Egoism
-
ai spus ca ai vrut sa te desparti de el de multe ori. bun, ti-a iesit. intr-un final. si acum de ce nevoia asta de a-l intelege?
nici tatal psihologilor nu va putea explica comportamentul lui doar din spusele tale.
6 luni sunt multe sau foarte putine pt a iubi un om si pt a te implica intr-o relatie.
crezi ca daca 20 de persoane iti vor spune ca nu te-a iubit, vei crede asta?
sau alte 20 ar spune ca are el o problema de comportament, te ajuta cu ceva? sau te apuci sa-l tratezi?
ce conteaza pentru tine e ca nu a mers relatia. indiferent de motive, si tu trebuie sa mergi mai departe. that's it!
-
me_rox_rox said:Am si eu o problema, si ma intereseaza un sfat psihologic. Tocmai ce m-am despatit de prietenul meu cu care am stat aproape 6 luni. Am fost atrasi unul de altul la inceput, dar inca de atunci am constatat unele probleme la partenerul meu. Are 29 de ani dar este complet imatur, nu este capabil sa isi recunoasca greselile si este de un egoism dus la extrem. Cand spun egoism ma refer la faptul ca nu imi respecta nevoile, nu ma asculta, nu isi recunoste sentimentele fata de mine, de cate ori ii spun ca greseste atunci cand se comporta intr-un anumit fel cu mine nu ma asculta si imi spune ca eu ma iau de el aiurea, fara motiv si el nu a gresit cu nimic. Ne vedeam doar cand vroia el, eu daca vroiam sa ma vad cu el imi spunea "vedem"...Am inceput din ce in ce mai des sa ma lovesc de refuzuri din partea lui, orice il rugam sa facem refuza...:nu am chef, nu am starea necesara, nu vreau". Tin sa mentionez ca suferea de importanta, este singur la parinti.Am incercat la inceput sa rup relatia cu el, neimplicandu-ma prea mult, si de cate ori ii spuneam ca vreau sa ne despartim devenea furios si incerca sa ma raneasca spunandu-mi diferite lucruri care ma dureau cum ar fi: "nu ma intereseaza ca te desparti de mine, si asa ieseam cu altcineva sau nu te-am iubit niciodata"...lucruri care erau spuse din frustrare sau nu imi explic de ce pentru ca dupa cateva zile sa imi trimita mesaj spunandu-mi ca ii este dor de mine. Au urmat mai multe impacari si despartiri. Apoi mi-am spus ca poate eu sunt vinovata si nu am destula rabdare cu el, asa ca am facut un prim pas si m-am schimbat radical fata de el. Nu am mai creat discutii, nu i-am mai reprosat nimic. Atitudinea lui a ramas la fel: adica egoista, in continuare starile lui erau mai importante decat nevoile mele si in continuare nu era deschis fata de mine si ma refuza cu orice invitatie ii faceam. Vreau sa spun ca nu cred ca ma insela, eu cel putin nu l-am simtit niciodata, nu mi-a dat nici un motiv.
Revenind acum, astazi i-am spus ca nu mai putem continua, pentru ca ma simt nefericita in aceasta relatie si i-am explicat cam care sunt motivele. Bineinteles ca nu mi-a dat dreptate in nimic, eu am fost nebuna si eu m-am suparat degeaba,insotita de replica ca oricum lui nu ii pasa pentru ca nu m-a iubit niciodata. Bun...si atunci de ce a stat 6 luni cu mine?
Ma intereseaza foarte mult tipul acestui fel de barbat, ma intereseaza sa inteleg anumite comportari care la momentul actual ma depasesc si vreau sa imi dau seama care este problema.
Este problema la el, de natura psihologica? Sau este pur si siplu lipsa sentimentelor lui fata de mine..?Doar am subliniat parerile tale si raspunsul tau, pe care singura ti l-ai dat...
