Descoperirea vocatiei in viata

  •  
    • 378 mesaje
    3 Mar 2012, 23:09
    0 0
    Am gasit pe youtube niste video despre vocatie, descoperirea vocatiei, implinire etc.
    Got me thinkin'.
    Sunt multumita de ce fac, dar nu ma implineste.
    Cica sunt niste pasi:
    - cautarea vocatiei in hobby-uri, in lucrurile care ne fac placere.
    Pai mie-mi place sa conduc masina, sa organizez activitati, sa tin discursuri prin care sa-i motivez pe ceilalti. Lucrez cu totul altceva. Sa inteleg ca mi-am gresit menirea? E cazul sa ma reprofilez? Sa caut sa deschid niste cluburi de socializare, pentru ca asta mi-ar face mare placere?
    In "the pursuit of happyness", daca nu ma insel, era o replica: if you want something, go get it.
    Cat e de adevarat asta? Nu cumva faptul ca traim in Romania (si asta ne ocupa...) este principala noastra piedica? Lupta cu birocratia, cu creierele inguste, cu spagarii, cu sute de chestii care-ti ies in cale ca piedici cand vrei sa incepi o afacere, sa faci ceva ca sa schimbi lumea din jur, sa oferi ceva?
    - sa-ti descoperi si sa-ti dezvolti abilitatile ca sa oferi valoare lumii din jurul tau.
    Cum vine asta?
    Poftim, eu spre exemplu am ceva abilitati si imaginatie la chestiile culinare. Dar oare pana ajung eu sa ma afirm, facand scoli de bucatari si lucrand prin locuri marunte, n-as pierde mult timp, multi bani, n-as risca sa nu ajung niciodata o valoare? Pentru ca intervine si hazardul, lucru pe care l-am observat in sute de povesti celebre. De genul: daca nu ramaneam corigent la materia x, nu descopeream ca-mi place materia y. Sau daca ma angajam la firma TZ ca femeie de serviciu, nu ajungeam sa descoper ca eu sunt un minunat organizator de nunti.
    Cat de mult conteaza sa-ti iasa in cale o oportunitate?
    Ce credeti?
  •  
    • 378 mesaje
    3 Mar 2012, 23:12
    0 0
    Ce e de preferat, sa iti cauti o slujba si posibil, sa o gasesti, sa te implici, sa lucrezi pentru altul, sau sa furi din ceea ce faci si sa-ti deschizi afacerea ta?
    Cati dintre noi ne irosim valoarea lucrand pentru altii?
  •  
    • 378 mesaje
    3 Mar 2012, 23:21
    0 0
    Sunt batraioara, Alcides, fac 28 in curand
  •  
    • 378 mesaje
    3 Mar 2012, 23:24
    0 0
    Ma' fratilor, ce-are site-ul asta de nu ma lasa sa scriu?
    Ca sa-mi publice un mesaj nou, a trebuit sa ma loghez si sa ma delogheez de fiecare data. Invers, ma rog
    E chiar naspet
  •  
    • 7051 mesaje
    3 Mar 2012, 23:26
    0 0
    carmenclara said:Am gasit pe youtube niste video despre vocatie, descoperirea vocatiei, implinire etc.
    Got me thinkin'.
    Sunt multumita de ce fac, dar nu ma implineste.
    Cica sunt niste pasi:
    - cautarea vocatiei in hobby-uri, in lucrurile care ne fac placere.
    Pai mie-mi place sa conduc masina, sa organizez activitati, sa tin discursuri prin care sa-i motivez pe ceilalti. Lucrez cu totul altceva. Sa inteleg ca mi-am gresit menirea? E cazul sa ma reprofilez? Sa caut sa deschid niste cluburi de socializare, pentru ca asta mi-ar face mare placere?
    In "the pursuit of happyness", daca nu ma insel, era o replica: if you want something, go get it.
    Cat e de adevarat asta? Nu cumva faptul ca traim in Romania (si asta ne ocupa...) este principala noastra piedica? Lupta cu birocratia, cu creierele inguste, cu spagarii, cu sute de chestii care-ti ies in cale ca piedici cand vrei sa incepi o afacere, sa faci ceva ca sa schimbi lumea din jur, sa oferi ceva?
    - sa-ti descoperi si sa-ti dezvolti abilitatile ca sa oferi valoare lumii din jurul tau.
    Cum vine asta?
    Poftim, eu spre exemplu am ceva abilitati si imaginatie la chestiile culinare. Dar oare pana ajung eu sa ma afirm, facand scoli de bucatari si lucrand prin locuri marunte, n-as pierde mult timp, multi bani, n-as risca sa nu ajung niciodata o valoare? Pentru ca intervine si hazardul, lucru pe care l-am observat in sute de povesti celebre. De genul: daca nu ramaneam corigent la materia x, nu descopeream ca-mi place materia y. Sau daca ma angajam la firma TZ ca femeie de serviciu, nu ajungeam sa descoper ca eu sunt un minunat organizator de nunti.
    Cat de mult conteaza sa-ti iasa in cale o oportunitate?
    Ce credeti?

