Ati cunoscut persoane care se tem sa-si traiasca viata?
-
2 0Eu sunt una dintre ele, dintre aceste persoane, vreau sa zic.
Am 26 de ani si daca ma uit un pic cu lupa la viata mea, pot spune fara ezitari ca toate alegerile mele arata ca eu nu stiu sa-mi traiesc viata.
Nu stiu sa ma dezlantui. Nu cred ca m-am lasat vreodata dusa de val, nu m-am imbatat la petreceri, nu am facut sex la prima intalnire niciodata, nu am incercat chestii extreme, droguri, m-am ferit mereu de tentatii, de anturaje, de barbatii periculosi si la propriu, si la figurat.
Ultimii 6 ani i-am avut ocupati cu doua relatii de lunga durata, una inca in curs, cu planuri la orizont.
Si el, viitorul meu sot, e acelasi tip de persoana. Nu l-am vazut vreodata dezlantuit, beat, fara control, ii e teama pana si sa danseze.
Toate astea sunt ok, dintr-un anumit punct de vedere, chiar si al meu, ca deschisei subiectul.
Dar ceva imi spune ca nu sunt ok.
Nu mai tin minte cand am mers ultima oara la o petrecere la care sa ma distrez cu adevarat. Toti prietenii nostri sunt la fel: borring.
Probabil ca astfel de oameni atragem, dupa chipul si asemanarea noastra.
Va rog sa ma credeti ca n-am cu cine sa ies intr-o seara in club, in caz ca as vrea sa fac asta, si uneori chiar as vrea. Mi-e dor de mirosul ala de fum, sa dansez pana la epuizare, asa cum faceam pe vremea liceului, acolo fiind cam ultimile mele destrabalari.
Mi se pare totusi ca nu sunt eu persoana asta, prea cuminte, nu traiesc, nu simt viata, nu o pipai, nu o miros, mi se pare ca trec lejer pe langa ea, o ocolesc de teama sa nu ma muste.
Am evitat barbatii sau baietii frumosi de frica sa nu apara alte fete sa-mi faca concurenta.
Nici viitorul meu sot nu e urat, ba dimpotriva, are niste ochi verzi dementiali, dar e foarte cuminte si tipicar, nu il scoate nimeni din ale lui.
Cred ca uneori nu ma potrivesc deloc cu el, desi de cat timp suntem impreuna, i-am copiat temperamentul, m-am format si eu pe stilul lui, nu mai ies din casa, de cate ori zic sa iesim, nu iesim ca n-avem bani, ii e lene, n-are chef, vrea sa doarma.
Nu-i de bani, ca bani avem, ideea e sa nu cheltuim inutil.
Cateodata ma simt atat de norocoasa ca il am pe el asa de treaba, iubitor, atent, cuminte, zic ca orice femeie si-ar dori un barbat asa, ca el. Dar de multe ori imi zic ca nu ma potrivesc cu el, suntem prea terni.
Va imaginati ca n-am avut tupeul sa-i spun nimic din toate astea lui, ca e un pic paranoic, se gandeste ca vreau sa ne despartim.
Nu-mi place ca evita sub orice forma sa facem si noi ceva interesant intr-un sfarsit de saptamana, intr-o zi, macar.
Nu va mai zic nimic de visele mele nebune de a sari cu coarda elastica, de a face alpinism, de a invata sa zbor, sa pilotez, si sa-mi iau brevet de pilot. Evident, doar vise.
Sunt prinsa in ciclul clasic servici-pat si e un fel de blestem, nu pot sa ies din el sub nici o forma.
Probabil ca problema e la mine ca atrag numai astfel de oameni, nu atrag persoane mai zurlii cu care sa fac chestii interesante, sa merg si eu luni la serviciu cu sufletul implinit ca nu mi-am mai irosit 2-3 zile din viata fara nici un rost.
Ma intreb daca a mai trait cineva chestiile astea si daca poate intelege cineva ce zic.
Dati-mi un sfat, cum ati face in locul meu , sa iesiti din starea asta aiurita, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu o evit, ca sa nu ma tamponeze.
