sunt atat de suparata...
-
0 0
Sunt atat de suparata.... Spuneti-mi va rog, desi stiu ca am gresit si ca voi fi judecata, de unde sa mai am puterea sa-l cred? Avem o relatie care dureaza de aproape 4 ani. L-am iubit si el spune ca ma iubeste enorm. Dupa mai bine de o jumatate de an de cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca este casatorit dar ca nu mai are nici un fel de legaturi cu sotia lui. Am fost suparata, m-a mintit, dar a spus ca a facut-o ca sa nu ma piarda. Nu am mai vrut sa continui relatia, eu nu am fost educata asa, urasc astfel de femei care accepta ce am acceptat eu atunci,dar... il simteam sufletul meu pereche, il iubeam si am continuat. Mi-a spus ca este o chestiune de timp pana se desparte,( desi mie si acum mi-e greu sa cred ca sunt la mijloc), si au trecut 4 ani de atunci, la fel. M-a "incurajat" tot timpul ca mai sta cu ea, pana rezolva "x" problema, si de fiecare data s-au ivit multe si diverse probleme care l-au tinut pe loc. I-am spus ca nu mai pot, ca deja este prea mult, am gresit enorm, nu vreau sa ascult mereu nenumaratele probleme prin care trece etc. L-am crezut, da, chiar daca pare comic, pentru ca mi-a promis si a jurat tot timpul ca langa mine vrea sa imbatraneasca .Acum o luna i-am spus ca eu am incheiat relatia cu el, ca isi poate rezolva linistit problemele, dar nu cu mine "martor" la toate astea. Plange, este intr-o stare de depresie cum nu l-am vazut niciodata, desi ma lasa rece toate astea. Pur si simplu , nu mai pot sa mai cred nimic. Sunt atat de derutata, de dezamagita si furioasa pe mine, pentru ca l-am iubit, l-am crezut, l-am asteptat. Poate ma iubeste, dar nu se poate asa, nu trebuia sa fie asa inca de la inceput. Ma simt epuizata, irosita, golita de orice sentiment si urma de incredere in ceva mai bun. Nu mai am liniste, nu pot sa inteleg de ce nu a fost sincer, desi stiu ca eu ar fi trebuit sa refuz orice legatura cu el. A reusit sa ma convinga de fiecare data ca nu cu ea vrea sa ramana, desi si azi e tot acolo. Totul mi se pare un haos, o nebunie din care nu stiu cum sa imi revin.
-
arla said:Imi pare rau pentru situatia in care singura te-ai complacut. Nu pot decat sa constat ce tare musca imoralitatea din sufletele noastre...si cum ne ajunge din urma oricat am fugi de ea.
Arla, ce usor le judeci tu pe toate...daca ar fi in viata totul atat de simplu, incadrat in tipare stricte, alb si negru, moral si imoral...
hmmm, mi se par dubiosi oamenii care pun degetul pe imoral, cu atata siguranta de sine...dar nu te cunosc, banuiesc ca esti perfecta si tot ce ai facut in viata a fost curat ca lacrima....
-
Daca l-ai crezut 4 ani, poti sa-l crezi, in continuare, dupa cum poti, la fel de bine, sa nu-l mai crezi deloc.
Suparata?
Scuza-ma, dar cel mai bine ar fi sa-ti manifesti supararea fata de tine insati.
Raluka, tu ai ascultat ce ti-a spus omul asta, timp de 4 ani, stiind ca e insurat si asteptand...ce?
Sa-si paraseasca nevasta pentru tine?!
In cazul acesta, ai toate motivele de suparare. -
MECLOfenoxat said:De ce pret vorbim aici sorell

offf, mai Meclo...nici intr-un caz ala care lasi sa se inteleaga
e o vorba ca, in viata, platesti un pret pentru totul, mai ales pentru momentele de fericire...si mai ales pentru pacate...un pret in suferinta, sacrificiu, munca grea...nimic nu vine usor...
