Relatie esuata
-
0 0Buna.De curand am ales sa pun capat unei relatii de 6 ani.Nu mai rezistam psihic pot sa spun.L-am iubit foarte mult si mi-am dorit sa avem o familie impreuna.El desi spunea acelasi lucru nu facea nimic in acest sens.Mentionez ca eu am 25 de ani, el 28, deci suficienti de maturi amandoi incat sa trecem la nivelul urmator.Anul trecut in aprilie dupa mai multe discutii purtate cu el, ne-am logodit stabilind ca in acest an vom face si nunta.Eu am fost fericita la inceput dar vedeam ca el nu se bucura, nu spune nimic...L-am intrebat care este problema si dupa mai multe insistente mi-a spus ca nu este pregatit pentru asta..Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare!
Am hotarat sa o iau mai uosr, sa-i las timp sa se obisnuiasca dar cu fiecare luna ce trecea situatia era aceiasi.Nu vorbea niciodata despre nunta, nu ne faceam planuri asa cum orice cuplu normal isi face iar asta ma durea mult.Ii spuneam ca ma simt aiurea sa tot trag de el si de fiecare data spunea ca mai e o gramada de timp. Ma deranja ca nu ma simteam apreciata, iubita cu adevarat, dorita...De multe ori l-am prins mintindu-ma din motive absolut stupide, iar in ultimul timp am descoperit ca-si facuse si un id fals si profile pe site-uri matrimoniale.M-a durut enorm de mult asta mai ales ca nu a avut macar bunul simt sa-si ceara iertare.A reactionat de parca eu ii gresisem si nu invers.
In noiembrie ne-am despartit pentru prima data, 3 sapt in care eu am plans aproape non stop, ii trimiteam mesaje la care nici nu-mi raspundea.M-am umilit atunci asa cum nu o voi mai face vreodata.Dupa cele 3 sapt a venit cerandu-mi sa ne impacam.Am acceptat punandu-i niste conditii, sa nu ma mai minta, sa nu se mai ascunda de mine si sa ne facem cu adevarat planuri de nunta.Mi-a cerut sa am rabdare 1-2 luni sa vedem cum evolueaza situatia si apoi.Am avut rabdare desi numai eu stiu cum dormeam noptile si am asteptat sa mai treaca timpul.
Sapt trecuta i-am cerut sa-mi dea un rasp in ceea ce ne priveste.A spus ca da, ca ne vom casatori pana la toamna.Cand i-am cerut sa mergem sa le spunem parintilor mi-a spus sa nu ne grabim, s-o luam incet.M-a deranjat mai mult ca niciodata asta.Era aceiasi tragere de timp!Nu mai pot trai stand mereu cu teama in suflet ca pt el e doar o joaca.Mi-a spus ca el cand era mai mic visa sa se insoare la 29-30 de ani, dar cine imi da mie garantia ca daca mai asteptam 1-2- ani nu imi va spune la fel.Nu pot intelege cum poti sa spui ca iubesti pe cel de langa tine cand nu-ti doresti sa-l ai aproape.I-am cerut macar sa ne mutam impr dar nici asa nu a fost deacord, acelasi rasp, sa avem rabdare.
Am pierdut 6 ani langa un om care nu m-a meritat, care nu a fost in stare sa faca nimic pt noi.Dupa atatia ani ma simteam ca un cuplu la inceput, ne vedeam in weekend cateva ore si apoi fiecare la el acasa.De fiecare data eu sa ma duceam la el, daca ii ceream sa vina el la mine venea ff rar si atunci cu greu.Sambata dupa ce am avut ultima discutie cu el am plecat mai hotarata ca niciodata sa nu ma mai uit inapoi.Imi vine greu acum sa mai am incredere in alt baiat si sa o iau de la capat...au fost 6 ani...dar nici sa mai traiesc asa cum vr el nu mai pot.De atunci nu l-am mai cautat si nici el, nici nu am de gand sa o mai fac...vreau sa uit si atat.Cum poate oare un barbat la 28 de ani, dupa o rel de 6 ani sa spuna ca ma grabesc???Mi-am dorit enorm de mult o fam doar a mea si am ramas doar cu dezamagirea.... -
Jurnalul ei:
În seara asta mi s-a părut că soţul meu se comportă cam ciudat.
