m-a palit. rau!
-
1 0Hello, dragele mele, Dupa episodul cu fostul cretin, incheiat in noiembrie, despre care unele dintre voi stit, mi-a picat cu tronc un tip. Rau de tot. Nu stiu daca-s pregatita (desi dating ca sport am practicat de dupa despartire o gramada), fiindca asta e genul de om pe care, dupa ce-l vad, incep sa mi-l imaginez cu un bebe in brate, punandu-si hainele in dulap la mine si alte faze sarite de pe fix. Il cunosc de doo saptamani doar, dar sunt indragostita ca la clasa la 11-a, parca nu ma recunosc. Se pare ca si el simte acelasi lucru, e destul de innebunit dupa mine si ma face sa ma simt ca si cum are nevoie de mine. Mie imi place sentimentul asta, ca nu e atat de exagerat ca sa-l etichetez ca needy. Eh toate bune si frumoase pana acum, dar am doua dileme, una idioata si una cat se poate de serioasa: 1. Cum fac sa ma calmez nitel? Niciodata nu m-a luat valul atat de tare, insa cand ma uit la asta parca m-am tampit, mi se pare ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap. 2. Maica-sa are cancer in stadiu terminal si, desi nu vreau sa discute mult despre asta, e ca dreq situatia, nu stiu cum sa ma comport vizavi de subiect. Cum naiba abordezi asa ceva? Abordezi subiectul macar? L-am asigurat ca sunt acolo sa il ascult, sa il distrag, sa ignoram chestia asta daca vrea, orice vrea el. Imi multumeste si tace. Nu stiu ce-as putea sa fac sa il sprijin daca vrea sau sa-l las in pace daca vrea.. Si pe masura ce trece prin momentul asta naspa eu ma indragostesc de el. Incerc sa ma calmez cat pot, ca daca mama lui va muri in urmatoarele luni cum spun doctorii, omul asta numai chef de-o fatuca indragostita lesinata dupa el n-o sa aiba chef, imi imaginez.
-
outofhere said:Hello, dragele mele, Dupa episodul cu fostul cretin, incheiat in noiembrie, despre care unele dintre voi stit, mi-a picat cu tronc un tip. Rau de tot. Nu stiu daca-s pregatita (desi dating ca sport am practicat de dupa despartire o gramada), fiindca asta e genul de om pe care, dupa ce-l vad, incep sa mi-l imaginez cu un bebe in brate, punandu-si hainele in dulap la mine si alte faze sarite de pe fix. Il cunosc de doo saptamani doar, dar sunt indragostita ca la clasa la 11-a, parca nu ma recunosc. Se pare ca si el simte acelasi lucru, e destul de innebunit dupa mine si ma face sa ma simt ca si cum are nevoie de mine. Mie imi place sentimentul asta, ca nu e atat de exagerat ca sa-l etichetez ca needy. Eh toate bune si frumoase pana acum, dar am doua dileme, una idioata si una cat se poate de serioasa: 1. Cum fac sa ma calmez nitel? Niciodata nu m-a luat valul atat de tare, insa cand ma uit la asta parca m-am tampit, mi se pare ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap. 2. Maica-sa are cancer in stadiu terminal si, desi nu vreau sa discute mult despre asta, e ca dreq situatia, nu stiu cum sa ma comport vizavi de subiect. Cum naiba abordezi asa ceva? Abordezi subiectul macar? L-am asigurat ca sunt acolo sa il ascult, sa il distrag, sa ignoram chestia asta daca vrea, orice vrea el. Imi multumeste si tace. Nu stiu ce-as putea sa fac sa il sprijin daca vrea sau sa-l las in pace daca vrea.. Si pe masura ce trece prin momentul asta naspa eu ma indragostesc de el. Incerc sa ma calmez cat pot, ca daca mama lui va muri in urmatoarele luni cum spun doctorii, omul asta numai chef de-o fatuca indragostita lesinata dupa el n-o sa aiba chef, imi imaginez.
E delicata.
Multumeste si tace pentru ca durerea e mare si din nefericire nu sunt prea multe de facut.