Din punctul meu de vedere, e mult prea mult peste limita suportabilitatii. Dar sfaturile au si o latura buna: nu trebuie neaparat urmate
-
problema lui se numeste "nesimtire". si daca nu te iubeste se poate comporta macar decent right? ca si cu un om strain te comporti decent si ii vorbesti cu minimul de bun simt. fugi si ascunde te n tibet 7 ani daca se poate.
nu i mai raspunde la tel,la mesaje .mess etc.. rupe o cu el fara explicatii si motive pt ca lui oricum nu i pasa. fii tu fata darnica si lasa l altor fete.sa si bata capul cu el. sa l accepte si sa l ierte maica sa care l a facut pt ca este al ei.nu cred ca iti doresti sa pierzi timp si sa investesti sentimente in zadar..sperand sa faci dintr un bou,un om. -
me_rox_rox said:Am si eu o problema, si ma intereseaza un sfat psihologic. Tocmai ce m-am despatit de prietenul meu cu care am stat aproape 6 luni. Am fost atrasi unul de altul la inceput, dar inca de atunci am constatat unele probleme la partenerul meu. Are 29 de ani dar este complet imatur, nu este capabil sa isi recunoasca greselile si este de un egoism dus la extrem. Cand spun egoism ma refer la faptul ca nu imi respecta nevoile, nu ma asculta, nu isi recunoste sentimentele fata de mine, de cate ori ii spun ca greseste atunci cand se comporta intr-un anumit fel cu mine nu ma asculta si imi spune ca eu ma iau de el aiurea, fara motiv si el nu a gresit cu nimic. Ne vedeam doar cand vroia el, eu daca vroiam sa ma vad cu el imi spunea "vedem"...Am inceput din ce in ce mai des sa ma lovesc de refuzuri din partea lui, orice il rugam sa facem refuza...:nu am chef, nu am starea necesara, nu vreau". Tin sa mentionez ca suferea de importanta, este singur la parinti.Am incercat la inceput sa rup relatia cu el, neimplicandu-ma prea mult, si de cate ori ii spuneam ca vreau sa ne despartim devenea furios si incerca sa ma raneasca spunandu-mi diferite lucruri care ma dureau cum ar fi: "nu ma intereseaza ca te desparti de mine, si asa ieseam cu altcineva sau nu te-am iubit niciodata"...lucruri care erau spuse din frustrare sau nu imi explic de ce pentru ca dupa cateva zile sa imi trimita mesaj spunandu-mi ca ii este dor de mine. Au urmat mai multe impacari si despartiri. Apoi mi-am spus ca poate eu sunt vinovata si nu am destula rabdare cu el, asa ca am facut un prim pas si m-am schimbat radical fata de el. Nu am mai creat discutii, nu i-am mai reprosat nimic. Atitudinea lui a ramas la fel: adica egoista, in continuare starile lui erau mai importante decat nevoile mele si in continuare nu era deschis fata de mine si ma refuza cu orice invitatie ii faceam. Vreau sa spun ca nu cred ca ma insela, eu cel putin nu l-am simtit niciodata, nu mi-a dat nici un motiv.
Revenind acum, astazi i-am spus ca nu mai putem continua, pentru ca ma simt nefericita in aceasta relatie si i-am explicat cam care sunt motivele. Bineinteles ca nu mi-a dat dreptate in nimic, eu am fost nebuna si eu m-am suparat degeaba,insotita de replica ca oricum lui nu ii pasa pentru ca nu m-a iubit niciodata. Bun...si atunci de ce a stat 6 luni cu mine?
Ma intereseaza foarte mult tipul acestui fel de barbat, ma intereseaza sa inteleg anumite comportari care la momentul actual ma depasesc si vreau sa imi dau seama care este problema.
Este problema la el, de natura psihologica? Sau este pur si siplu lipsa sentimentelor lui fata de mine..?e cumva si somer de-i asa frustrat saracu?

-
me_eva said:ai spus ca ai vrut sa te desparti de el de multe ori. bun, ti-a iesit. intr-un final. si acum de ce nevoia asta de a-l intelege?
nici tatal psihologilor nu va putea explica comportamentul lui doar din spusele tale.