Ne-am făcut planuri să luăm cina la un restaurant mai drăguţ. Toată ziua am fost la cumpărături cu prietenele mele şi am crezut că s-a supărat pentru că am întârziat puţin la întâlnire, însă el nu a comentat nimic.
Conversaţia părea moartă, aşa că i-am sugerat să mergem într-un loc liniştit să vorbim. A fost de acord fără să spună însa prea multe. L-am întrebat ce este în neregulă, iar el a zis ”Nimic”. L-am întrebat dacă este supărat din vina mea. Mi-a răspuns că nu este supărat, că nu are nicio legătură cu mine şi că să nu-mi fac griji.
În drum spre casă i-am spus că-l iubesc. A zâmbit uşor şi a continuat să-şi vadă de condusul maşinii. Nu-mi explic comportamentul ăsta şi nu îmi pot da seama de ce nu mi-a zis ”şi eu te iubesc”.
Când am ajuns acasă am simţit că l-am pierdut de tot, că nu mai avem nimic în comun unul cu celălalt. Pur şi simplu a stat şi s-a uitat la televizor, în tăcere. A continuat să fie distant şi absent. Într-un final, cu toată atmosfera asta tăcută din jurul nostru, m-am dus la culcare.
După vreo 15 minute a apărut şi el. În continuare l-am simţit distras şi cu gândurile în altă parte. El a adormit, eu am plâns. Nu ştiu ce să mă fac. Sunt foarte convinsă că el se gândeşte la o alta. Viaţa mea e un dezastru...
Jurnalul lui:
Motocicleta nu mai porneşte. Nu ştiu ce morţii măsii are…
parerea mea,
asteapta sa-si cumpere o motocicleta noua.. -
coolgirl08 said:Buna.De curand am ales sa pun capat unei relatii de 6 ani.Nu mai rezistam psihic pot sa spun.L-am iubit foarte mult si mi-am dorit sa avem o familie impreuna.El desi spunea acelasi lucru nu facea nimic in acest sens.Mentionez ca eu am 25 de ani, el 28, deci suficienti de maturi amandoi incat sa trecem la nivelul urmator.Anul trecut in aprilie dupa mai multe discutii purtate cu el, ne-am logodit stabilind ca in acest an vom face si nunta.Eu am fost fericita la inceput dar vedeam ca el nu se bucura, nu spune nimic...L-am intrebat care este problema si dupa mai multe insistente mi-a spus ca nu este pregatit pentru asta..Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare!
Am hotarat sa o iau mai uosr, sa-i las timp sa se obisnuiasca dar cu fiecare luna ce trecea situatia era aceiasi.Nu vorbea niciodata despre nunta, nu ne faceam planuri asa cum orice cuplu normal isi face iar asta ma durea mult.Ii spuneam ca ma simt aiurea sa tot trag de el si de fiecare data spunea ca mai e o gramada de timp. Ma deranja ca nu ma simteam apreciata, iubita cu adevarat, dorita...De multe ori l-am prins mintindu-ma din motive absolut stupide, iar in ultimul timp am descoperit ca-si facuse si un id fals si profile pe site-uri matrimoniale.M-a durut enorm de mult asta mai ales ca nu a avut macar bunul simt sa-si ceara iertare.A reactionat de parca eu ii gresisem si nu invers.
In noiembrie ne-am despartit pentru prima data, 3 sapt in care eu am plans aproape non stop, ii trimiteam mesaje la care nici nu-mi raspundea.M-am umilit atunci asa cum nu o voi mai face vreodata.Dupa cele 3 sapt a venit cerandu-mi sa ne impacam.Am acceptat punandu-i niste conditii, sa nu ma mai minta, sa nu se mai ascunda de mine si sa ne facem cu adevarat planuri de nunta.Mi-a cerut sa am rabdare 1-2 luni sa vedem cum evolueaza situatia si apoi.Am avut rabdare desi numai eu stiu cum dormeam noptile si am asteptat sa mai treaca timpul.
