Probleme la mansarda
-
0 0Acum o saptamana am citit un topic in care o eva se "indragostise" de spiritul unui prieten din copilarie si atunci mi-am spus ca daca o sa mor cu siguranta si prietenul meu din copilarie va avea cam aceeasi probleme precum eva noastra.
Treaba sta in felul urmator: colegi de liceu in clasa a 9a si a 10a, aproximativ 2 ani de prietenie foarte stransa (d-aia ca in filme), dar nimic mai mult dn partea mea. Omul imi zicea mai mereu ca ar vrea ceva mai mult, imi face poezii, melodii, era super amuzant, dar in afara de simtul umorului nu mai avea nimic altceva cu care sa ma atraga. Era mai scund decat mine cu un cap si amandoi eram plini de acnee d-aia urata.
Noi eram prieteni, dar in timpul prieteniei noastre eu imi fac iubit asa ca totul s-a cam dus. Am stat cu respectivul 1 an si jumatate timp in care ma gandeam la prietenul asta al meu mai tot timpul...
Ajungem sa ne mai intalnim, dar el ramane foarte distant si rece cu mine.
Trece o perioada, imi fac alt iubit cu care mai stau inca 1 an si bineinteles ca in timp ce stateam cu omul ala eu ma gandeam la M (pretenu'). In clasa a 11a ne repartizeaza, iar in cls a 12a imi fac alt prieten cu care pierdeam noptile, dar gandul tot la M imi era.
In primul an de facultate eu si prietenul din a 12a (sa-i spunem C) incepem sa formam un cuplu si stam impreuna aproximativ 5 ani (pana in prezent), timp in care ne-am despartit de multe ori pentru ca eu tot cu gandul la M eram....
Treaba e ca mereu caut omul ala in altcineva si incerc sa-i schimb pe cei de langa mine in M. Bine, nu prea mi-a reusit, dar ma simt cu sufletul in paispe!!
Nu pot avea o relatie cu M si de asta sunt 1000% sigura. Acum suntem din 2 filme diferite si probabil ne-am scoate ochii daca ne-am intalni.
Simt ca imaginea lui ma bantuie si nu pot avea nicio relatie sanatoasa pana nu scap de perioada aia. O prietena mi-a sugerat sa ma intalnesc cu el, sa-l vad asa cum e acum si poate creierul meu o sa proceseze mai bine si o sa reusesc sa trec peste, insa mi-e extraordinar de greu sa dau ochii cu el, parca e zidul chinezesc intre noi!
Ceva sugestii/opinii pentru a scapa de "fantoma" lui?
-
Marrakech said:Acum o saptamana am citit un topic in care o eva se "indragostise" de spiritul unui prieten din copilarie si atunci mi-am spus ca daca o sa mor cu siguranta si prietenul meu din copilarie va avea cam aceeasi probleme precum eva noastra.
Treaba sta in felul urmator: colegi de liceu in clasa a 9a si a 10a, aproximativ 2 ani de prietenie foarte stransa (d-aia ca in filme), dar nimic mai mult dn partea mea. Omul imi zicea mai mereu ca ar vrea ceva mai mult, imi face poezii, melodii, era super amuzant, dar in afara de simtul umorului nu mai avea nimic altceva cu care sa ma atraga. Era mai scund decat mine cu un cap si amandoi eram plini de acnee d-aia urata.
Noi eram prieteni, dar in timpul prieteniei noastre eu imi fac iubit asa ca totul s-a cam dus. Am stat cu respectivul 1 an si jumatate timp in care ma gandeam la prietenul asta al meu mai tot timpul...
Ajungem sa ne mai intalnim, dar el ramane foarte distant si rece cu mine.
Trece o perioada, imi fac alt iubit cu care mai stau inca 1 an si bineinteles ca in timp ce stateam cu omul ala eu ma gandeam la M (pretenu'). In clasa a 11a ne repartizeaza, iar in cls a 12a imi fac alt prieten cu care pierdeam noptile, dar gandul tot la M imi era.
In primul an de facultate eu si prietenul din a 12a (sa-i spunem C) incepem sa formam un cuplu si stam impreuna aproximativ 5 ani (pana in prezent), timp in care ne-am despartit de multe ori pentru ca eu tot cu gandul la M eram....