6 luni sunt multe sau foarte putine pt a iubi un om si pt a te implica intr-o relatie.
crezi ca daca 20 de persoane iti vor spune ca nu te-a iubit, vei crede asta?
sau alte 20 ar spune ca are el o problema de comportament, te ajuta cu ceva? sau te apuci sa-l tratezi?
ce conteaza pentru tine e ca nu a mers relatia. indiferent de motive, si tu trebuie sa mergi mai departe. that's it!Sa-ti raspund pe rand. Am vrut sa ma despart de el nu pentru ca nu aveam sentimente, ci pentru ca am observat unele nereguli si mi-am zis sa nu ma implic prea mult si apoi sa sufar. Apoi el ma cauta si de fiecare data ii dadeam o sansa...ma asteptam ca lucrurile sa se schimbe candva, cu munca amandurora.
Nu stiu daca astept raspuns la intrebarea "m-a iubit sau nu" , ci practic ma intereseaza daca cineva a mai avut o experienta asemanatoare.
-
zzepelina said:
me_rox_rox said:Am si eu o problema, si ma intereseaza un sfat psihologic. Tocmai ce m-am despatit de prietenul meu cu care am stat aproape 6 luni. Am fost atrasi unul de altul la inceput, dar inca de atunci am constatat unele probleme la partenerul meu. Are 29 de ani dar este complet imatur, nu este capabil sa isi recunoasca greselile si este de un egoism dus la extrem. Cand spun egoism ma refer la faptul ca nu imi respecta nevoile, nu ma asculta, nu isi recunoste sentimentele fata de mine, de cate ori ii spun ca greseste atunci cand se comporta intr-un anumit fel cu mine nu ma asculta si imi spune ca eu ma iau de el aiurea, fara motiv si el nu a gresit cu nimic. Ne vedeam doar cand vroia el, eu daca vroiam sa ma vad cu el imi spunea "vedem"...Am inceput din ce in ce mai des sa ma lovesc de refuzuri din partea lui, orice il rugam sa facem refuza...:nu am chef, nu am starea necesara, nu vreau". Tin sa mentionez ca suferea de importanta, este singur la parinti.Am incercat la inceput sa rup relatia cu el, neimplicandu-ma prea mult, si de cate ori ii spuneam ca vreau sa ne despartim devenea furios si incerca sa ma raneasca spunandu-mi diferite lucruri care ma dureau cum ar fi: "nu ma intereseaza ca te desparti de mine, si asa ieseam cu altcineva sau nu te-am iubit niciodata"...lucruri care erau spuse din frustrare sau nu imi explic de ce pentru ca dupa cateva zile sa imi trimita mesaj spunandu-mi ca ii este dor de mine. Au urmat mai multe impacari si despartiri. Apoi mi-am spus ca poate eu sunt vinovata si nu am destula rabdare cu el, asa ca am facut un prim pas si m-am schimbat radical fata de el. Nu am mai creat discutii, nu i-am mai reprosat nimic. Atitudinea lui a ramas la fel: adica egoista, in continuare starile lui erau mai importante decat nevoile mele si in continuare nu era deschis fata de mine si ma refuza cu orice invitatie ii faceam. Vreau sa spun ca nu cred ca ma insela, eu cel putin nu l-am simtit niciodata, nu mi-a dat nici un motiv.
Revenind acum, astazi i-am spus ca nu mai putem continua, pentru ca ma simt nefericita in aceasta relatie si i-am explicat cam care sunt motivele. Bineinteles ca nu mi-a dat dreptate in nimic, eu am fost nebuna si eu m-am suparat degeaba,insotita de replica ca oricum lui nu ii pasa pentru ca nu m-a iubit niciodata. Bun...si atunci de ce a stat 6 luni cu mine?
Ma intereseaza foarte mult tipul acestui fel de barbat, ma intereseaza sa inteleg anumite comportari care la momentul actual ma depasesc si vreau sa imi dau seama care este problema.
Este problema la el, de natura psihologica? Sau este pur si siplu lipsa sentimentelor lui fata de mine..?Doar am subliniat parerile tale si raspunsul tau, pe care singura ti l-ai dat...