Sapt trecuta i-am cerut sa-mi dea un rasp in ceea ce ne priveste.A spus ca da, ca ne vom casatori pana la toamna.Cand i-am cerut sa mergem sa le spunem parintilor mi-a spus sa nu ne grabim, s-o luam incet.M-a deranjat mai mult ca niciodata asta.Era aceiasi tragere de timp!Nu mai pot trai stand mereu cu teama in suflet ca pt el e doar o joaca.Mi-a spus ca el cand era mai mic visa sa se insoare la 29-30 de ani, dar cine imi da mie garantia ca daca mai asteptam 1-2- ani nu imi va spune la fel.Nu pot intelege cum poti sa spui ca iubesti pe cel de langa tine cand nu-ti doresti sa-l ai aproape.I-am cerut macar sa ne mutam impr dar nici asa nu a fost deacord, acelasi rasp, sa avem rabdare.
Am pierdut 6 ani langa un om care nu m-a meritat, care nu a fost in stare sa faca nimic pt noi.Dupa atatia ani ma simteam ca un cuplu la inceput, ne vedeam in weekend cateva ore si apoi fiecare la el acasa.De fiecare data eu sa ma duceam la el, daca ii ceream sa vina el la mine venea ff rar si atunci cu greu.Sambata dupa ce am avut ultima discutie cu el am plecat mai hotarata ca niciodata sa nu ma mai uit inapoi.Imi vine greu acum sa mai am incredere in alt baiat si sa o iau de la capat...au fost 6 ani...dar nici sa mai traiesc asa cum vr el nu mai pot.De atunci nu l-am mai cautat si nici el, nici nu am de gand sa o mai fac...vreau sa uit si atat.Cum poate oare un barbat la 28 de ani, dupa o rel de 6 ani sa spuna ca ma grabesc???Mi-am dorit enorm de mult o fam doar a mea si am ramas doar cu dezamagirea....Imi pare rau!!! Si 6 ani e ceva timp pierdut, dar sunt sigura ca acolo undeva va fi un om care sa te iubeasca foarte mult. Nu e un drum usor pe care trebuie sa-l urmezi fara el , dar sunt sigura ca va fi mai bine pentru tine.
E trist ca nu stie ce vrea. Si se joaca cu sentimentele tale, stiind ca il iubesti si profita de asta.
Nici respect nu are fata de tine si de relatia asta, facandu-si cont pe site-uri matrimoniale.
Trebuie sa inveti sa traiesti fara el, si cu timpul va fi doar o amintire.
Nu te mai agata de o relatie care nu merge, pt o relatie e nevoie de doi. Tu ai facut destule dupa cum ai scris, el nu prea a facut nimic sa mearga relatia.
Si la 40 de ani sunt barbati care nu stiu ce vor, dar apai la 28 de ani .
Asa ca viata e frumoasa, vei cunoaste alti barbati, vei iesi mai mult, iti vei face prieteni, lumea nu sta in loc daca va-ti despartit.
Capul sus!!! si mergi inainte
-
coolgirl08 said:Sapt trecuta i-am cerut sa-mi dea un rasp in ceea ce ne priveste.A spus ca da, ca ne vom casatori pana la toamna.Cand i-am cerut sa mergem sa le spunem parintilor mi-a spus sa nu ne grabim, s-o luam incet.M-a deranjat mai mult ca niciodata asta.Era aceiasi tragere de timp!Nu mai pot trai stand mereu cu teama in suflet ca pt el e doar o joaca.Mi-a spus ca el cand era mai mic visa sa se insoare la 29-30 de ani, dar cine imi da mie garantia ca daca mai asteptam 1-2- ani nu imi va spune la fel.Nu pot intelege cum poti sa spui ca iubesti pe cel de langa tine cand nu-ti doresti sa-l ai aproape.I-am cerut macar sa ne mutam impr dar nici asa nu a fost deacord, acelasi rasp, sa avem rabdare.