Treaba e ca mereu caut omul ala in altcineva si incerc sa-i schimb pe cei de langa mine in M. Bine, nu prea mi-a reusit, dar ma simt cu sufletul in paispe!!
Nu pot avea o relatie cu M si de asta sunt 1000% sigura. Acum suntem din 2 filme diferite si probabil ne-am scoate ochii daca ne-am intalni.
Simt ca imaginea lui ma bantuie si nu pot avea nicio relatie sanatoasa pana nu scap de perioada aia. O prietena mi-a sugerat sa ma intalnesc cu el, sa-l vad asa cum e acum si poate creierul meu o sa proceseze mai bine si o sa reusesc sa trec peste, insa mi-e extraordinar de greu sa dau ochii cu el, parca e zidul chinezesc intre noi!
Ceva sugestii/opinii pentru a scapa de "fantoma" lui?
acuma sincer, pe tine te bantuie un pitic bubos cu simtul umorului? ca altceva mult prea minunat despre el n-am citit la tine si nu stiu unde-i pasiunea pentru el
-
Mara77 said:
acuma sincer, pe tine te bantuie un pitic bubos cu simtul umorului? ca altceva mult prea minunat despre el n-am citit la tine si nu stiu unde-i pasiunea pentru elCred ca a fost singurul om care -a facut sa ma simt BINE in preajma lui fara sa fi facut sex cu el. Era genul de om foarte spontan, extraordinar de amuzant si ... afectuos.
De atunci si pana acum s-au schimbat multe. Nu-mi place omul care a devenit acum, desi spun asta la modul superficial caci nu m-am mai intalnit cu el face 2 face de vreo 3-4 ani. Ma bantuie amintirea cu el de atunci si parca nu ma lasa sa am nicio relatie normala. El saracu' n-are nicio vina, eu sunt aia cu bube'n cap!Ps: Nu merge sa scriu ceva fara sa citez?
-
O prietena mi-a sugerat sa ma intalnesc cu el, sa-l vad asa cum e acum si poate creierul meu o sa proceseze mai bine si o sa reusesc sa trec peste, insa mi-e extraordinar de greu sa dau ochii cu el, parca e zidul chinezesc intre noi!
Ceva sugestii/opinii pentru a scapa de "fantoma" lui?Prietena ta are dreptate, tu visezi la ceva ce numai exista de mult. Wake up. Mergi si intalneste-te cu el, sa te convingi singurica cu ochii tai ca numai exista ce-i in capsorul tau, e singura reteta.
-
Mah Geta bioenergeta, omu si-o fi vazut de viata lui cu o femeie care-l place. Crezi ca alta treaba n-are decat sa smulga petale de margarete, intreband daca-l iubesti sau nu-l iubesti?
Ca ti s-a facut tie de veverite si dai vina pe el, e strict problema ta. Ba mai mult...vrei sa-l si bantui, ca iti scria poezii cand erati intr-a noua.
Omu n-are nicio vina ca esti tu razgaiata, asa ca lasa-l sa-si vada de-ale lui. P-amandoi, de fapt.
Ma plictisesc existential si ma gandesc acum daca amicu meu din liceu vrea sa-l bantui sau nu. Hai ca am decis: il bantui si-i las mesaje from beyond sa se simta vinovat ca nu mi-a scris poezii. -
Froggy_me said:Mah Geta bioenergeta, omu si-o fi vazut de viata lui cu o femeie care-l place. Crezi ca alta treaba n-are decat sa smulga petale de margarete, intreband daca-l iubesti sau nu-l iubesti?
Ca ti s-a facut tie de veverite si dai vina pe el, e strict problema ta. Ba mai mult...vrei sa-l si bantui, ca iti scria poezii cand erati intr-a noua.
Omu n-are nicio vina ca esti tu razgaiata, asa ca lasa-l sa-si vada de-ale lui. P-amandoi, de fapt.
Ma plictisesc existential si ma gandesc acum daca amicu meu din liceu vrea sa-l bantui sau nu. Hai ca am decis: il bantui si-i las mesaje from beyond sa se simta vinovat ca nu mi-a scris poezii.Da' nu-i el de vina si sunt perfect constienta de asta. Problema e mai complicata de atat, dar nu vreau sa dau detalii mai amanuntite.