Pupici, va citesc cu multa placere:)
Lili. -
LeeLeeAnne said:
"Nu cred ca m-am lasat vreodata dusa de val, nu m-am imbatat la petreceri, nu am facut sex la prima intalnire niciodata, nu am incercat chestii extreme, droguri, m-am ferit mereu de tentatii, de anturaje, de barbatii periculosi si la propriu, si la figurat."
asta inseamna sa iti traiesti viata? atunci, ce sa zic, nici eu nu mi-o traiesc, nu in sensul asta. diferenta e ca eu nu imi doresc lucrurile astea, alte chestii contand pentru mine. dar, din ce spui, tu nu ai ales un stil de viata "linistit",ci l-ai copiat pe el. aici pare sa fie marea problema. daca ai fi avut libertatea sa te "dezlantui", ai mai fi facut-o? chiar iti doresti asta sau doar vrei ceva ce e diferit de viitorul sot? -
Buna,ma regasesc oarecum in povestioara ta,mai putin cu visele, sunt cu cativa ani mai mare ca tine m-am casatorit la 19 ani iar sotul a fost primul barbat din viata mea,ochi verzi dementiali,dar calm,bun,calculat si genul de barbat pe care l-ai descris tu mai devreme,eu genul de femeie adaptabila ...si..m-am adaptat mult la orice situatie pana am uitat cine sunt ,pana m-am pierdut intr-o relatie nebunatica cu un alt barbat dorind cu tot dinadinsul sa ies din mine ..dorind cu tot dinadinsul sa-mi traiesc anii pe care i-am pierdut,care au trecut pe langa mine ,sa ma simt ca in liceu unde ca si tine am trait ultimile nebunii, intr-adevar am trait intr-un an multe sentimente,am facut lucruri pe care nu ma credeam eu in stare ca le pot face,multe emotii puternice si am simtit ca am trait,a fost o aventura dar acum mi-e dor sa fiu ce-am fost.,simt ca nu am fost eu si m-am dezamagit pe mine insumi....mi-e dor sa regasesc naivitatea de dinainte si puritatea ,am ajuns la concluzia ca ceea ce nu traiesti la timp nu traiesti niciodata...Traieste clipa asa cum vine ea,poate asa cum ai spus si tu atragi astfel de persoane deoarece tot ceea ce facem ce suntem ce spunem ce gandim se inregistreaza undeva in acest univers iar ca un magnet atragem spre noi ceea ce spuneam mai devreme.Bafta!
-
sweetLumi1 said:
Buna,ma regasesc oarecum in povestioara ta,mai putin cu visele, sunt cu cativa ani mai mare ca tine m-am casatorit la 19 ani iar sotul a fost primul barbat din viata mea,ochi verzi dementiali,dar calm,bun,calculat si genul de barbat pe care l-ai descris tu mai devreme,eu genul de femeie adaptabila ...si..m-am adaptat mult la orice situatie pana am uitat cine sunt ,pana m-am pierdut intr-o relatie nebunatica cu un alt barbat dorind cu tot dinadinsul sa ies din mine ..dorind cu tot dinadinsul sa-mi traiesc anii pe care i-am pierdut,care au trecut pe langa mine ,sa ma simt ca in liceu unde ca si tine am trait ultimile nebunii, intr-adevar am trait intr-un an multe sentimente,am facut lucruri pe care nu ma credeam eu in stare ca le pot face,multe emotii puternice si am simtit ca am trait,a fost o aventura dar acum mi-e dor sa fiu ce-am fost.,simt ca nu am fost eu si m-am dezamagit pe mine insumi....mi-e dor sa regasesc naivitatea de dinainte si puritatea ,am ajuns la concluzia ca ceea ce nu traiesti la timp nu traiesti niciodata...Traieste clipa asa cum vine ea,poate asa cum ai spus si tu atragi astfel de persoane deoarece tot ceea ce facem ce suntem ce spunem ce gandim se inregistreaza undeva in acest univers iar ca un magnet atragem spre noi ceea ce spuneam mai devreme.Bafta!
wow!
atata filozofie e in ce-ai scris...
pe mine m-ai dat pe spate..