Am pierdut 6 ani langa un om care nu m-a meritat, care nu a fost in stare sa faca nimic pt noi.Dupa atatia ani ma simteam ca un cuplu la inceput, ne vedeam in weekend cateva ore si apoi fiecare la el acasa.De fiecare data eu sa ma duceam la el, daca ii ceream sa vina el la mine venea ff rar si atunci cu greu.Sambata dupa ce am avut ultima discutie cu el am plecat mai hotarata ca niciodata sa nu ma mai uit inapoi.Imi vine greu acum sa mai am incredere in alt baiat si sa o iau de la capat...au fost 6 ani...dar nici sa mai traiesc asa cum vr el nu mai pot.De atunci nu l-am mai cautat si nici el, nici nu am de gand sa o mai fac...vreau sa uit si atat.Cum poate oare un barbat la 28 de ani, dupa o rel de 6 ani sa spuna ca ma grabesc???Mi-am dorit enorm de mult o fam doar a mea si am ramas doar cu dezamagirea....Parerea mea este ca tu insisti foarte mult, iar el nu este gata sa faca pasul asta si probabil ca nu va fi gata foarte curand. Baiatul tau are chef de "copilarit", s-a obisnuit cu relatia voastra, dar nu exclude nici o alta "oportunitate". El nu crede ca tu esti "the one", dar exista o mare posibilitate sa-si dea seama de asta dupa ce va realiza ca te-a pierdut. Vreau sa gandesti putin diferit in ceea ce priveste relatia voastra de 6 ani. Nu a fost timp pierdut pt ca a fost alegerea ta, ai daruit, ai primit, ai trait, ai respirat si ai invatat inca o lectie de viata si asta nu se cheama "timp pierdut"... Ocupa-te de viata ta si lasa-l cu viata lui. Chiar daca va urma o casatorie..tu vei trai toata viata cu un om nehotarat langa tine, iar la fiecare cearta mai serioasa iti va reprosa ca de fapt tu l-ai fortat sa se casatoreasca cu tine. Nu este ceva ce vrei sa auzi in fiecare zi...O sa treci peste toate, durerea o sa treaca, dezamagirea si furia la fel...Dar tu o sa fii fericita cu tine insuti si cu alegerea ta. Esti tanara si ai tot timpul din lume sa-ti intemeiezi o familie cu un om care te merita. Multa bafta
Acest mesaj a fost editat de către salmarose: -
Dar esti atat de tanara! Ce-i cu graba asta? Ai timp sa-ti intemeiezi si 3 familii! Iti inteleg durerea, e greu sa te desparti si dupa perioade mult mai scurte...6 ani e mult pentru oricine, dar despartirea e una, sentimentul ca visul tau de a avea o familie a ta, s-a naruit, e alta!
La fel cum a spus si "scanteie", spune "mersi" ca te-ai trezit la timp. Ce te faceai daca avea comportamentul asta dupa casatorie, cand poate mai erai si insarcinata in cateva luni bune? -
coolgirl08 said:Buna.De curand am ales sa pun capat unei relatii de 6 ani.Nu mai rezistam psihic pot sa spun.L-am iubit foarte mult si mi-am dorit sa avem o familie impreuna.El desi spunea acelasi lucru nu facea nimic in acest sens.Mentionez ca eu am 25 de ani, el 28, deci suficienti de maturi amandoi incat sa trecem la nivelul urmator.Anul trecut in aprilie dupa mai multe discutii purtate cu el, ne-am logodit stabilind ca in acest an vom face si nunta.Eu am fost fericita la inceput dar vedeam ca el nu se bucura, nu spune nimic...L-am intrebat care este problema si dupa mai multe insistente mi-a spus ca nu este pregatit pentru asta..Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare!
