un subiect vast, si mi-a facut placere sa-l aprofundez

     

    Daca l-ai aprofundat, poate ma scoti si pe mine din ceata

  •  
    • 13597 mesaje
    6 Mar 2012, 15:07
    2 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 12625 mesaje
    6 Mar 2012, 15:08
    0 0

    nu stiu cat e destin..sau cat e premonitie..sau o intampinare a evenimentelor
    de ex..cu o zi inainte de a muri Whitney Huston...am auzit melodia ei..pe un post si am comentat-o indelung cu cineva...pe versurile alea ma tatonat discutia vreo 1 ora...de ce?chiar nu stiu..nici macar NU sunt fana....
    de multe ori mi se intampla ca atunci cand sunt vesela sa aud un program de melodii exact pe sufletul meu...si cand sunt trista..parca imi citesc gandirile unii..dau melodii lente si pline de versuri plangacioase
    so...nu stiu ce sa iti spun

  •  
    • 1040 mesaje
    6 Mar 2012, 15:20
    5 0
    Eu cred ca e putin din fiecare. Pe de-o parte cred ca nimic nu e intamplator si fiecare persoana pe care o cunosti, pe cat de nesemnificativa ar parea, e acolo cu un scop. Pe de alta parte cred ca tine si de noi si de alegerile pe care le luam: daca alegem sa o luam la stanga, ni se deschid o gramada de drumuri diferite fata de cele care apar daca alegem sa o luam la dreapta. Sigur, daca o luam la dreapta la ora 14.35 intr-o miercuri, putem sa intalnim X si Y oameni/intamplari. Daca o luam la stanga la ora 14.35 intr-o miercuri, ne intalnim cu persoane/intamplari diferite, care duc la alt sir de intamplari. Asadar, ca alegem stanga sau dreapta, ce ne asteapta dupa ce deschidem usile respective nu sunt lucruri intamplatoare. Toate ne ajuta sa ne formam si sa ajungem acolo unde dorim cu bagajul de cunostinte bine indesat de experienta
  •  
    • 13597 mesaje
    6 Mar 2012, 15:30
    1 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 582 mesaje
    6 Mar 2012, 15:41
    2 1

    Nu cred f mult in destin.....cred ca tot ceea ce ni se intampla sunt decizii personale, sunt lucruri care la un moment dat le-am ales, constienti sau mai putin constienti.
    Studiez de mult timp problema, am citit zeci de carti pe tema asta si inca mai am intrebari la care caut raspuns.
    Destinul il inteleg mai multe ca pe o serie de intamplari prin care trecem si care uneori sunt mai greu sau imposibil de evitat. Toate aceste intamplari sunt de fapt lectii de viata, care ne ajuta sa intelegem ce facem aici pe pamant.

    Am invatat ca nu exista decizii bune sau rele.....de multe ori in viata asta m-am simtit ca si cum eram la o rascruce de drumuri si nu stiam pe unde sa o iau. Atunci am tot intrebat in stanga si-n dreapta ce sa fac, pe unde sa merg, am asteptat mesaje de sus......insa am inteles apoi ca decizia mi-a apartinut in totalitate.

  •  
    • 4455 mesaje
    6 Mar 2012, 15:42
    0 0

    eu nu cred in destin, ne construim propriul drum prin prisma deciziilor luate.  dar cand decizia se dovedeste a fi gresita, e mai usor sa dam vina pe destin, decat sa ne asumam greseala.

  •  
    • 1038 mesaje
    6 Mar 2012, 15:50
    1 0
    miruna, uite un articol interesat: http://viatadecalitate.kam.ro/2010/01/karma-si-destinul/

    Tot referitor la liberul arbitru si destin, poate te-ar interesa sa citesti cate ceva de Eckhart Tolle, ti-as recomanda sa incepi cu "Puterea prezentului". Gasesti o gramada de articole si documentare interesante cu nenea asta. Are si o teorie interesanta asupra arderii karmei.
    Alt autor care-mi place in sfera asta, este Don Miguel Ruiz, numai ca el are modalitatea mai agreabila de a expune anumite lucruri.
    Pe segmentul stiinta + spiritualitate, Gregg Braden rulz

    Sunt atatea teorii interesante, numai rabdare sa ai, sa citesti si sa vizionezi

    Ti-am sugerat cativa autori, ca sa gasesti tu singurica raspunsul, asta dupa ce vei trece informatiile si prin filtrul gandirii tale

    Ah, si ca sa conchid, uite un filmulet care mie mi se pare extrem de frumos

    http://youtu.be/c-qWp9jzydY

    Vezi ca odata ce accesezi link-ul, mai in dreapta, gasesti un documnetar interesant, "Legea rezonantei" (are mai mult legatura cu alegerile pe care le facem in viata de zi cu zi)


    Acest mesaj a fost editat de către winter_rose: 6 Mar 2012, 15:52
  •  
    • 3613 mesaje
    6 Mar 2012, 16:13
    0 1
    Eu nu cred ca exista destin .Destinul nu este decat urmarea deciziilor noastre , luate la un moment dat . 
    Cu ceva ani in urma ,  a trebuit sa ma decid daca schimbam apartamentul ...sau nu.
    Si din nefericire , l-am schimbat ... cu toate ca eu initial nu fusesem de acord .
    Existau cateva avantaje in noul apartament , dar nu semnificative.  La apartamentul cel nou , la scurt timp  dupa ce ne-am mutat , sotul meu s-a electrocutat si a decedat ; nu avea decat  27 de ani .
    Toata viata mi-am reprosat decizia aia de a ne muta  !
    Tot ce a urmat dupa ,  nu s-ar mai fi intamplat ... cursul vietii lui si a mea , inclusiv a copilului nostru , ar fi fost cu totul altul !
     