     

    conteaza sa faci ceea ce-ti place si sa muncesti din greu,sa fii profesionist...fiind pregatit poti vedea si oportunitatile...se spune ca in fiecare zi trecem peste diferite ocazii norocoase numai ca nu le vedem, nu suntem pregatiti...

    pe de alte parte, sunt si asa foarte multe piedici...dar daca citesc textul tau...sunt foarte multe piedici pe care ti le pui deja singura, multe imaginare, pentru ca nu esti acolo, nici macar n-ai inceput.

     

    este o diferenta intre ceea ce ti-ar placea sa faci si ceea ce intr-adevar iti place sa faci...nu cred ca ai gasit, pentru ca, in momentul in care gasesti, nu mai ai nici o indoiala si spui....asta vreau sa fac, no matter what...

    inca esti in cautare...pentru multi dintre noi, a munci din vocatie e un mare lux...succes!

     

     

  •  
    • 378 mesaje
    3 Mar 2012, 23:34
    0 0
    Am un exemplu la mine in familie, tatal meu si-a urmat pasiunea, a facut ce si-a dorit, s-a implicat, a deschis 5 afaceri, pe rand, la fiecare a dat faliment. Datorii, banci, nebunii.
    Azi, omul e alit, traieste tot dintr-un salariu si s-a intors in 4 labe la fostul sef sa-l angajeze.
    Ce te faci daca-ti da cu virgula cand iti urmezi pasiunea, vocatia?

    Sorell, ai un exemplu de astfel de persoane, care au si reusit sa castige din ce le place sa faca?
    Mi-e frica sa ma aventurez sa imi urmez pasiunile si sa investesc putinii bani pe care-i am, ca sa dau cu kuru de pamant la modul hard, daca nu-mi merge.
    Si frate, cand vad in jur ca multi dau faliment, imi vine s-o iau naiba pe aratura.
  •  
    • 18346 mesaje
    4 Mar 2012, 00:04
    0 0
    pe langa serviciul tau, nu poti sa-ti gasesti o ocupatie care sa-ti faca placere?

    cati isi urmeaza visul si mai au si succes?

    idealist ar fi ca fiecare sa faca ceea ce ii face placere si sa scoata bani din asta.

    altfel, la 28 de ani, nu e imposibil sa te reprofilezi.
  •  
    • 5609 mesaje
    4 Mar 2012, 02:31
    3 2
    wow...28 batraioara?
    dar eu la 45, cum ar trebuii sa ma simt?

    Hai ma fata, capul sus, viata-i frumoasa si merita traita la maxim!.



    Acest mesaj a fost editat de către Maricon: 4 Mar 2012, 09:21
  •  
    • 5609 mesaje
    4 Mar 2012, 09:20
    1 1
    mesaj sters... ca se duplicase postarea

    Acest mesaj a fost editat de către Maricon: 4 Mar 2012, 09:23
  •  
    • 1038 mesaje
    4 Mar 2012, 11:25
    1 0

    Bon, analiza pe text....

     

    carmenclara said:Am gasit pe youtube niste video despre vocatie, descoperirea vocatiei, implinire etc.
    Got me thinkin'.
    Sunt multumita de ce fac, dar nu ma implineste.
    Cica sunt niste pasi:
    - cautarea vocatiei in hobby-uri, in lucrurile care ne fac placere.
    Pai mie-mi place sa conduc masina, sa organizez activitati, sa tin discursuri prin care sa-i motivez pe ceilalti. Lucrez cu totul altceva. Sa inteleg ca mi-am gresit menirea? E cazul sa ma reprofilez? Sa caut sa deschid niste cluburi de socializare, pentru ca asta mi-ar face mare placere?
    In "the pursuit of happyness", daca nu ma insel, era o replica: if you want something, go get it.
    Cat e de adevarat asta? Nu cumva faptul ca traim in Romania (si asta ne ocupa...) este principala noastra piedica? Lupta cu birocratia, cu creierele inguste, cu spagarii, cu sute de chestii care-ti ies in cale ca piedici cand vrei sa incepi o afacere, sa faci ceva ca sa schimbi lumea din jur, sa oferi ceva?

     

    1. Din start pui problema prost. Prin absurd vorbind, te puteai naste si-n SUA (ca na, e tarmul fagaduintei cica, buricul lumii ) si pun pariu ca tot gaseai cel putin o piedica cu care sa-ti maschezi unele neputinte.