Iti trebuie tact, trece printr-o perioada critica si asta e abia inceputul.
Si ar fi bine sa te protejezi si tu nitzel. In locul tau m-as focusa mai mult pe propria persoana.
N-ai putea sa evadezi din oras cateva zile, poate te mai racoresti...
-
outofhere said:Hello, dragele mele, Dupa episodul cu fostul cretin, incheiat in noiembrie, despre care unele dintre voi stit, mi-a picat cu tronc un tip. Rau de tot. Nu stiu daca-s pregatita (desi dating ca sport am practicat de dupa despartire o gramada), fiindca asta e genul de om pe care, dupa ce-l vad, incep sa mi-l imaginez cu un bebe in brate, punandu-si hainele in dulap la mine si alte faze sarite de pe fix. Il cunosc de doo saptamani doar, dar sunt indragostita ca la clasa la 11-a, parca nu ma recunosc. Se pare ca si el simte acelasi lucru, e destul de innebunit dupa mine si ma face sa ma simt ca si cum are nevoie de mine. Mie imi place sentimentul asta, ca nu e atat de exagerat ca sa-l etichetez ca needy. Eh toate bune si frumoase pana acum, dar am doua dileme, una idioata si una cat se poate de serioasa: 1. Cum fac sa ma calmez nitel? Niciodata nu m-a luat valul atat de tare, insa cand ma uit la asta parca m-am tampit, mi se pare ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap. 2. Maica-sa are cancer in stadiu terminal si, desi nu vreau sa discute mult despre asta, e ca dreq situatia, nu stiu cum sa ma comport vizavi de subiect. Cum naiba abordezi asa ceva? Abordezi subiectul macar? L-am asigurat ca sunt acolo sa il ascult, sa il distrag, sa ignoram chestia asta daca vrea, orice vrea el. Imi multumeste si tace. Nu stiu ce-as putea sa fac sa il sprijin daca vrea sau sa-l las in pace daca vrea.. Si pe masura ce trece prin momentul asta naspa eu ma indragostesc de el. Incerc sa ma calmez cat pot, ca daca mama lui va muri in urmatoarele luni cum spun doctorii, omul asta numai chef de-o fatuca indragostita lesinata dupa el n-o sa aiba chef, imi imaginez.
Buna Out..
Ma bucur foarte mult pentru tine..
Stiu ca ai fost alaturi de mine cand am avut nevoie..cu bune,cu rele..dar mi-au fost de folos.
Sper sa te pot ajuta si eu cu vorbele mele..
De ce sa te calmezi?E atat de frumos sa fii indragostita..mai ales dupa tot episodul asta dureros prin care ai trecut..Meriti putina fericire!Nu te gandi la rau..Fii optimista si traieste asa cum simti tu..Bucura-te ca ai intalnit o persoana care sa te faca sa zambesti,sa visezi,sa traiesti.
Cat despre mama lui, e o situatie pe care nu o poti schimba..poti doar sa fii alaturi de el si sa-l ajuti sa treaca peste moment daca va fi cazul..nu cred ca te va indeparta din viata lui..doar ca va trebui sa ai rabdare si sa-l intelegi

-
outofhere said:Hello, dragele mele, Dupa episodul cu fostul cretin, incheiat in noiembrie, despre care unele dintre voi stit, mi-a picat cu tronc un tip. Rau de tot. Nu stiu daca-s pregatita (desi dating ca sport am practicat de dupa despartire o gramada), fiindca asta e genul de om pe care, dupa ce-l vad, incep sa mi-l imaginez cu un bebe in brate, punandu-si hainele in dulap la mine si alte faze sarite de pe fix. Il cunosc de doo saptamani doar, dar sunt indragostita ca la clasa la 11-a, parca nu ma recunosc. Se pare ca si el simte acelasi lucru, e destul de innebunit dupa mine si ma face sa ma simt ca si cum are nevoie de mine. Mie imi place sentimentul asta, ca nu e atat de exagerat ca sa-l etichetez ca needy. Eh toate bune si frumoase pana acum, dar am doua dileme, una idioata si una cat se poate de serioasa: 1. Cum fac sa ma calmez nitel? Niciodata nu m-a luat valul atat de tare, insa cand ma uit la asta parca m-am tampit, mi se pare ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap. 2. Maica-sa are cancer in stadiu terminal si, desi nu vreau sa discute mult despre asta, e ca dreq situatia, nu stiu cum sa ma comport vizavi de subiect. Cum naiba abordezi asa ceva? Abordezi subiectul macar? L-am asigurat ca sunt acolo sa il ascult, sa il distrag, sa ignoram chestia asta daca vrea, orice vrea el. Imi multumeste si tace. Nu stiu ce-as putea sa fac sa il sprijin daca vrea sau sa-l las in pace daca vrea.. Si pe masura ce trece prin momentul asta naspa eu ma indragostesc de el. Incerc sa ma calmez cat pot, ca daca mama lui va muri in urmatoarele luni cum spun doctorii, omul asta numai chef de-o fatuca indragostita lesinata dupa el n-o sa aiba chef, imi imaginez.