-
sweetLumi1 said:
Multumesc ptr apreciere (daca e sincera)nu-mi doream sa dau pe spate pe nimeni sunt doar naturala. un zambet
yeah, naturala, dar asta-i frumusetea ta, si repet, mesajul filozofic m-a uimit.
well done,
cand oi pleca, o sa ai un bagaj mare de experienta, senzatii si evolutie din lumea asta, si cam asta-i tot ceea ce conteaza, dupa mine. nu unde te nasti, nu cat de bogat mori si nici cati te plang dupa moarte. doar experienta si dezvoltarea din perioada moarte minus nastere
tine zambetu pe mecla. you do good -
Ok,e parerea ta,oricum punctez faptul ca viata ne-o facem noi asa cum dorim si ca sa ma exprim altfel decat filozofic punctez faptul ca: ce suntem,ce spunem ,ce mancam ,ce facem e rodul mintii noastre a standardelor pe care noi ni le fixam,ele ne fac sa inaintam,sa stam pe loc sau sa dam inapoi in viata.Nu e nimeni de vina,uneori facem lucruri doar ptr a fi priviti intr-o alta maniera de catre ceilalti,(asa poate fi considerata si aceasta discutie)suntem atat de aprigi si inversunati in a iesi in evidenta a demonstra altora propriile noastre idei care nici macar nu sunt certitudini si nici convingeri ca sa nu ne facem de ras, astfel pierdem de fiecare data esenta lucrurilor.Niciodata persoanele profunde ,persoanele visatoare nu au fost privite cu ochi buni de catre ceilalti de aceea nu ma astept sa-mi zambesti ,doare mult naturaletea mea dar crede-ma ca sunt mai fericita la sfarsitul zilei cand stiind ca adaptandu-ma nu am fost marioneta nimanui si am ramas cu propriile pareri si zambete!
-
LeeLeeAnne said:
Eu sunt una dintre ele, dintre aceste persoane, vreau sa zic.
Am 26 de ani si daca ma uit un pic cu lupa la viata mea, pot spune fara ezitari ca toate alegerile mele arata ca eu nu stiu sa-mi traiesc viata.
Nu stiu sa ma dezlantui. Nu cred ca m-am lasat vreodata dusa de val, nu m-am imbatat la petreceri, nu am facut sex la prima intalnire niciodata, nu am incercat chestii extreme, droguri, m-am ferit mereu de tentatii, de anturaje, de barbatii periculosi si la propriu, si la figurat.
Ultimii 6 ani i-am avut ocupati cu doua relatii de lunga durata, una inca in curs, cu planuri la orizont.
Si el, viitorul meu sot, e acelasi tip de persoana. Nu l-am vazut vreodata dezlantuit, beat, fara control, ii e teama pana si sa danseze.
Toate astea sunt ok, dintr-un anumit punct de vedere, chiar si al meu, ca deschisei subiectul.
Dar ceva imi spune ca nu sunt ok.
Nu mai tin minte cand am mers ultima oara la o petrecere la care sa ma distrez cu adevarat. Toti prietenii nostri sunt la fel: borring.
Probabil ca astfel de oameni atragem, dupa chipul si asemanarea noastra.
Va rog sa ma credeti ca n-am cu cine sa ies intr-o seara in club, in caz ca as vrea sa fac asta, si uneori chiar as vrea. Mi-e dor de mirosul ala de fum, sa dansez pana la epuizare, asa cum faceam pe vremea liceului, acolo fiind cam ultimile mele destrabalari.
Mi se pare totusi ca nu sunt eu persoana asta, prea cuminte, nu traiesc, nu simt viata, nu o pipai, nu o miros, mi se pare ca trec lejer pe langa ea, o ocolesc de teama sa nu ma muste.
Am evitat barbatii sau baietii frumosi de frica sa nu apara alte fete sa-mi faca concurenta.
Nici viitorul meu sot nu e urat, ba dimpotriva, are niste ochi verzi dementiali, dar e foarte cuminte si tipicar, nu il scoate nimeni din ale lui.
Cred ca uneori nu ma potrivesc deloc cu el, desi de cat timp suntem impreuna, i-am copiat temperamentul, m-am format si eu pe stilul lui, nu mai ies din casa, de cate ori zic sa iesim, nu iesim ca n-avem bani, ii e lene, n-are chef, vrea sa doarma.
Nu-i de bani, ca bani avem, ideea e sa nu cheltuim inutil.
Cateodata ma simt atat de norocoasa ca il am pe el asa de treaba, iubitor, atent, cuminte, zic ca orice femeie si-ar dori un barbat asa, ca el. Dar de multe ori imi zic ca nu ma potrivesc cu el, suntem prea terni.