Din punctul meu de vedere, e mult prea mult peste limita suportabilitatii. Dar sfaturile au si o latura buna: nu trebuie neaparat urmate
Multumesc...nu as fi citit niciodata asa

-
tu poti ramane alaturi de el..... te va epuiza de toate resursele tale psihice si emotionale... iti zic din experinta...asa scarbita vei ajunge..incat "traumele" dupa o relatie nepotrivita..iti vor afecta urmatoarele relatii...atunci o sa descizi alt topic si o sa ne intrebi" problema mea e de natura psihologica? sau inca il iubesc?" si probabil el va fi bine mersi cu alta duduita care sa si toceasca nervii cu el...
-
Allegria_ said:eu una mi-as folosi timpul si nervii intr-un mod mult mai util decat acela de a face lumina in comportamentul lui.

Ca sa clarific putin mai mult lucrurile. Nu sunt adepta renuntarii atunci cand ceva nu imi convine. Poate ca este o greseala sau poate nu. Ideea este ca toate stim ca nu exista Fat Frumos, ca nu exista barbatul care sa ne priveasca numai in ochi si sa isi dea seama ce ne dorim.
Mai intai as vrea sa ma inteleg pe mine, sa imi pun intrebari. Oare exista relatie fara probleme? Oare nu ar trebui sa imi folosesc toate armele iar apoi sa renunt? Eu am avut probleme in copilarie, probleme de care nici acum nu cred ca m-am vindecat. Inca fac comparatie cu relatiile anterioare ...E posibil ca undeva, eu sa fi gresit, si de aici comportamentul lui...
Cu intrebarile astea ma confrunt si sunt oarecum confuza...nu stiu ce sa cred. Poate peste 5 zile imi va trece, dar astazi, cu asta ma confrunt. Pot sa spun ca de baiatul asta m-am indragostit in adevaratul si l-am iubit foarte mult si am investit sentimente pe parcursul acestor 6 luni. Am mai avut inainte de el 2 relatii, una de 3 ani, alta de 4 ani, deci nu sunt chiar o novice..
-
hai sa-ti spun eu una mai tare: sunt intr-o astfel de relatie de peste 3 ani
. Deci se poate si mai rau. Si asa cu ...azi pleaca, maine il iei inapoi, nu vei obtine nicio schimbare; Dumnezeu stie ca eu nu am obtinut atatia ani. Sigur, se schimba....cateva zile, apoi o ia de la capat. Si cum spunea Creatza23 mai sus, te vei trezi intr-o zi terminata psihic, secatuita de orice urma de energie. Asa ca din partea mea, te felicit ca ai putut sa pleci. O relatie de genul asta , daca esti masochista (asa ca mine) da dependenta si devine toxica. -
lilli_ana said:hai sa-ti spun eu una mai tare: sunt intr-o astfel de relatie de peste 3 ani
. Deci se poate si mai rau. Si asa cu ...azi pleaca, maine il iei inapoi, nu vei obtine nicio schimbare; Dumnezeu stie ca eu nu am obtinut atatia ani. Sigur, se schimba....cateva zile, apoi o ia de la capat. Si cum spunea Creatza23 mai sus, te vei trezi intr-o zi terminata psihic, secatuita de orice urma de energie. Asa ca din partea mea, te felicit ca ai putut sa pleci. O relatie de genul asta , daca esti masochista (asa ca mine) da dependenta si devine toxica.Constat cu mahnire ca se spun pasuri de acest gen pe un forum unde nimeni nu incearca sa inteleaga cu adevarat o problema reala.Fugiiiii cat te tin picioarele Rox...Omul e bolnav e posibil sa fie treaba asta:
Mă gîndeam azi că este destul de tentant să fii un idiot şi să-ţi baţi,oarecum, joc de societate şi am început să caut plusuri în a fi un sociopat. Postez asta, în caz că mai vrea cineva să-şi schimbe profilul şi să se alăture.
1. Sociopaţii prezintă o volubilitate şi un şarm (superficial) – sunt sigură că aceste calităţi prind bine în muuuulte situaţii.