Out, asa cum ti-a spus si Cornely, profita de momentele astea. Sunt cele mai frumoase momente la inceputul oricarei relatii. Bucura-te, fii fericita!
E momentul tau, dupa toata suferinta aia...
In ce priveste boala mamei lui, daca nu avea chef de o "indragostita lesinata" nu ati mai fi avut nici un date. Dar se pare ca este exact ce are el nevoie. Nu trebuie sa-i spui nimic legat de subiect, doar asculta-l cand are nevoie sa vorbeasca despre asta. Oricum, daca ramai cu el, cel mai greu moment va fi atunci cand ea va trece in nefiinta. Va fi greu pt el, dar si pt tine pt ca tu va trebui sa-l faci sa mearga mai departe, sa-i faci suferinta mai usoara.
Out, nu te teme sa fii fericita! Fii nebuna, fii adolescenta, fii indragostita lulea. Exuberanta asta place oricarui barbat
Astea sunt amintirile cu care vrem sa ne incantam nepotii 
-
sincer ma bucur pt tine ca esti fericita, ca simti asa......
parerea mea e sa nu te calmezi, cum zici tu, dar nici euforia sa nu fie exagerata data fiind situatia cu mama lui.
cit priveste al doilea punct......nu exagera cu grija, cu temerilele, daca el nu vrea sa vorbeasca despre asta, nu insista, fi doar alaturi de el, are nevoie de sprijin.
il inteleg asa de bine! inteleg faptul ca nu vrea sa vorbeasca (nu cu mult timp in urma am trecut printr-o situatie asemanatoare si, zau, de-mi ardea de vorbit cu cineva, aveam nevoie de sprijinul lor, dar fara vorbe....)
si sa stii ca indragosteala il mai distrage de la probleme, iar la final chiar ii face bine (stiu ce spun, in cazul meu nu la indragosteala ma refer, ci la faptul ca ai mei copchii, parinti si sis s-au gindit ca imi va face bine sa plec.........si au avut dreptate!)
pai ce sa-ti zic? bucuta-te de dragoste, de fericire, atit cit se poate acum, ai rabdare si, poate, totul va fi asa cum iti doresti.
Acest mesaj a fost editat de către ellado: -
Am invatat ca in dragoste e bine sa nu avanti inainte cu motoarele turate la maxim.
Da, bucura-te, dar pastreaza o rezerva in suflet. Si cand te "prinde"rau, retrage-te in tine putin si da-ti timp sa te regasesti.