Stiu ca a avut o prietena draguta si m-am bucurat tare cand le-am vazut pozele! Nu sunt genul de persoana obsedata care se zgarie pe fata cand vede pe cineva cu o tipa draguta.
Eu sunt obsedata de amintirea cu el, nu de el ca persoana si am nevoie sa sterg cumva amintirea aia. Stiu, sunt bolnava cu capul, dar nu gasesc nicio metoda de erase a amintirilor din copilarie...
-
Marrakech said:
Treaba sta in felul urmator: colegi de liceu in clasa a 9a si a 10a, aproximativ 2 ani de prietenie foarte stransa (d-aia ca in filme), dar nimic mai mult dn partea mea. Omul imi zicea mai mereu ca ar vrea ceva mai mult, imi face poezii, melodii, era super amuzant, dar in afara de simtul umorului nu mai avea nimic altceva cu care sa ma atraga. Era mai scund decat mine cu un cap si amandoi eram plini de acnee d-aia urata.
Noi eram prieteni, dar in timpul prieteniei noastre eu imi fac iubit asa ca totul s-a cam dus. Am stat cu respectivul 1 an si jumatate timp in care ma gandeam la prietenul asta al meu mai tot timpul...
Ceva sugestii/opinii pentru a scapa de "fantoma" lui?
mai, imi pare rau sa-ti zic, dar de la mine pare foarte penibil sa apari sa spui aoleu relatiile mele nu functioeaza pt ca ma bantuie tipul descris mai sus... si nu mai scap de ce ar fi fost daca, nu pot sa-l vad ca e prea greu...
te-o fi inspirat celalalt topic dar pana mea era alta situatie...
nu ti se pare ca exagerezi? rau? si ca te alinti? la fel de rau? -
Mara77 said:
mai, imi pare rau sa-ti zic, dar de la mine pare foarte penibil sa apari sa spui aoleu relatiile mele nu functioeaza pt ca ma bantuie tipul descris mai sus... si nu mai scap de ce ar fi fost daca, nu pot sa-l vad ca e prea greu...te-o fi inspirat celalalt topic dar pana mea era alta situatie...
nu ti se pare ca exagerezi? rau? si ca te alinti? la fel de rau?Daca as sti ca scap de imaginea lui m-as intalni cu el si i-as spune tot ce am pe suflet, desi e o mare umilinta dn partea mea sa faca asta avand in vedere ca ne-am jucat de-a sorecele si pisica vreo 3-4 ani...
Cu toate ca descrierea mea e cam seaca, am suferit foarte mult cand n-a mai vrut sa ma bage in seama, iar dupa ceva timp am inceput sa ne vedem, ingnoram, vedem etc.
Cred ca tin si acum foarte mult la el, dar se intampla asta din cauza trecutului, nu a prezentului.
El a fost singurul om dupa care am plans de m-am spart si singurul om care, numai gandindu-ma la el ma apuca o emotie ciudata.
Acest mesaj a fost editat de către Marrakech: -
Marrakech said:
Daca as sti ca scap de imaginea lui m-as intalni cu el si i-as spune tot ce am pe suflet, desi e o mare umilinta dn partea mea sa faca asta avand in vedere ca ne-am jucat de-a sorecele si pisica vreo 3-4 ani...
Cu toate ca descrierea mea e cam seaca, am suferit foarte mult cand n-a mai vrut sa ma bage in seama, iar dupa ceva timp am inceput sa ne vedem, ingnoram, vedem etc.
Cred ca tin si acum foarte mult la el, dar se intampla asta din cauza trecutului, nu a prezentului.