Va imaginati ca n-am avut tupeul sa-i spun nimic din toate astea lui, ca e un pic paranoic, se gandeste ca vreau sa ne despartim.
Nu-mi place ca evita sub orice forma sa facem si noi ceva interesant intr-un sfarsit de saptamana, intr-o zi, macar.
Nu va mai zic nimic de visele mele nebune de a sari cu coarda elastica, de a face alpinism, de a invata sa zbor, sa pilotez, si sa-mi iau brevet de pilot. Evident, doar vise.
Sunt prinsa in ciclul clasic servici-pat si e un fel de blestem, nu pot sa ies din el sub nici o forma.
Probabil ca problema e la mine ca atrag numai astfel de oameni, nu atrag persoane mai zurlii cu care sa fac chestii interesante, sa merg si eu luni la serviciu cu sufletul implinit ca nu mi-am mai irosit 2-3 zile din viata fara nici un rost.
Ma intreb daca a mai trait cineva chestiile astea si daca poate intelege cineva ce zic.
Dati-mi un sfat, cum ati face in locul meu , sa iesiti din starea asta aiurita, sa nu mai simt ca trece viata pe langa mine si eu o evit, ca sa nu ma tamponeze.
Pupici, va citesc cu multa placere
Lili.Lili, el n-are nicio vina ca e linistit, asa-i firea lui si probabil ca nici prin cap nu-i trece sa faca ce enumeri tu acolo.
Uite, al meu a facut parasutism, planorism, ii place alpinismul (dar nu practica, in schimb se catara pe unde apuca), merge des la munte, dar tot om linistit e, crede-ma. E cel mai linistit om pe care l-am intalnit vreodata si care a reusit sa ma tempereze asa de mult incat uitasem de mine. Probabil ca a fost un lucru bun ca ma temperase, dar la un moment dat ajunsesem plina de frustrari ca nu ma mai recunoasteam, simteam nevoia de distractie, de iesit, de ras o ora incontinuu...ai prins ideea.
Acum mi-am mai revenit. Am luat prietenele si ne-am dus in club, am dansat pana am cazut late si parca am renascut
Pe el n-am cum sa-l schimb, asa e firea lui, dar daca tie ti-e dor de tine nu-ti ramane decat sa te regasesti. O sa-ti ajunga frustrarile pe nas si poate atunci o sa-ti para rau ca nu ai facut ce ai simtit la timpul potrivit.
Vorbeste cu el, spune-i ca ai vrea sa mai iesiti la un bowling, un biliard, la dans, iar daca nu vrea, spune-i ca simti nevoia sa iesi din monotonie si vei face asta cu altcineva daca cu el nu poti.
-
Daca ai avut o viata linistita pana acum si ai fost o cumintica nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa duci totul la extrem,sa iesi din tipare,sa fii high ca sa simti ca-ti traiesti viata.Fii tu cea care vine cu propuneri indraznete in viata de cuplu sa nu se instaleze monotonia ca sa va plictisiti unul pe celalalt.
Din ce ai scris tu aici reiese ca ai vrea sa-ti schmbi oarecum iubitul,prietenii, ai parte de activitati mult prea anoste si repetitive dar pana la urma cine se aseamana se aduna.
Asa ca daca nu vei prelua tu initiativa si nu doresti sa te schimbi atunci la sfantu' asteapta o sa ai parte de viata pe care ti-o doresti. -
Si crezi ca dacă ai fi încercat chestiile alea extreme enumerate, astăzi ai fi mai multumita de tine si mai fericita? Sa fii recunoscatoare pt ceea ce ai, pt bărbatul minunat care este alături de tine... Dorința ta de a ieși mai mult si de a te distra este ceva perfect normal si nu ar trebui sa mai amani, iar dacă iubitul tau nu isi dorește la fel.....ia-ți 2 prietene si iesiți seara in oraș, e atât de simplu. Dacă iubitul tau nu are inițiativa, organizează tu iesiri pt weekend in locuri in care nu ati mai fost.....o sa fie distractiv. Lucrurile sunt simple insa e nevoie de inițiativa din partea ta.