Acest mesaj a fost editat de către sorell: -
Aceeasi strada am parcurs un an de zile,am fost amanta si am inteles ca atunci cand castigi de fapt pierzi si cand pierzi de fapt castigi.Medalia are un revers. Am crezut in vorbe, m-am suparat m-am invinovatit,am suferit dar apoi am inteles ca nu pot fi fericita decat fiind responsabila ptr tot ce fac si ce spun fiind rezultatul faptelor mele.Am inteles ca oamenii vin si pleaca asa cum si sentimentele vin si pleaca fiindca niciun lucru sau om nu-ti apartine..Doar sentimentele ne apartin... si ele vor pleca...Tot ce pot sa-ti spun este ca vei trece si peste asta, nu te pot judeca, nu pot considera ceea ce ai facut ca imoral.Imi doresc ptr tine sa treci peste si sa nu mai crezi!!!!
-
Va ultumesc, asa este. Sunt foarte constienta de greseli, intotdeauna am fost, atat doar ca, zilnic am avut asigurari ca "se va rezolva". Nu am avut motive sa cred ca nu ma iubeste, nu am fost despartiti nici o zi in acesti 4 ani, tocmai comportamentul lui m-a facut sa cred ca nu il leaga decat o hartie (asa mi-a spus), dar il leaga. Am vrut sa ma descarc cuiva, mi-e rusine de mine, de parinti, ma apasa extraordinar faptul ca am asteptat atatia ani, sa se adune atata suparare, timp pierdut, sentimente, vina. Eu sunt singura care am gresit, dar nu pot da timpul inapoi. Va multumesc pentru raspunsuri.
-
raluka34 said:
Sunt atat de suparata.... Spuneti-mi va rog, desi stiu ca am gresit si ca voi fi judecata, de unde sa mai am puterea sa-l cred? Avem o relatie care dureaza de aproape 4 ani. L-am iubit si el spune ca ma iubeste enorm. Dupa mai bine de o jumatate de an de cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca este casatorit dar ca nu mai are nici un fel de legaturi cu sotia lui. Am fost suparata, m-a mintit, dar a spus ca a facut-o ca sa nu ma piarda. Nu am mai vrut sa continui relatia, eu nu am fost educata asa, urasc astfel de femei care accepta ce am acceptat eu atunci,dar... il simteam sufletul meu pereche, il iubeam si am continuat. Mi-a spus ca este o chestiune de timp pana se desparte,( desi mie si acum mi-e greu sa cred ca sunt la mijloc), si au trecut 4 ani de atunci, la fel. M-a "incurajat" tot timpul ca mai sta cu ea, pana rezolva "x" problema, si de fiecare data s-au ivit multe si diverse probleme care l-au tinut pe loc. I-am spus ca nu mai pot, ca deja este prea mult, am gresit enorm, nu vreau sa ascult mereu nenumaratele probleme prin care trece etc. L-am crezut, da, chiar daca pare comic, pentru ca mi-a promis si a jurat tot timpul ca langa mine vrea sa imbatraneasca .Acum o luna i-am spus ca eu am incheiat relatia cu el, ca isi poate rezolva linistit problemele, dar nu cu mine "martor" la toate astea. Plange, este intr-o stare de depresie cum nu l-am vazut niciodata, desi ma lasa rece toate astea. Pur si simplu , nu mai pot sa mai cred nimic. Sunt atat de derutata, de dezamagita si furioasa pe mine, pentru ca l-am iubit, l-am crezut, l-am asteptat. Poate ma iubeste, dar nu se poate asa, nu trebuia sa fie asa inca de la inceput. Ma simt epuizata, irosita, golita de orice sentiment si urma de incredere in ceva mai bun. Nu mai am liniste, nu pot sa inteleg de ce nu a fost sincer, desi stiu ca eu ar fi trebuit sa refuz orice legatura cu el. A reusit sa ma convinga de fiecare data ca nu cu ea vrea sa ramana, desi si azi e tot acolo. Totul mi se pare un haos, o nebunie din care nu stiu cum sa imi revin.