Acest mesaj a fost editat de către mama_omida: -
outofhere said:Hello, dragele mele, Dupa episodul cu fostul cretin, incheiat in noiembrie, despre care unele dintre voi stit, mi-a picat cu tronc un tip. Rau de tot. Nu stiu daca-s pregatita (desi dating ca sport am practicat de dupa despartire o gramada), fiindca asta e genul de om pe care, dupa ce-l vad, incep sa mi-l imaginez cu un bebe in brate, punandu-si hainele in dulap la mine si alte faze sarite de pe fix. Il cunosc de doo saptamani doar, dar sunt indragostita ca la clasa la 11-a, parca nu ma recunosc. Se pare ca si el simte acelasi lucru, e destul de innebunit dupa mine si ma face sa ma simt ca si cum are nevoie de mine. Mie imi place sentimentul asta, ca nu e atat de exagerat ca sa-l etichetez ca needy. Eh toate bune si frumoase pana acum, dar am doua dileme, una idioata si una cat se poate de serioasa: 1. Cum fac sa ma calmez nitel? Niciodata nu m-a luat valul atat de tare, insa cand ma uit la asta parca m-am tampit, mi se pare ca mi-a pus Dumnezeu mana-n cap. 2. Maica-sa are cancer in stadiu terminal si, desi nu vreau sa discute mult despre asta, e ca dreq situatia, nu stiu cum sa ma comport vizavi de subiect. Cum naiba abordezi asa ceva? Abordezi subiectul macar? L-am asigurat ca sunt acolo sa il ascult, sa il distrag, sa ignoram chestia asta daca vrea, orice vrea el. Imi multumeste si tace. Nu stiu ce-as putea sa fac sa il sprijin daca vrea sau sa-l las in pace daca vrea.. Si pe masura ce trece prin momentul asta naspa eu ma indragostesc de el. Incerc sa ma calmez cat pot, ca daca mama lui va muri in urmatoarele luni cum spun doctorii, omul asta numai chef de-o fatuca indragostita lesinata dupa el n-o sa aiba chef, imi imaginez.
unu la mana..in privinta exuberantei..incearca sa te comporti firesc..stii cam nimanui nu i-ar place sa vada o fata care sare si zambeste tamp toata ziua cand maica-sa e pe moarte...incearca sa te pui tu in locul lui si sa vezi cum e
doi la mana..discutia despre mama lui...calm cu tact..ce mai face?cum se simte?ai nevoie de ceva ajutor?alea alea
nu prea poti sa tragi de limba omul..cum e maica-ta azi ?s-a miscat ..de genul asta...
Cancerul e o boala urata sunt sigura ca el vede multa suferinta in ochii mamei lui..poate si de asta nu vorbeste foarte multe.Dar desigur cum zici ca nu mai are mult de trait , nah as zice sa fii de ajutor in acele momente..cat si dupa..cu calm si o strangere de mana -
Mersi mult, gagici, ma ajuta sa va citesc. Indragosteala asta e si intretinuta de el, al naibii. Cand ma calmez devine el mult mai involved si ma incurajeaza sa aruncam un pic pe fereastra temerile si retinerea, insa nu prea poti lua in serios chestia asta de la un om destul de chinuit in viata familiala care ar putea sa gaseasca in mine o supapa necesara sa reuseasca sa treaca prin momentele astea. Imi si spune uneori ca e incredibil ca poate sa simta ce simte pt mine in momentele astea dificile si ca nu se astepta, dar ca it feel right. E delicata treaba, dar incerc sa am rabdare si sa ma bucur de ce e de bucurat. Am mentionat ca are cei mai fantastici ochi verzi pe care i-am vazut si ca e inalt ca bradul? Criterii definitorii la mine cand imi aleg partenerul
-
out daca nu ma insala pe mine memoria foarte grav nu vorbesti aici de un tip pe care nu l-ai cunoscut live? sau s-a intamplat intalnirea?
daca nu te-ai vazut cu el inca, datele problemei s-ar putea sa se modifice substantial dupa ce va vedeti asa ca mi se pare ca te agiti cam devreme... coreteaza-ma daca gresesc -
outofhere said:Nu iubita, ne-am vazut bot in bot 2 saptamani pline si acu e intors la el in tara (bine... La 1,5h distanta in masina) si ne vedem pe webcam pana vineri cand vine iarasi.
atunci eu zic ca esti safe, sunt ferm convinsa ca atunci cand se va intampla nefericitul eveniment vei stii sa fi decenta si alaturi de el...
da, e ok sa te retragi din cand in cand in zona de safe.. dar sa nu faci un pacat din asta