2.Sociopaţii prezintă un comportament manipulator – eheei! daţi-mi şi mie din calitatea asta, că ştiu eu ce-aş face cu ea!
3.Ei nu recunosc drepturile altora – devine interesant…
4.Aceste persoane pot domina şi umili victimele lor, tratîndu-le ca pe un instrument. – scopul scuză mijloacele…muuuhhaahaaaaa
5. Nu au nici o problemă în a spune minciuni calm şi uşor, pot crea, şi convinge şi pe alţii , istorii complexe despre puterile şi abilităţile lor, fiind extrem de convingătoare şi chiar şi în măsură să treacă teste cu detectorul de minciuni. – să-mi zică cineva că nu este interesat…bullsh&t!
6.Lipsa de remuşcare, ruşine sau vină – incredibil! ţi se deschid atîtea posibilităţi….
7.Incapacitatea de a iubi. – asta chiar poate fi un atu no love – no cry!
8.Stil de viaţă parazitar – papă cacă şî la jioacă!
9.Numai rareori sunt certaţi cu legea deoarece crează situaţii în care comportamentul lor tiranic va fi tolerat, iertat, sau de admirat – mai are cineva dubii în vederea schimbării?
10.Sunt greu de recunoscut.Eu zic că e destul de ok să fii sociopat, atîta timp cît nu începi a tăia şi a împuşca oameni la stînga şi la dreapta. Poate sună egoist, dar eu aş vrea să pot fi o sociopată, poate că ar fi mai frumoasă viaţa. Cine se alătură?
-
me_rox_rox said:Am si eu o problema, si ma intereseaza un sfat psihologic.
Ma intereseaza foarte mult tipul acestui fel de barbat, ma intereseaza sa inteleg anumite comportari care la momentul actual ma depasesc si vreau sa imi dau seama care este problema.
Este problema la el, de natura psihologica? Sau este pur si siplu lipsa sentimentelor lui fata de mine..?La cum ai prezentat cazul nu cred ca mai este nevoie de o analiza psihologica sau de orice alta natura. Fostul tau (ar fi bine sa ramana cu titulatura asta) este lipsit de bun simt, needucat, egoist si garantat nu te-a iubit vreodata (in cazul in care are aceasta capacitate). Deci este foarte bine ca, implicata fiind, ai reusit sa te indepartezi de acest specimen si in felul asta sa-ti dai sansa de a avea o relatie in care sa te simti bine.
Acest mesaj a fost editat de către alya_27: -
me_rox_rox said:
Ca sa clarific putin mai mult lucrurile. Nu sunt adepta renuntarii atunci cand ceva nu imi convine. Poate ca este o greseala sau poate nu. Ideea este ca toate stim ca nu exista Fat Frumos, ca nu exista barbatul care sa ne priveasca numai in ochi si sa isi dea seama ce ne dorim.
Mai intai as vrea sa ma inteleg pe mine, sa imi pun intrebari. Oare exista relatie fara probleme? Oare nu ar trebui sa imi folosesc toate armele iar apoi sa renunt? Eu am avut probleme in copilarie, probleme de care nici acum nu cred ca m-am vindecat. Inca fac comparatie cu relatiile anterioare ...E posibil ca undeva, eu sa fi gresit, si de aici comportamentul lui...
Poate ca nu exista Fat-Frumos, dar asta nu-i un motiv sa stai cu Zmeul.
Nu cred ca el nu stia ce iti doresti, ci pur si simplu nu s-a sinchisit pentru ca lui ii era bine asa.
Da, cu siguranta ca ai si tu greselile tale, ca de exemplu ca ai fost prea ingaduitoare si i-ai tolerat mojiciile.
Nu exista relatii perfecte dar te asigur ca se poate mult mai bine de atat.
Incearca pe viitor sa fii mai ferma si sa nu mai permiti un comportament mitocanesc avand ca scuza ca esti prea indragostita si suferi de toleranta in forma galopanta. Stima de sine si respectul partenerului nu trebuie sa scada indiferent cat de mult iubim.
Ai grija de tine si pretuiete-te mai mult!