El a fost singurul om dupa care am plans de m-am spart si singurul om care, numai gandindu-ma la el ma apuca o emotie ciudata.
eu cred ca te oftici ca nu-ti mai sufla in cur nu ca ti-ar pasea prea mult de el si sufletul lui asa ca lasa omu' in pace si reevalueaza situatia...
ce? ceilalti nu te-au ridicat pe piedestal si nu ti-au facut statuie cum ti-a facut un amarat de adolescent, perioada cand totul era posibil? stii ceva? nu-i vina lui... e vina ta si urmare a alegerilor tale
rasfatata mica ce esti... -
Mara77 said:
eu cred ca te oftici ca nu-ti mai sufla in cur nu ca ti-ar pasea prea mult de el si sufletul lui asa ca lasa omu' in pace si reevalueaza situatia...
ce? ceilalti nu te-au ridicat pe piedestal si nu ti-au facut statuie cum ti-a facut un amarat de adolescent, perioada cand totul era posibil? stii ceva? nu-i vina lui... e vina ta si urmare a alegerilor tale
rasfatata mica ce esti...Mara, eu cred ca o iei cam personal, asa-i?

Unde dumnezeului am scris eu ca e el de vina? Am zis clar ca bubele eu le am in cap si ca mi-e greu sa trec peste perioada aia, ca il tot caut in ceilalti si incerc sa-i schimb pe ceilalti in el.
Si ceilalti m-au ridicat pe piedestal, dar nu am simtit mai nimic. Nu ma gandesc la ei cum ma gandesc la M. E o chestie care nu s-a consumat intre noi si vreau sa se consume.
Intrebarea mea era, cat de penibila as fi daca i-as cere sa ne intalnim, iar eu sa par o psihopata care s-a gandit mai mereu la el desi am o relatie de aprox 5 ani?
Acest mesaj a fost editat de către Marrakech: -
Marrakech said:
Mara, eu cred ca o iei cam personal, asa-i?

Unde dumnezeului am scris eu ca e el de vina? Am zis clar ca bubele eu le am in cap si ca mi-e greu sa trec peste perioada aia, ca il tot caut in ceilalti si incerc sa-i schimb pe ceilalti in el.
Si ceilalti m-au ridicat pe piedestal, dar nu am simtit mai nimic. Nu ma gandesc la ei cum ma gandesc la M. E o chestie care nu s-a consumat intre noi si vreau sa se consume.
Intrebarea mea era, cat de penibila as fi daca i-as cere sa ne intalnim, iar eu sa par o psihopata care s-a gandit mai mereu la el desi am o relatie de aprox 5 ani?
de ce as lua personal?
nu ti s-a zis mai sus sa te vezi cu el?
tu nu si nu batman batman...
dar pierdui destul timp si cred ca aia de nu au probleme si le fac
bafta cu gicu', poate o sa ai totusi curajul sa depasesti un mom care nu mi se pare un mom greu de depasit -
Marrakech said:
Mara77 said:
eu cred ca te oftici ca nu-ti mai sufla in cur nu ca ti-ar pasea prea mult de el si sufletul lui asa ca lasa omu' in pace si reevalueaza situatia...
ce? ceilalti nu te-au ridicat pe piedestal si nu ti-au facut statuie cum ti-a facut un amarat de adolescent, perioada cand totul era posibil? stii ceva? nu-i vina lui... e vina ta si urmare a alegerilor tale
rasfatata mica ce esti...Mara, eu cred ca o iei cam personal, asa-i?

Unde dumnezeului am scris eu ca e el de vina? Am zis clar ca bubele eu le am in cap si ca mi-e greu sa trec peste perioada aia, ca il tot caut in ceilalti si incerc sa-i schimb pe ceilalti in el.
Si ceilalti m-au ridicat pe piedestal, dar nu am simtit mai nimic. Nu ma gandesc la ei cum ma gandesc la M. E o chestie care nu s-a consumat intre noi si vreau sa se consume.
Intrebarea mea era, cat de penibila as fi daca i-as cere sa ne intalnim, iar eu sa par o psihopata care s-a gandit mai mereu la el desi am o relatie de aprox 5 ani?
Nu trebuie sa-i spui ca te-ai gandit numai la el! OMG
Il intalnesti ca din intamplare sau ii dai un telefon sa vezi "ce mai face"...E cam ciudata pasiunea asta a ta. Dar se mai intampla. Te duci, il vezi si gata. Veni, vidi, vici 
Acest mesaj a fost editat de către salmarose: -
Marrakech, eu cred ca tu ai cam mult timp liber. Cum D'zeu te poti gandi de atatia ani la acelasi tip nu inteleg, si nu inteleg nici cum visezi la o prostie care cred eu ,( sper) ca pana si tu constientizezi ca numai exista.
