Convalescenta dupa despartire
-
8 1Uau, nu credeam ca o sa ajung vreodata sa traiesc acest moment. Jur! :D
Acest topic l-am deschis pentru toti cei care trec prin acele momente mai grele, de dupa despartire, cand simt ca nu mai au niciun viitor, ca intreaga lor lume li s-a naruit si ca nu mai sunt capabili sa o ia de la inceput/sa-si imagineze viata fara acea persoana care le-a zdruncinat-o intr-un mod ireversibil.
Eu nu ma intru in detalii, ca n-are rost + ca cei mai vechi imi stiu "povestea", dar tin sa precizez ca la mine a fost ceva mai incurcata "treaba", in sensul ca intotdeauna am avut o problema cu increderea in mine. Mai exact, ma invinovateam pentru orice si credeam ca absolut totul se petrece numai din vina mea, ca exagerez cu anumite lucrururi si ca de fapt persoana de langa mine este "zana din poveste", iar eu sunt "dracurosul" care intelege si simte TOTUL pe dos.
Azi s-a intamplat ceva care nu numai ca mi-a confirmat faptul ca am avut dreptate tot timpul, dar care mi-a redat increderea in mine, in "simturile" mele, m-a facut sa inteleg ca totul se intampla cu un scop si ca universul "comploteaza" la dezvoltarea mea (hai ca asta suna cam "lame", dar sunt binedispus! :D ).
Aceste experiente, fie ca-s bune sau rele, ne fac sa evoluam ca oameni, sa ne dezvoltam din multe puncte de vedere si sa realizam ca meritam MAI MULT (da, ca intr-adevar, exista ceva mai BUN, acolo "undeva").
E drept ca niciodata nu vom intalni o persoana care sa ne faca pe deplin fericiti, insa este de datoria noastra sa incercam macar sa cautam acea persoana alaturi de care sa avem mult mai multe momente frumoase decat urate si care sa nu ne faca in mod constant sa suferim/sa plangem/sa ne chinuim. O viata avem, asa ca nu trebuie irosita prin suferinta...
La inceputul despartirii suferi ingrozitor, asta daca ai avut ghinionul sa iubesti (evident, pe cine nu trebuie, ca altfel nu se ajungea la despartire! sa va intre in cap! ). Nu mai conteaza cat rau ti-a facut, ca a venit cu un cutit si ca a incercat sa te omoare, ca te-a inselat cu tot cartierul, ca si-a batut joc de tine in ultimul hal, pentru ca tu oricum o sa te gandesti NUMAI la momentele frumoase.
O sa ai momente cand o sa te simti puternic, cand o sa-ti zici "da-l/da-o-n bip bip bip, ca merit ceva mai bun", dar apoi o sa cazi din nou intr-un rau de tristete, de amintiri dureroase, de melancolie...si o sa te simti ca naiba. O sa treci prin n stari si este perfect normal. Ba o sa plangi, ba o sa incerci sa te razbuni, ba o sa te incurajezi, ba o sa-ti creezi n scenarii etc. Asa se intampla!
Nu te astepta ca in 2-3 zile sa treci peste, sa fii fericit/fericita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, pentru ca NU o sa se intample asta. Daca ai iubit cu adevarat, ai tinut la persoana de langa tine, o sa dureze destul de mult, cateva luni bune, poate chiar ani (in cele mai nefericite dintre cazuri) pana sa simti ca intr-adevar ai lasat totul in urma.
Dupa despartire, NU trebuie sub nicio forma sa mai contactezi fostul/fosta. Evita orice fel de contact, ascunde prin casa tot ce iti aminteste de el/ea, imagineaza-ti ca a murit!
Nu o sa faci asta, cel putin nu la inceput. Daca totusi reusesti din prima sa te "rupi" complet de el/ea, inseamna ca esti foarte puternic/puternica (te felicit!)...sau ca pur si simplu nu ai iubit.
Insa, in cele mai multe dintre cazuri, fie o sa cauti persoana "iubita", fie o sa continui sa te uiti la poze sau o sa incerci intr-un mod sau altul sa afli ceva despre ea/el. E absolut normal, dar incet incet o sa-ti dai seama ca nu mai are niciun rost si ca trebuie sa incetezi.
Din acest punct, totul o sa devina din ce in ce mai usor!