  •  
    • 12819 mesaje
    6 Mar 2012, 16:24
    0 0
    refuz sa investighez problema. mi-e frica s-o fac.
    pentru a raspunde la intrebarea ta, poate nu.
  •  
    • 12819 mesaje
    6 Mar 2012, 16:25
    0 0
    Adriadi said:Eu nu cred ca exista destin .Destinul nu este decat urmarea deciziilor noastre , luate la un moment dat . 
    Cu ceva ani in urma ,  a trebuit sa ma decid daca schimbam apartamentul ...sau nu.
    Si din nefericire , l-am schimbat ... cu toate ca eu initial nu fusesem de acord .
    Existau cateva avantaje in noul apartament , dar nu semnificative.  La apartamentul cel nou , la scurt timp  dupa ce ne-am mutat , sotul meu s-a electrocutat si a decedat ; nu avea decat  27 de ani .
    Toata viata mi-am reprosat decizia aia de a ne muta  !
    Tot ce a urmat dupa ,  nu s-ar mai fi intamplat ... cursul vietii lui si a mea , inclusiv a copilului nostru , ar fi fost cu totul altul !
     

     
    hmm,
    nasol.

    pentru copilul tau (exclude-te pe tine din ecuatie, caci e clar ceea e mi-ai raspunde) crezi c-a fost bine sau nu?

  •  
    • 5862 mesaje
    6 Mar 2012, 16:29
    0 0
    daca as afla ca exista destin, cred ca as avea atac de panica. nu pot nici sa-mi imaginez ca nu eu imi conduc viata (exceptie facand doza de neprevazut, coincidentele, etc) si ca totul e deja stabilit indiferent de ce fac eu. ar insemna ca orice efort fac eu, nu pot sa schimb nimic. mi se pare inacceptabil. 
  •  
    • 18346 mesaje
    6 Mar 2012, 16:37
    1 0
    Adriadi said:Eu nu cred ca exista destin .Destinul nu este decat urmarea deciziilor noastre , luate la un moment dat . 
    Cu ceva ani in urma ,  a trebuit sa ma decid daca schimbam apartamentul ...sau nu.
    Si din nefericire , l-am schimbat ... cu toate ca eu initial nu fusesem de acord .
    Existau cateva avantaje in noul apartament , dar nu semnificative.  La apartamentul cel nou , la scurt timp  dupa ce ne-am mutat , sotul meu s-a electrocutat si a decedat ; nu avea decat  27 de ani .
    Toata viata mi-am reprosat decizia aia de a ne muta  !
    Tot ce a urmat dupa ,  nu s-ar mai fi intamplat ... cursul vietii lui si a mea , inclusiv a copilului nostru , ar fi fost cu totul altul !
     

     

    condoleante.

    si totusi, de ce crezi ca a fost vina ta? eu zic ca nu e asa.

     

     

    si eu tind sa cred ca noi ne croim viata. dar in acelasi timp, nu cred ca tot ce se intampla este urmarea faptelor noastre, ca si cum am plati pentru tot.

  •  
    • 3613 mesaje
    6 Mar 2012, 16:42
    0 0
    tsunnami said:
    hmm,

    nasol.

    pentru copilul tau (exclude-te pe tine din ecuatie, caci e clar ceea e mi-ai raspunde) crezi c-a fost bine sau nu?

     
    Cum crezi ca ar fi putut sa fie  bine ?!
    Indiferent cata dragoste i-ar fi oferit actualul meu sot  (m-am recasatorit dupa 3 ani !), nu se compara cu dragostea de tata adevarat . Trauma ramane .
    Sunt lucruri pe lumea asta ... care ne marcheaza definitiv .

  •  
    svi
    • 553 mesaje
    6 Mar 2012, 16:44
    1 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:15
  •  
    • 12819 mesaje
    6 Mar 2012, 16:48
    0 0
    Adriadi said:
    tsunnami said:
    hmm,

    nasol.

    pentru copilul tau (exclude-te pe tine din ecuatie, caci e clar ceea e mi-ai raspunde) crezi c-a fost bine sau nu?

     
    Cum crezi ca ar fi putut sa fie  bine ?!
    Indiferent cata dragoste i-ar fi oferit actualul meu sot  (m-am recasatorit dupa 3 ani !), nu se compara cu dragostea de tata adevarat . Trauma ramane .
    Sunt lucruri pe lumea asta ... care ne marcheaza definitiv .

     
    nu stiu, la mine dupa zeci de ani... faptul ca a murit batranu (cand aveam 13), a fost un pas mare inainte. cred ca daca nu dadea coltu eram un puturos, un smeker de bani gata. asa, daca am vrut ceva a trebuit sa-mi iau singur. in sensul asta te-am intrebat.

    iar la 13 ani... nu pot zice c-am suferit. mai mult am suferit dupa cainele care a murit acum 5 ani. copil cu capu-n nori...

    sincer te compatimesc prin ce-ai trecut si te felicit pentru ceea ce esti azi. stiu de ma mama ca nu-i simplu. dar asta am aflat nu de multa vreme

  •  
    • 3613 mesaje
    6 Mar 2012, 16:50
    0 0
    Multumesc , me_eva ! 
    Nu cred ca a fost vina mea ca el a murit . Dar cred ca e si vina mea ca ,  urmare a deciziei mele de a ne muta , el a ajuns in locul nepotrivit , la timpul nepotrivit . Si asta nu mi-o pot ierta !
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    6 Mar 2012, 16:53
    5 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:15