    2. Te impiedica faptul ca traiesti in Romania sa oferi ceva, oricat de mic ar parea acel lucru ?! N-as prea crede...

     

    - sa-ti descoperi si sa-ti dezvolti abilitatile ca sa oferi valoare lumii din jurul tau.
    Cum vine asta? 

     

    3. Din ce ai scris mai jos, se vede clar ca n-ai inteles esenta celor scrise mai sus


    Poftim, eu spre exemplu am ceva abilitati si imaginatie la chestiile culinare. Dar oare pana ajung eu sa ma afirm, facand scoli de bucatari si lucrand prin locuri marunte, n-as pierde mult timp, multi bani, n-as risca sa nu ajung niciodata o valoare?

     

    4. Ai o stima de sine destul de scazuta si eu ego ce tanjeste dupa apreciere. Ce inseamna la tine "a ajunge o valoare" ?

    Albert Einstein are doua citate care mie imi plac foarte mult:

    "Valoarea unui om rezida in ceea ce da el si nu in ceea ce este capabil sa primeasca."

    - din cate citesc eu aici tu vrei mai mult sa primesti

    "Adevarata valoare a omului se stabileste mai intai, analizand in ce masura si in ce directie a reusit sa se elibereze de eu"

    - cred ca tu nici nu constientizezi ca in mare parte esti condusa de acest "eu"

     

    Ah, si sa-ti spun o chestie pe care am experimentat-o pe propria piele. Atunci cand mai renunti macar la o parte din ego, manifesti multumire vis-a-vis de ceea ce ai, faci anumite lucruri cu pasiune si dai cate ceva de la tine si celor din jur ( material, moral etc ) fara a avea vreun interes sau vreo asteptare, abia atunci iti apar in mod subit ( de regula numim acest lucru coincidenta, hazard ) noi oportunitati.

    ( Sa nu care cumva sa creada cineva ca militez pentru donatiile la biserici sau chestii de genu` )

     

    Pentru ca intervine si hazardul, lucru pe care l-am observat in sute de povesti celebre. De genul: daca nu ramaneam corigent la materia x, nu descopeream ca-mi place materia y. Sau daca ma angajam la firma TZ ca femeie de serviciu, nu ajungeam sa descoper ca eu sunt un minunat organizator de nunti.
    Cat de mult conteaza sa-ti iasa in cale o oportunitate?
    Ce credeti?

     

    Cred ca ar trebui sa renunti la atitudinea de victima si daca tot ai dilemele acestea, incearca sa le tratezi la un nivel mai profund.

    Povesteai de afacerile tatalui tau, ti-as recomanda sa vezi documentarul "Trezirea la punctul zero" cu Gregg Braden. E destul de lung, vreo 3 ore, fiind tratate mai multe subiecte ( toate foarte interesante ), insa mai pe la sfarsit, se vorbeste despre experimentele facute pe niste celule, modificarea structurilor acestora pe diferite nivele de vibratie si repetarea unor pattern-uri ( sau tipare ), fenomene ce la nivel subtil, ne influenteaza si vietile noastre.



    Acest mesaj a fost editat de către winter_rose: 4 Mar 2012, 11:29
  •  
    • 262 mesaje
    4 Mar 2012, 11:45
    0 0
    winter_rose said:

    Ah, si sa-ti spun o chestie pe care am experimentat-o pe propria piele. Atunci cand mai renunti macar la o parte din ego, manifesti multumire vis-a-vis de ceea ce ai, faci anumite lucruri cu pasiune si dai cate ceva de la tine si celor din jur ( material, moral etc ) fara a avea vreun interes sau vreo asteptare, abia atunci iti apar in mod subit ( de regula numim acest lucru coincidenta, hazard ) noi oportunitati.

     

     

     

    Foarte frumos spus!

  •  
    • 1038 mesaje
    4 Mar 2012, 11:48
    0 0
    Tausend dank, Ilyinca !
  •  
    • 582 mesaje
    4 Mar 2012, 12:24
    2 0
    Cineva a spus "credinta poate muta muntii" si mare dreptate a avut, singurul lucru care tie iti lipseste este credinta. Felul in care gandesti te va conduce spre esec indiferent de ce ai face.
    Asa ca inainte de a incepe ceva uita-te in interiorul tau, invata sa te apreciezi, sa te iubesti si sa consideri ca meriti mult mai mult.

    Zici ca ai 28 de ani si esti batrana? atunci ce rost mai are sa-ti descoperi vocatia, mai bine du-te si depune-ti dosarul de pensionare
    Ceea ce faci tu este doar o modalitate sa-ti gasesti niste motive si scuze pt esecurile tale, sau sa-ti pui limite invocand esecurile tatalui tau.