Va ultumesc, asa este. Sunt foarte constienta de greseli, intotdeauna am fost, atat doar ca, zilnic am avut asigurari ca "se va rezolva". Nu am avut motive sa cred ca nu ma iubeste, nu am fost despartiti nici o zi in acesti 4 ani, tocmai comportamentul lui m-a facut sa cred ca nu il leaga decat o hartie (asa mi-a spus), dar il leaga. Am vrut sa ma descarc cuiva, mi-e rusine de mine, de parinti, ma apasa extraordinar faptul ca am asteptat atatia ani, sa se adune atata suparare, timp pierdut, sentimente, vina. Eu sunt singura care am gresit, dar nu pot da timpul inapoi. Va multumesc pentru raspunsuri.
draga timpul NU il mai poti da inapoi...insa de ce nu te-ai oprit cand ai aflat ca insurat?De ce nu ai pus atunci picioarul in prag..daca intr-adevar il leaga o hartie...pai mai intai rupe hartia si apoi leaga o relatie.
Iti dai seama ca desi..plange de mama focului..el si-a realizat dorintele cu tine 4 ani nu?
Si cred ca va mai plange...insa cred de asemeni ca se va intoarce la nevasta...sau va mai invarti o alta relatie inca 4 ani..dar pe tine tot nu te va alege.
De ce va plac vietile incurcate?
-
raluka34 said:
Va ultumesc, asa este. Sunt foarte constienta de greseli, intotdeauna am fost, atat doar ca, zilnic am avut asigurari ca "se va rezolva". Nu am avut motive sa cred ca nu ma iubeste, nu am fost despartiti nici o zi in acesti 4 ani, tocmai comportamentul lui m-a facut sa cred ca nu il leaga decat o hartie (asa mi-a spus), dar il leaga. Am vrut sa ma descarc cuiva, mi-e rusine de mine, de parinti, ma apasa extraordinar faptul ca am asteptat atatia ani, sa se adune atata suparare, timp pierdut, sentimente, vina. Eu sunt singura care am gresit, dar nu pot da timpul inapoi. Va multumesc pentru raspunsuri.
Sincer, eu te inteleg. Iti inteleg framantarile, regretele, sentimentele de culpa. Imi dau seama ca tu il iubesti pe omul asta si ai crezut in ce iti spunea... Si mai cred ca nu o sa te mai simti cu sufletul impacat decat in momentul in care o sa renunti in deplina cunostinta de cauza la relatia pe care inca o mai ai cu el.
Din raspunsurile pe care le-ai primit pe forum am observat ca fetele nu vad cu ochi buni faptul ca, desi ai stiut ca omul e insurat, tu ai continuat relatia cu el. Asta e de fapt punctul sensibil...
Daca ai fi fost o actrita celebra ca Hepburn, ti-ar fi fost trecuta cu vederea si inteleasa "iubirea adevarata" pentru acest barbat casatorit cu o alta femeie, in virtutea standardelor duble. Asa esti doar o ilustra necunoscuta cu o existenta banala. Si asta o spun fara nicio urma de ironie, dar cu tristete!
-
arla said:
raluka34 said:
Va ultumesc, asa este. Sunt foarte constienta de greseli, intotdeauna am fost, atat doar ca, zilnic am avut asigurari ca "se va rezolva". Nu am avut motive sa cred ca nu ma iubeste, nu am fost despartiti nici o zi in acesti 4 ani, tocmai comportamentul lui m-a facut sa cred ca nu il leaga decat o hartie (asa mi-a spus), dar il leaga. Am vrut sa ma descarc cuiva, mi-e rusine de mine, de parinti, ma apasa extraordinar faptul ca am asteptat atatia ani, sa se adune atata suparare, timp pierdut, sentimente, vina. Eu sunt singura care am gresit, dar nu pot da timpul inapoi. Va multumesc pentru raspunsuri.
Sincer, eu te inteleg. Iti inteleg framantarile, regretele, sentimentele de culpa. Imi dau seama ca tu il iubesti pe omul asta si ai crezut in ce iti spunea... Si mai cred ca nu o sa te mai simti cu sufletul impacat decat in momentul in care o sa renunti in deplina cunostinta de cauza la relatia pe care inca o mai ai cu el.