Cand o sa-ti vina sa il/o cauti sau sa faci ceva care sa-ti aduca aminte (sa vezi o poza, sa asculti o anumita piesa, orice!), o sa te gandesti de doua ori si o sa eviti. Dupa ce o sa faci asa de 2, 3, 5, 10 ori...la un moment o sa te obisnuiesti si nu o sa mai simti nevoia.
Ei...si cu timpul o sa incepi sa te distantezi mai mult, sa te gandesti din ce in ce mai putin. Practic, o sa te "vindeci" de suferinta. Important e sa-ti gasesti ceva de facut, sa lucrezi, sa faci ceva care sa te oboseasca atat de mult incat sa nu mai ai timp sa te gandesti.
O sa treaca zile, saptamani, luni...pana cand o sa-ti dai seama ca nu mai reprezinta nimic pentru tine, ca ti-e mai bine fara el/ea si ca ai devenit "imun". Asa BINE o sa te simti cand o sa vezi o poza cu el/ea si o sa fii total indiferent sau cand o sa afli cu e cu altcineva. Chiar o sa-i "plangi de mila" tipului/tipei care e acum cu el/ea. :))
Eu am reusit sa ma "vindec" dupa 3 luni. Acum pot spune clar si cu mana pe inima ca nu mai am nici pe dracu' . Asta mai ales ca acum ma simt foarte bine, ca aud multe comentarii pozitive din partea persoanelor din jurul meu, ca arat mult mai bine, sunt mult mai vesel si ca parca sunt alta persoana (schimbata in bine! :D ).
He he, SE POATE! Trebuie doar sa aveti rabdare.
Timpul chiar vindeca totul. :)
PS: cat de bine e cand o alta persoana reuseste sa te faca fericit din nou, sa zambesti, sa te simti bine, poate chiar mai bine ca inainte! :)
-
Yeah, baby, yeah!
Cine merge la concert la Directia 5 in februarie?
Damn, nu stiu ce sa mai fac, sunt asa plin de energie. Imi vine sa fac 100 de lucruri.
Abia astept sa iau salariul si sa-l cheltui pe tot ce-mi place mie!!!!!
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
<<<<<<<<<<<<<<<
PS: inca n-am innebunit, asta e o "criza" de fericire
, God, it feels so good... -
ScorpioM said:Uau, nu credeam ca o sa ajung vreodata sa traiesc acest moment. Jur!

Acest topic l-am deschis pentru toti cei care trec prin acele momente mai grele, de dupa despartire, cand simt ca nu mai au niciun viitor, ca intreaga lor lume li s-a naruit si ca nu mai sunt capabili sa o ia de la inceput/sa-si imagineze viata fara acea persoana care le-a zdruncinat-o intr-un mod ireversibil.
Eu nu ma intru in detalii, ca n-are rost + ca cei mai vechi imi stiu "povestea", dar tin sa precizez ca la mine a fost ceva mai incurcata "treaba", in sensul ca intotdeauna am avut o problema cu increderea in mine. Mai exact, ma invinovateam pentru orice si credeam ca absolut totul se petrece numai din vina mea, ca exagerez cu anumite lucrururi si ca de fapt persoana de langa mine este "zana din poveste", iar eu sunt "dracurosul" care intelege si simte TOTUL pe dos.
Azi s-a intamplat ceva care nu numai ca mi-a confirmat faptul ca am avut dreptate tot timpul, dar care mi-a redat increderea in mine, in "simturile" mele, m-a facut sa inteleg ca totul se intampla cu un scop si ca universul "comploteaza" la dezvoltarea mea (hai ca asta suna cam "lame", dar sunt binedispus!
).
Aceste experiente, fie ca-s bune sau rele, ne fac sa evoluam ca oameni, sa ne dezvoltam din multe puncte de vedere si sa realizam ca meritam MAI MULT (da, ca intr-adevar, exista ceva mai BUN, acolo "undeva").
E drept ca niciodata nu vom intalni o persoana care sa ne faca pe deplin fericiti, insa este de datoria noastra sa incercam macar sa cautam acea persoana alaturi de care sa avem mult mai multe momente frumoase decat urate si care sa nu ne faca in mod constant sa suferim/sa plangem/sa ne chinuim. O viata avem, asa ca nu trebuie irosita prin suferinta...