  •  
    • 378 mesaje
    4 Mar 2012, 19:34
    1 0
    Mai fetelor, e usor de zis din gura fraze pompoase.
    Mai greu e sa le si crezi, cel putin la noi, in Romania.
    Poftim, poate ca sunt eu cam demoralizata de ce se intampla in jurul nostru.
    Ca nu vad decat persoane care lucreaza pentru altii, foarte rar vad persoane care au plecat de la zero fara a fi interlopi sau fara a apela la asemenea indivizi, fara a da spagi diferitilor indivizi ca sa le mearga afacerea.
    Ar fi ceva de vis sa-mi deschid, de exemplu, o afacere "de garaj", ca un atelier in care sa produc ceva frumos si sa si pot vinde.
    Merg pe la targurile acestea vintage si hand made si admir zeci de lucruri splendide facute de persoanele respective in zeci de ore de lucru. Am si discutat cu cateva tipe si toate sunt un pic abatute ca nu se vand produsele lor asa cum ar dori.
    Am nevoie de exemple faptice, nu de vorbe in vant, sa ma conving. Pentru ca sunt chestii care tin de tine ca persoana, cum ar fi trezitul de dimineata sa mergi la lucru in loc sa te trezesti la pranz si sa te miri de ce nu faci nimic intr-o zi, si chestii care tin de altii din jur.
  •  
    • 5575 mesaje
    6 Mar 2012, 10:43
    1 0
    cred ca toata povestea asta cu gasirea vocatiei e mai mult ceva de conjunctura: gasesti un loc de munic, se intampla sa fie salariul bunicel, colectivul simpatic, seful de treaba sau intr-un fel care sa nu te indeparteze si uite vocatia.
    sau incepi o afacere si se intampla (da, se intampla!) sa-ti mearga lucrurile.
    imi amintesc de o replica a lui arnold in "gravidul", cred ca asa se numea filmul: LUCK IS FOR THE UNPREPARED!
    eu cred ca norocul e esential, si pot sa-ti dau si un exemplu.
    eu mi-am schimbat locul de munca in urma cu aproape 2 ani, o data cu mine a mai plecat un coleg si a ales aceeasi specialitate ca si mine. ei bine, la mine s-a potrivit ca o manusa, si colectivul fain, si munca frumoasa, cu toate ca uneori simt ca inebunesc. colegul meu n-a putut sa reziste mai mult de 1 an. nici colectivul, nici munca nu au fost pe placul lui.
    si eu mai cred ca iti gasesti vocatia atunci cand ceea ce faci iti ofera destui bani sa nu stai stresat si te multumeste prin rezultatele activitatii.
    vocatia se poate schimba, in timp. descoperi ca ce-ti placea acum 3-4 ani, azi iti face sila. been there
  •  
    • 378 mesaje
    17 Mar 2012, 18:51
    0 0
    carmenclara said:Ce e de preferat, sa iti cauti o slujba si posibil, sa o gasesti, sa te implici, sa lucrezi pentru altul, sau sa furi din ceea ce faci si sa-ti deschizi afacerea ta?
    Cati dintre noi ne irosim valoarea lucrand pentru altii?

     

     

    Aduc topicul pe prima pag. daca mai vreti sa discutam pe marginea subiectului.

  •  
    • 3741 mesaje
    17 Mar 2012, 23:30
    1 0
    Eu cred ca e usor sa deschizi o afacere, dar sa o mentii si sa cresti e cel mai dificil lucru!
    La ce esti cat de cat buna? (oratorie, iti place sa asculti oamenii, sa faci lucru de mana, sa calculezi, citesti, scri etc.) Daca esti buna la ceva, sigur poti sa-ti dezvolti latura mai mult si sa lucrezi in domeniu.
    Spui de targurile vintage si handmade; iti trebuie o rabdare incredibila sa faci ceva de la 0, nu ai niciodata un venit sigur, taxa la targurile mari costa destul de mult, iar concurenta a inceput sa fie cam maricica daca te apuci de facut bijuterii.
    Apuca-te de sport si poate vei incepe sa vezi lucrurile cu alti ochi
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    17 Mar 2012, 23:49
    1 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 01:08
  •  
    • 18346 mesaje
    17 Mar 2012, 23:53
    1 0
    svi said:

    ei impotmoli.

     

    Dar, daca iti urmezi vocatia, chemarea interioara, pentru a-ti oferi lumii darul tau unic, Universul iti va deschide usile si iti va asigura si partea materiala. Nu trebuie sa fugi dupa ea. 

     

     

    waw, ce proFund!!! pai eu vreau sa fiu artist si gata. si numa nu-mi ies banii s-au blocat balamalele.

  •  
    svi
    • 553 mesaje
    17 Mar 2012, 23:58
    2 0


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 01:08