Revin-o cu picioarele pe pamant girl, ca-ti trece tineretea si tu ramai cu gandu-n liceu. -
daca e vb de prima iubire, clar ca nu o uiti, clar ca te bantuie. dar tu tre sa stabilesti la ce nivel se intampla asta. e mai frumos sa pastrezi asa, o amintire, cand iti aduci aminte de el, sa zambesti si sa te bucuri ca a fost in viata ta. dar atat.
ca ati evoluat diferit si separat e normal, si hai sa fim seriosi ca nu suntem in filmele americane sa o dau in de-alea siropoase cu sufletul pereche. deci, astazi: fiecare cu viata lui.
altfel, cred ca ai o problema cu barbatii si sexul. mi se pare normal ca ala nu a facut sex cu tine dintr-a doua pana in cl.a11-ea si ca ai amintirea unei iubiri platonice.
nu-l pune pe un piedestal, ca daca maine i te oferi pe tava s-ar putea sa te ia o tura, ca acum e si timpul.
deci, de ce ti se pare anormal ca relatiile tale au evoluat si a fost si sex? crezi ca daca ai fi fost cu el, nu ati fi facut-o? da, fraza aia in care spui ca cu el te-ai simtit bine si nu a fost sex, m-a facut sa sughit.
-
Marrakech said:Acum o saptamana am citit un topic in care o eva se "indragostise" de spiritul unui prieten din copilarie si atunci mi-am spus ca daca o sa mor cu siguranta si prietenul meu din copilarie va avea cam aceeasi probleme precum eva noastra.
Treaba sta in felul urmator: colegi de liceu in clasa a 9a si a 10a, aproximativ 2 ani de prietenie foarte stransa (d-aia ca in filme), dar nimic mai mult dn partea mea. Omul imi zicea mai mereu ca ar vrea ceva mai mult, imi face poezii, melodii, era super amuzant, dar in afara de simtul umorului nu mai avea nimic altceva cu care sa ma atraga. Era mai scund decat mine cu un cap si amandoi eram plini de acnee d-aia urata.
Noi eram prieteni, dar in timpul prieteniei noastre eu imi fac iubit asa ca totul s-a cam dus. Am stat cu respectivul 1 an si jumatate timp in care ma gandeam la prietenul asta al meu mai tot timpul...
Ajungem sa ne mai intalnim, dar el ramane foarte distant si rece cu mine.
Trece o perioada, imi fac alt iubit cu care mai stau inca 1 an si bineinteles ca in timp ce stateam cu omul ala eu ma gandeam la M (pretenu'). In clasa a 11a ne repartizeaza, iar in cls a 12a imi fac alt prieten cu care pierdeam noptile, dar gandul tot la M imi era.
In primul an de facultate eu si prietenul din a 12a (sa-i spunem C) incepem sa formam un cuplu si stam impreuna aproximativ 5 ani (pana in prezent), timp in care ne-am despartit de multe ori pentru ca eu tot cu gandul la M eram....
Treaba e ca mereu caut omul ala in altcineva si incerc sa-i schimb pe cei de langa mine in M. Bine, nu prea mi-a reusit, dar ma simt cu sufletul in paispe!!
Nu pot avea o relatie cu M si de asta sunt 1000% sigura. Acum suntem din 2 filme diferite si probabil ne-am scoate ochii daca ne-am intalni.
Simt ca imaginea lui ma bantuie si nu pot avea nicio relatie sanatoasa pana nu scap de perioada aia. O prietena mi-a sugerat sa ma intalnesc cu el, sa-l vad asa cum e acum si poate creierul meu o sa proceseze mai bine si o sa reusesc sa trec peste, insa mi-e extraordinar de greu sa dau ochii cu el, parca e zidul chinezesc intre noi!
Ceva sugestii/opinii pentru a scapa de "fantoma" lui?ti-ai pierdut timpul sa ii schimbi pe altii...insa barna din ochuiul tau e bine fixata...