La inceputul despartirii suferi ingrozitor, asta daca ai avut ghinionul sa iubesti (evident, pe cine nu trebuie, ca altfel nu se ajungea la despartire! sa va intre in cap! ). Nu mai conteaza cat rau ti-a facut, ca a venit cu un cutit si ca a incercat sa te omoare, ca te-a inselat cu tot cartierul, ca si-a batut joc de tine in ultimul hal, pentru ca tu oricum o sa te gandesti NUMAI la momentele frumoase.
O sa ai momente cand o sa te simti puternic, cand o sa-ti zici "da-l/da-o-n bip bip bip, ca merit ceva mai bun", dar apoi o sa cazi din nou intr-un rau de tristete, de amintiri dureroase, de melancolie...si o sa te simti ca naiba. O sa treci prin n stari si este perfect normal. Ba o sa plangi, ba o sa incerci sa te razbuni, ba o sa te incurajezi, ba o sa-ti creezi n scenarii etc. Asa se intampla!
Nu te astepta ca in 2-3 zile sa treci peste, sa fii fericit/fericita, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, pentru ca NU o sa se intample asta. Daca ai iubit cu adevarat, ai tinut la persoana de langa tine, o sa dureze destul de mult, cateva luni bune, poate chiar ani (in cele mai nefericite dintre cazuri) pana sa simti ca intr-adevar ai lasat totul in urma.
Dupa despartire, NU trebuie sub nicio forma sa mai contactezi fostul/fosta. Evita orice fel de contact, ascunde prin casa tot ce iti aminteste de el/ea, imagineaza-ti ca a murit!
Nu o sa faci asta, cel putin nu la inceput. Daca totusi reusesti din prima sa te "rupi" complet de el/ea, inseamna ca esti foarte puternic/puternica (te felicit!)...sau ca pur si simplu nu ai iubit.
Insa, in cele mai multe dintre cazuri, fie o sa cauti persoana "iubita", fie o sa continui sa te uiti la poze sau o sa incerci intr-un mod sau altul sa afli ceva despre ea/el. E absolut normal, dar incet incet o sa-ti dai seama ca nu mai are niciun rost si ca trebuie sa incetezi.
Din acest punct, totul o sa devina din ce in ce mai usor!
Cand o sa-ti vina sa il/o cauti sau sa faci ceva care sa-ti aduca aminte (sa vezi o poza, sa asculti o anumita piesa, orice!), o sa te gandesti de doua ori si o sa eviti. Dupa ce o sa faci asa de 2, 3, 5, 10 ori...la un moment o sa te obisnuiesti si nu o sa mai simti nevoia.
Ei...si cu timpul o sa incepi sa te distantezi mai mult, sa te gandesti din ce in ce mai putin. Practic, o sa te "vindeci" de suferinta. Important e sa-ti gasesti ceva de facut, sa lucrezi, sa faci ceva care sa te oboseasca atat de mult incat sa nu mai ai timp sa te gandesti.
O sa treaca zile, saptamani, luni...pana cand o sa-ti dai seama ca nu mai reprezinta nimic pentru tine, ca ti-e mai bine fara el/ea si ca ai devenit "imun". Asa BINE o sa te simti cand o sa vezi o poza cu el/ea si o sa fii total indiferent sau cand o sa afli cu e cu altcineva. Chiar o sa-i "plangi de mila" tipului/tipei care e acum cu el/ea.
Eu am reusit sa ma "vindec" dupa 3 luni. Acum pot spune clar si cu mana pe inima ca nu mai am nici pe dracu' . Asta mai ales ca acum ma simt foarte bine, ca aud multe comentarii pozitive din partea persoanelor din jurul meu, ca arat mult mai bine, sunt mult mai vesel si ca parca sunt alta persoana (schimbata in bine!
).
He he, SE POATE! Trebuie doar sa aveti rabdare.
Timpul chiar vindeca totul.
PS: cat de bine e cand o alta persoana reuseste sa te faca fericit din nou, sa zambesti, sa te simti bine, poate chiar mai bine ca inainte!
Auzi
in primul rind felicitari! si acum spune titlul carti care ti-a deschis* mintea (inima) - sa ne desteptam* si noi 
-
ScorpioM said:Da' ce salariu crezi ca am eu?
Poate o tricicleta, da' cred ca si aia e scumpa.