Din raspunsurile pe care le-ai primit pe forum am observat ca fetele nu vad cu ochi buni faptul ca, desi ai stiut ca omul e insurat, tu ai continuat relatia cu el. Asta e de fapt punctul sensibil...
Daca ai fi fost o actrita celebra ca Hepburn, ti-ar fi fost trecuta cu vederea si inteleasa "iubirea adevarata" pentru acest barbat casatorit cu o alta femeie, in virtutea standardelor duble. Asa esti doar o ilustra necunoscuta cu o existenta banala. Si asta o spun fara nicio urma de ironie, dar cu tristete!
dar nu e actrita...si crede-ma ca nu e usor sa duci la extrem dragostea pentru o actrita
Hepburn..stii ca desi a stat destui ani cu Temple...NU a fost lasata la inmormantare?a stat in ascunsa intr-un cotlon al bisericii???
Nu am nimic cu aceasta fata..dar ma intriga un lucru...faci o greseala stiind din star ca e o greseala...
NU te supara dar trebuie sa fie el in regula...macar asa statea si ea linistita..Acum dupa 4 ani e mai bine sa planga..cand putea sa puna treburile la punct? -
raluka34 said:
Va ultumesc, asa este. Sunt foarte constienta de greseli, intotdeauna am fost, atat doar ca, zilnic am avut asigurari ca "se va rezolva". Nu am avut motive sa cred ca nu ma iubeste, nu am fost despartiti nici o zi in acesti 4 ani, tocmai comportamentul lui m-a facut sa cred ca nu il leaga decat o hartie (asa mi-a spus), dar il leaga. Am vrut sa ma descarc cuiva, mi-e rusine de mine, de parinti, ma apasa extraordinar faptul ca am asteptat atatia ani, sa se adune atata suparare, timp pierdut, sentimente, vina. Eu sunt singura care am gresit, dar nu pot da timpul inapoi. Va multumesc pentru raspunsuri.
Omul e supus greselii.Te inteleg perfect.Ne credem destul de puternici incat sa spunem mereu zi de zi:"" Se va rezolva"Nu-i nimic o sa treaca"""Primul pas spre a te simti mai bine este sa nu te mai invinovatesti.Gata!Stop!Deja ca esti constienta de toate cate le-ai spus e un pas inainte.Hai curaj ridica-te si alege drumul potrivit.Nu alege calea cea mai usoara care de multe ori poate fi cea mai grea, alege calea cea mai grea dar care la finalul ei iti va da multumirea cea mai mare.Curaj!
-
raluka34 said:
Sunt atat de suparata.... Spuneti-mi va rog, desi stiu ca am gresit si ca voi fi judecata, de unde sa mai am puterea sa-l cred? Avem o relatie care dureaza de aproape 4 ani. L-am iubit si el spune ca ma iubeste enorm. Dupa mai bine de o jumatate de an de cand ne-am cunoscut, mi-a spus ca este casatorit dar ca nu mai are nici un fel de legaturi cu sotia lui. Am fost suparata, m-a mintit, dar a spus ca a facut-o ca sa nu ma piarda. Nu am mai vrut sa continui relatia, eu nu am fost educata asa, urasc astfel de femei care accepta ce am acceptat eu atunci,dar... il simteam sufletul meu pereche, il iubeam si am continuat. Mi-a spus ca este o chestiune de timp pana se desparte,( desi mie si acum mi-e greu sa cred ca sunt la mijloc), si au trecut 4 ani de atunci, la fel. M-a "incurajat" tot timpul ca mai sta cu ea, pana rezolva "x" problema, si de fiecare data s-au ivit multe si diverse probleme care l-au tinut pe loc. I-am spus ca nu mai pot, ca deja este prea mult, am gresit enorm, nu vreau sa ascult mereu nenumaratele probleme prin care trece etc. L-am crezut, da, chiar daca pare comic, pentru ca mi-a promis si a jurat tot timpul ca langa mine vrea sa imbatraneasca .Acum o luna i-am spus ca eu am incheiat relatia cu el, ca isi poate rezolva linistit problemele, dar nu cu mine "martor" la toate astea. Plange, este intr-o stare de depresie cum nu l-am vazut niciodata, desi ma lasa rece toate astea. Pur si simplu , nu mai pot sa mai cred nimic. Sunt atat de derutata, de dezamagita si furioasa pe mine, pentru ca l-am iubit, l-am crezut, l-am asteptat. Poate ma iubeste, dar nu se poate asa, nu trebuia sa fie asa inca de la inceput. Ma simt epuizata, irosita, golita de orice sentiment si urma de incredere in ceva mai bun. Nu mai am liniste, nu pot sa inteleg de ce nu a fost sincer, desi stiu ca eu ar fi trebuit sa refuz orice legatura cu el. A reusit sa ma convinga de fiecare data ca nu cu ea vrea sa ramana, desi si azi e tot acolo. Totul mi se pare un haos, o nebunie din care nu stiu cum sa imi revin.