Am hotarat sa o iau mai uosr, sa-i las timp sa se obisnuiasca dar cu fiecare luna ce trecea situatia era aceiasi.Nu vorbea niciodata despre nunta, nu ne faceam planuri asa cum orice cuplu normal isi face iar asta ma durea mult.Ii spuneam ca ma simt aiurea sa tot trag de el si de fiecare data spunea ca mai e o gramada de timp. Ma deranja ca nu ma simteam apreciata, iubita cu adevarat, dorita...De multe ori l-am prins mintindu-ma din motive absolut stupide, iar in ultimul timp am descoperit ca-si facuse si un id fals si profile pe site-uri matrimoniale.M-a durut enorm de mult asta mai ales ca nu a avut macar bunul simt sa-si ceara iertare.A reactionat de parca eu ii gresisem si nu invers.
In noiembrie ne-am despartit pentru prima data, 3 sapt in care eu am plans aproape non stop, ii trimiteam mesaje la care nici nu-mi raspundea.M-am umilit atunci asa cum nu o voi mai face vreodata.Dupa cele 3 sapt a venit cerandu-mi sa ne impacam.Am acceptat punandu-i niste conditii, sa nu ma mai minta, sa nu se mai ascunda de mine si sa ne facem cu adevarat planuri de nunta.Mi-a cerut sa am rabdare 1-2 luni sa vedem cum evolueaza situatia si apoi.Am avut rabdare desi numai eu stiu cum dormeam noptile si am asteptat sa mai treaca timpul.
Sapt trecuta i-am cerut sa-mi dea un rasp in ceea ce ne priveste.A spus ca da, ca ne vom casatori pana la toamna.Cand i-am cerut sa mergem sa le spunem parintilor mi-a spus sa nu ne grabim, s-o luam incet.M-a deranjat mai mult ca niciodata asta.Era aceiasi tragere de timp!Nu mai pot trai stand mereu cu teama in suflet ca pt el e doar o joaca.Mi-a spus ca el cand era mai mic visa sa se insoare la 29-30 de ani, dar cine imi da mie garantia ca daca mai asteptam 1-2- ani nu imi va spune la fel.Nu pot intelege cum poti sa spui ca iubesti pe cel de langa tine cand nu-ti doresti sa-l ai aproape.I-am cerut macar sa ne mutam impr dar nici asa nu a fost deacord, acelasi rasp, sa avem rabdare.
Am pierdut 6 ani langa un om care nu m-a meritat, care nu a fost in stare sa faca nimic pt noi.Dupa atatia ani ma simteam ca un cuplu la inceput, ne vedeam in weekend cateva ore si apoi fiecare la el acasa.De fiecare data eu sa ma duceam la el, daca ii ceream sa vina el la mine venea ff rar si atunci cu greu.Sambata dupa ce am avut ultima discutie cu el am plecat mai hotarata ca niciodata sa nu ma mai uit inapoi.Imi vine greu acum sa mai am incredere in alt baiat si sa o iau de la capat...au fost 6 ani...dar nici sa mai traiesc asa cum vr el nu mai pot.De atunci nu l-am mai cautat si nici el, nici nu am de gand sa o mai fac...vreau sa uit si atat.Cum poate oare un barbat la 28 de ani, dupa o rel de 6 ani sa spuna ca ma grabesc???Mi-am dorit enorm de mult o fam doar a mea si am ramas doar cu dezamagirea....
cum au decurs acele discutii? TE-a cerut? sau "tu-ti mortii matii la anu ne luam"?(gluma
)
trebuie sa intelegi ca NU toti barbatii doresc sa sa casatoreasca (o spun din experienta) .Nu numai ca ai dereglat relatie prin chestia asta "Vreau sa te casatorim" insa el iata ca mai sare si pe alaturi..putin distant..mai un site de matrimoniale
Eu zic asa... Nu neaparat sa va impacati si iar sa va impacati ...ci sa lasi putin lucrurile sa evolueze..adica sa lasi discutiile de nunta...sa vorbiti despre sentimentele voastre ..ce va apropie ..ce va desparte..
E foarte posibil sa NU fie The One...si ce daca ati stat 6 ani?uite-te la alte cupluri care traiesc bine mersi si fara certificat...
Relax si gandeste la rece ce ti se potriveste cel mai bine...