Ma gandeam acum ca-mi place tare tare mult sa fotografiez. Mi-as cumpara un aparat foto profesionist. Hmm, sa vad la sfarsitul lunii.
bine mah, un aparat foto.
scorpioane, ce sa zic, cand cineva isi da seama ca e pe orbita in jurul a "ceva", iar cand acel "ceva" dispare... e normal sa fie derutat, asta pana cand, isi da seama si singur, asa cum facusi tu, ca, faptul ca nu mai ai orbita, nu te duce la pieire. dimpotriva.
hai c-o dau in filozofie.. eu intrai sa-ti mai dau o idee, doua cu ce sa faci in timpul tau liber. mai ales ca acum iti iei si aparat foto...
ia niste cursuri de fotografie, apoi strange niste bani si urca-te intr-o zi in trenul ala de merge pana la vladivostok, se numeste trans-siberianu.
grijanie mare ca poti trece si prin mongolia si china.
fa poze si, cine stie, poate scoti un calendar ceva.
femeia nu e o icoana la care sa te inchini. e ceva cu care trebuie sa traiesti si sa te faca sa te simti mai bine decat daca ai fi singur. e valabila si reciproca.
daca mergi la anu in excursie, iti dau un lapte de iapa in ulaanbaatar -
MECLOfenoxat said:
Auzi
in primul rind felicitari! si acum spune titlul carti care ti-a deschis* mintea (inima) - sa ne desteptam* si noi 
Mi-am deschis singur mintea, da' m-au mai ajutat si altii sa vad ce "piece of shit" am avut langa mine, ca am fost atat de orb si incuiat.
La mine a fost mai usor decat la altii pentru ca am avut mult prea multe motive ca sa trec peste.
Ca tot ai zis de carte, sa stii ca am citit o carte acum cateva saptamani: "Despartirile noastre" de David Foenkinos. Foarte interesanta si haioasa, o recomand! Merge cand esti in acea perioada de dupa despartire.

-
tsunnami said:
bine mah, un aparat foto.
scorpioane, ce sa zic, cand cineva isi da seama ca e pe orbita in jurul a "ceva", iar cand acel "ceva" dispare... e normal sa fie derutat, asta pana cand, isi da seama si singur, asa cum facusi tu, ca, faptul ca nu mai ai orbita, nu te duce la pieire. dimpotriva.
hai c-o dau in filozofie.. eu intrai sa-ti mai dau o idee, doua cu ce sa faci in timpul tau liber. mai ales ca acum iti iei si aparat foto...
ia niste cursuri de fotografie, apoi strange niste bani si urca-te intr-o zi in trenul ala de merge pana la vladivostok, se numeste trans-siberianu.
grijanie mare ca poti trece si prin mongolia si china.
fa poze si, cine stie, poate scoti un calendar ceva.
femeia nu e o icoana la care sa te inchini. e ceva cu care trebuie sa traiesti si sa te faca sa te simti mai bine decat daca ai fi singur. e valabila si reciproca.
daca mergi la anu in excursie, iti dau un lapte de iapa in ulaanbaatarPe bune ca m-am gandit serios aseara la faza cu fotografia. Chiar imi place!
+ ca as vrea sa si calatoresc, sa vizitez locuri interesante.
Multumesc pentru sfaturi!

M-am uitat acum la preturi, WOW, 1900 lei un aparat. Fir-ar, poate totusi gasesc ceva pe la 1500-1600 macar. Nu trebuie sa fie chiar cine stie ce...
-
ScorpioM said:Uau, nu credeam ca o sa ajung vreodata sa traiesc acest moment. Jur!

Acest topic l-am deschis pentru toti cei care trec prin acele momente mai grele, de dupa despartire, cand simt ca nu mai au niciun viitor, ca intreaga lor lume li s-a naruit si ca nu mai sunt capabili sa o ia de la inceput/sa-si imagineze viata fara acea persoana care le-a zdruncinat-o intr-un mod ireversibil.
Azi s-a intamplat ceva care nu numai ca mi-a confirmat faptul ca am avut dreptate tot timpul, dar care mi-a redat increderea in mine, in "simturile" mele, m-a facut sa inteleg ca totul se intampla cu un scop si ca universul "comploteaza" la dezvoltarea mea.
Timpul chiar vindeca totul.
PS: cat de bine e cand o alta persoana reuseste sa te faca fericit din nou, sa zambesti, sa te simti bine, poate chiar mai bine ca inainte!
Nu stiu ce revelatie ai avut astazi (poate ca esti indragostit
), dar ma bucur pentru tine ca ai depasit momentul si esti ok. -
bravos, bine te ai regasit
si e fain ca vrei sa tragi de tine in directii bune.