Se spune ca barbatul cand vrea ceva, gaseste el o cale, si cand nu vrea, gaseste motive...Poate te-a iubit, l-ai iubit si tu, dar mergi mai departe... nu e ceea ce-ti doresti...
-
raluka34 said:
Sunt atat de suparata.... Spuneti-mi va rog, desi stiu ca am gresit
.. il simteam sufletul meu pereche, il iubeam si am continuat. Mi-a spus ca este o chestiune de timp pana se desparte,( desi mie si acum mi-e greu sa cred ca sunt la mijloc), si au trecut 4 ani de atunci, la fel. M-a "incurajat" tot timpul ca mai sta cu ea, pana rezolva "x" problema, si de fiecare data s-au ivit multe si diverse probleme care l-au tinut pe loc.
draga mea ..ai gresit ca ai asteptat 4 ani si nu ai luat o hotarare in momentul in care ti-a zis ca e casatorit.Multe pot fi problemele atunci cand ai deja o familie la spate si uneori te simti legat deoarece cu cat ai vrrea tu sa le rezolvi,partenerul/partenera nu accepta ca tu personal ,sa decizi pt amandoi si deci timpul trece si tace.Sentimentele si dragostea nu sant programabile,nu au termen si nu poti alege sa-l iubesti pe x ca e liber si sa nu-l iubesti pe y ca-i insurat.Ceea ce vreau sa-ti spun e; sa nu te simti trista ca ai iubit cu toata fiinta ta ,ca ai suferit pt aceasta persoana,ca ai pierdut acesti 4 ani in "asteptari"Nu ,nu e timp pierdut,e o experienta in plus, care te-a maturizat si din care poate ai invatat ceva.Suferinta face parte din destinul fiecaruia si care dintre noi, nu a suferit din dragoste ?
-
kidokido said:Da asculta de doamna mary ....intodeauna stie ce spune ....scrie pardon ,ca acolo ramane intiparit .
Nu kido...nu cred ca trebuie sa ma asculte pe mine deoarece nu sant nici solist, nici predicator.Fiecare face cum crede de cuviinta cu propria viata,cu propriul timp si mai ales cu propriul cap

-
" Eu mi-am spus parerea si mi-o mentin. Voi v-ati spus parerea la randul vostru. Fiecare apoi ramanem singuri cu propria constiinta.
In rest, cel mai intelept se retrage....sa fie pace in lume. D ""Daca ai fi fost o actrita celebra ca Hepburn, ti-ar fi fost trecuta cu vederea si inteleasa "iubirea adevarata" pentru acest barbat casatorit cu o alta femeie, in virtutea standardelor duble. Asa esti doar o ilustra necunoscuta cu o existenta banala. Si asta o spun fara nicio urma de ironie, dar cu tristete! "
Oare amandoua citatele sunt scrise de aceeasi persoana?
Intr-adevar , ai fost cea inteleapta ; mi-ai tras cateva palmute rosii la "posterior" ...ca acum sa revii , sa mai tragi si un sut !