-
joplin said:Esti foarte tanara, ai timp suficient sa-ti refaci viata!
Parerea mea: daca dupa 1 an, max. 2 nu se pune problema mutarii impreuna nu are viitor relatia.
Depinde,chiar daca te muti si iti dai seama ca e prea iresponsabil in relatie , tot la despartire ajungi!
Sunt persoane chiar daca faci pasul sa te muti , nu vor o casatorie, se complac asa...ma refer la cei nehotarati si libertini!
-
da....dragostea asta-i oarba....paca insa ca doar unul singur se implica, celalalt isi invarte degetele si nu mi se pare corect...Indiferent de situatie ,asa cum au spus si celelalte Eve,nu e timp pierdut ,e o experienta de viata ,o cunostinta mai concreta a celui cu care visai sa-ti faci o familie.Nu inteleg de ce atata insistenta?Nu doreste sa se implice mai mult ...pa,la revedere...nu e singurul Adam din univers.Lasa-l sa pluteasca in indeciziile proprii si fa-ti un examen de constiinta punandu-ti intrebarea cea mai umana:Ma merita acest om?
"O mana o spala pe cealalta,amandoua spala fata" -
coolgirl08 said:Buna.De curand am ales sa pun capat unei relatii de 6 ani.Nu mai rezistam psihic pot sa spun.L-am iubit foarte mult si mi-am dorit sa avem o familie impreuna.El desi spunea acelasi lucru nu facea nimic in acest sens.Mentionez ca eu am 25 de ani, el 28, deci suficienti de maturi amandoi incat sa trecem la nivelul urmator.Anul trecut in aprilie dupa mai multe discutii purtate cu el, ne-am logodit stabilind ca in acest an vom face si nunta.Eu am fost fericita la inceput dar vedeam ca el nu se bucura, nu spune nimic...L-am intrebat care este problema si dupa mai multe insistente mi-a spus ca nu este pregatit pentru asta..Am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare!
Am hotarat sa o iau mai uosr, sa-i las timp sa se obisnuiasca dar cu fiecare luna ce trecea situatia era aceiasi.Nu vorbea niciodata despre nunta, nu ne faceam planuri asa cum orice cuplu normal isi face iar asta ma durea mult.Ii spuneam ca ma simt aiurea sa tot trag de el si de fiecare data spunea ca mai e o gramada de timp. Ma deranja ca nu ma simteam apreciata, iubita cu adevarat, dorita...De multe ori l-am prins mintindu-ma din motive absolut stupide, iar in ultimul timp am descoperit ca-si facuse si un id fals si profile pe site-uri matrimoniale.M-a durut enorm de mult asta mai ales ca nu a avut macar bunul simt sa-si ceara iertare.A reactionat de parca eu ii gresisem si nu invers.
In noiembrie ne-am despartit pentru prima data, 3 sapt in care eu am plans aproape non stop, ii trimiteam mesaje la care nici nu-mi raspundea.M-am umilit atunci asa cum nu o voi mai face vreodata.Dupa cele 3 sapt a venit cerandu-mi sa ne impacam.Am acceptat punandu-i niste conditii, sa nu ma mai minta, sa nu se mai ascunda de mine si sa ne facem cu adevarat planuri de nunta.Mi-a cerut sa am rabdare 1-2 luni sa vedem cum evolueaza situatia si apoi.Am avut rabdare desi numai eu stiu cum dormeam noptile si am asteptat sa mai treaca timpul.
Sapt trecuta i-am cerut sa-mi dea un rasp in ceea ce ne priveste.A spus ca da, ca ne vom casatori pana la toamna.Cand i-am cerut sa mergem sa le spunem parintilor mi-a spus sa nu ne grabim, s-o luam incet.M-a deranjat mai mult ca niciodata asta.Era aceiasi tragere de timp!Nu mai pot trai stand mereu cu teama in suflet ca pt el e doar o joaca.Mi-a spus ca el cand era mai mic visa sa se insoare la 29-30 de ani, dar cine imi da mie garantia ca daca mai asteptam 1-2- ani nu imi va spune la fel.Nu pot intelege cum poti sa spui ca iubesti pe cel de langa tine cand nu-ti doresti sa-l ai aproape.I-am cerut macar sa ne mutam impr dar nici asa nu a fost deacord, acelasi rasp, sa avem rabdare.