Daca nu esti foarte pretentios din prima , nu e musai sa ti iei aparat super profesionist; cu 12-13 mil gasesti de ex un Nikon bun cu tot ce-i trebuie si eventual iti ramin bani si de un aparat second, pe film, sa te joci.
Iar ideea lui tsunami cu transsiberianul e excelenta, da tre umpic pregatita din vreme si credca e bine sa iti iei un tovaras de drum. Altfel, orice calatorie care depaseste statutul de ''voiaj'' iti va face enorm de mult bine. bafta ! -
Scorpioane, eu am fost unul din cei care se saturasera sa te auda vaicarindu-te.
Acum ma bucur pt tine si iti postez o poveste
Povestea spune ca era odata o fata care, lovindu-se de greutatile vietii, a mers la tatal ei sa se planga ca nimic nu-i iesea asa cum isi doreste. Obosise sa lupte fara a obtine rezultatele pe care le astepta. Nu stia cum sa faca sa mearga mai departe in viata pentru ca se simtea epuizata. Avea impresia ca de cate ori rezolva o problema, aparea alta.
Tatal ei a ascultat-o atent si apoi a invitat-o sa pregateasca impreuna micul dejun. Ajunsi in bucatarie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Cand au inceput sa fiarba a pus intr-una morcovi, intr-una oua si in cea de a treia cafea.
Le-a lasat sa fiarba fara sa spuna nici un cuvant. Doar ii suradea fetei lui. Ea astepta cu nerabdare, intrebandu-se ce voia sa faca tatal ei. Dupa 20 de minute tatal a stins focul, a pus ouale intr-un castron, morcovii intr-o farfurie si a turnat cafeaua intr-o ceasca.
Apoi a intrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Oua, morcovi si cafea”, a raspuns ea.
Atunci a indemnat-o sa atinga morcovii. Ea ii atinse si observa ca erau moi. Apoi i-a cerut sa curete un ou de coaja si ea observa astfel ca oul era foarte tare. Apoi i-a spus sa guste din cafea. Curioasa, ea sorbi din lichidul parfumat apoi intreba: „Ce inseamna toate astea, tata?”
Atunci el i-a explicat ca toate cele trei elemente avusesera de infruntat aceeasi adversitate: apa fiarta. Doar ca au reactionat complet diferit: morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat, ouale au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a schimbat cu aroma ei apa.
“Cu care dintre acestea trei crezi ca te asemeni tu?”, isi intreba el fata. “Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? Esti ca un morcov aparent tare, dar cand durerea te atinge te inmoi si-ti pierzi puterea? Esti asemenea oului, care incepe cu o inima maleabila si un spirit fluid, dar dupa un eveniment nefericit devine dur si inflexibil? Pe dinafara ramai la fel, dar pe dinauntru ai inima amara? Sau esti ca un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care ii cauzeaza durerea. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.”
Morala:
Nu te lasa infrant! Fii deasupra destinului tau, da ocazia adversitatilor vietii sa fie pentru tine tot atatea prilejuri de a lasa „dulcea aroma de cafea” care iti este proprie, pe care doar tu o poti oferi…
sursa: da.mai.departe.ro -
Arpagic said:bravos, bine te ai regasit
si e fain ca vrei sa tragi de tine in directii bune.
Daca nu esti foarte pretentios din prima , nu e musai sa ti iei aparat super profesionist; cu 12-13 mil gasesti de ex un Nikon bun cu tot ce-i trebuie si eventual iti ramin bani si de un aparat second, pe film, sa te joci.
Iar ideea lui tsunami cu transsiberianul e excelenta, da tre umpic pregatita din vreme si credca e bine sa iti iei un tovaras de drum. Altfel, orice calatorie care depaseste statutul de ''voiaj'' iti va face enorm de mult bine. bafta !
sunt multi tineri care pleaca in cautarea aventurii.
cel mai misto e sa pleci in necunoscut, eventual nici cu bilet pana la capat. biletele luate de pe drum sunt mai ieftine.
cand esti singur, incerci sa interactionezi cu alti tineri si localnici. sunt sute de hosteluri ieftine. stiti ca sunt oameni care traverseaza siberia/mongolia pe bicicleta sau pe jos?
just imagine... imagine there's no contries... wotta dreamer