Am pierdut 6 ani langa un om care nu m-a meritat, care nu a fost in stare sa faca nimic pt noi.Dupa atatia ani ma simteam ca un cuplu la inceput, ne vedeam in weekend cateva ore si apoi fiecare la el acasa.De fiecare data eu sa ma duceam la el, daca ii ceream sa vina el la mine venea ff rar si atunci cu greu.Sambata dupa ce am avut ultima discutie cu el am plecat mai hotarata ca niciodata sa nu ma mai uit inapoi.Imi vine greu acum sa mai am incredere in alt baiat si sa o iau de la capat...au fost 6 ani...dar nici sa mai traiesc asa cum vr el nu mai pot.De atunci nu l-am mai cautat si nici el, nici nu am de gand sa o mai fac...vreau sa uit si atat.Cum poate oare un barbat la 28 de ani, dupa o rel de 6 ani sa spuna ca ma grabesc???Mi-am dorit enorm de mult o fam doar a mea si am ramas doar cu dezamagirea....
Din mesajul tau reiese ca tu esti cea care face totul in cuplul vostru, tu ai sugerat de la inceput ca e cazul sa faceti "pasul urmator", tot tu ai propus sa va mutati impreuna, iar apoi l-ai presat constant pe tema casatoriei.
Dorinta de a te casatori nu are legatura cu varsta, sunt barbati care poate isi doresc sa se casatoreasca la 28......dar sunt multi care nu isi doresc nici la 40 (indiferent ca relatia dureaza de 6 luni sau 10 ani).
Iubitul tau pare sa isi doreasca sa mai copilareasca, dovada faptul ca si-a facut conturi pe siteuri de matrimoniale. Poate chiar simtea de ceva timp ca nu mai vrea sa fie cu tine....insa nu ti-a spus nimic ca sa nu te raneasca.
Sfatul meu este sa-l lasi liber, nu-l mai cauta......iar daca o sa se intoarca, o sa vedeti atunci ce e de facut.
Oricum e mai bine ca s-a intamplat acum...... -
Nu inteleg un lucru la iubitul asta al ei....De ce nu ii spune in fata. Nu vreau sa te iau in casatorie, nu te iubesc ,lasa-ma in pace! Si gata, macar stia una si buna.
De ce chinuie un suflet de om , 6 ani????
Macar atat marita si fata asta sa fie sincer cu ea, dar na poate cere prea mult de la el!
-
Trei femei, una logodita, una casatorita si o amanta stateau de vorba despre relatiile lor si au hotarat sa-si uluiasca barbatii... In acea seara toate trei s-au imbracat sexy, purtand pantofi cu tocuri cui, corset de piele si o masca pe ochi. Ziua urmatoare s-au intalnit din nou... Fata logodita a spus:
- Aseara, cand logodnicul meu a ajuns acasa, m-a gasit imbracata cu corsetul de piele, pantofii cu tocuri cui de 7 cm si masca. Mi-a spus "Esti femeia vietii mele, te iubesc"... dupa aceea am facut dragoste toata noaptea.
Amanta s-a laudat si ea:
- Si la mine a fost incredibil! Ne-am intalnit in biroul lui. Purtam corsetul de piele, tocuri cui foarte inalte, masca si o pelerina. Cand am descheiat pelerina, n-a scos nici un cuvant. Am facut doar sex ca nebunii toata noaptea!
In cele din urma, femeia casatorita si-a spus si ea povestea:
- Eu am trimis copiii la mama, m-am pregatit, m-am echipat cu corsetul de piele, pantofii cu tocuri cui si masca pe ochi. Sotul meu s-a intors de la lucru, a luat telecomanda si o bere si a spus:
- Hei Batman, ce-avem la cina?