-
bine ca scriem tot de doua ori

well , sa vad daca=mi amintesc ce-am scris prima data , probabil o sa fac un rezumat....asadar, nu trebuie sa ma uit cu lupa ca sa vad ca si viata mea este la fel de terna si lipsita de orice stralucire! nu stiu daca eu mi-as dori atat de multe ca si tine , poate doar putina culoare
probabil mai sunt si altele care scriu pe aici si se recunosc ; am crescut , vremea liceului a trecut demult , a intervenit o slujba , o familie , o responsabilitate , un copil , ba chiar doi ( sau , nah , dupa posibilitati ) , nu putem fi exact ca atunci , fara griji , fara probleme , traind viata bucata cu bucata , clipa cu clipa! dar putem avea un week-end mai viu , iesit din tiparul cotidian ! ce-as face in locul tau? as discuta cu el , mai ales ca ai spus ca este o relatie de lunga durata si va faceti planuri de viitor ! nu poti construi viitorul cu nemultumire ...... poate reusesti sa-l urnesti si pe el -
una este sa faci bungee jumping si alta e sa te duci un weekend la mare, munte, la un film, etc. din cate am inteles fata asta vrea. sa mai iasa din rutina. si nu mi se pare prea mult.
programati-va o iesire de luni, si asa va obisnuiti cu ideea ca in weekend veti face asta. si tot asa pana invatati sa fiti mai spontani.
Acest mesaj a fost editat de către me_eva: -
Cum a spus si me_eva mai sus: pe tine te omoara rutina. Faptul ca fiecare zi este la fel ca precedenta si viitoarea.
Te inteleg perfect.
Eu nu consider ca ai neaparata nevoie de oameni zvapaiati in jurul tau ca sa poti face ceea ce iti doresti. Da, anumite activitati nu le poti face neaparat singura (gen iesit in club), dar o sumedenie de altele da.
Eu am sarit cu parasuta, am facut scufundari (in conditiile in care aveam oroare de apa adanca), am ajuns pe Matterhorn la peste 4000 m si asta singura, fara prieteni sau partener pt simplul motiv ca ei nu-si doreau acele lucruri (si ii inteleg). Tu trebuie sa te uiti bine in interiorul tau si sa afli ce anume iti doresti.
Eu o data pe an incerc sa fac ceva pt sufletelul meu (indiferent ca e un tatuaj sau sa vad x muzeu - oricat de mare sau mic pare acel lucru). Lucrurile mentionate mai sus mi-au dat curaj, incredere in mine, o libertate pe care nu o aveam si o stare de bine extraordinara. Incearca sa vorbesti cu el si sa gasiti solutii impreuna.
Mergeti la un curs de dans - faceti miscare, e distractiv, oameni noi cu care interactionati si nici nu costa mult (80-100 ron/luna 8 sedinte). Sunt n lucruri pe care le puteti face impreuna sau chiar si separat.
Tu ai nevoie de curaj nu doar sa-ti doresti, ci sa gasesti solutii si mai ales sa le aplici.
Acest mesaj a fost editat de către bombilina: -
LeeLeeAnne said:
Lee, inteleg ce zici ca am trait si eu oarecum asa, o vreme; esti f. tinara, nu e tirziu pentru nimic si nu dramatiza, e foarte important ca ai realizat ca esti pe timpul tau si ca e important sa si traiesti, nu doar sa... "vietuiesti"
Daca nu poti conta pe initiativa iubitului, fa tu putin cite putin si poate o sa il inspiri si pe el. De iesit din starea asta se poate face DOAR facind lucruri si organizandu te bine. Ti e dor de lucruri, ai fost moale pana acu, schimba macazul
Nu e niciodata tirziu sa fii tu insati si sa te "dezlantui" in sensul libertatii de a fi cum simti - nu trebuie musai excese si porceala maxima pentru asta. Poti sa incepi cu chestii mici, mergeti de exemplu. la primavara, in Delta sa va dati cu barcile, sau pana in Retezat
Si poti sa ii spui de acum planul, ca sa fii sigura ca o sa aveti bani si nu o sa vrea sa doarma exact in perioada aia, hihihi
Ca sa ti recapeti increderea si sa dansezi ca inainte, poti merge la un curs, street dance de pilda suna misto
si sigur la cursurile astea sunt si grupuri care ies impreuna, poti sa mergi cu ei in club. Cand vine caldura, ia-ti o bicicleta, role, aparat foto [eu zic asa, tu stii ce te pasioneaza].
Acu, daca vrei direct wild things, .... salturi cu parasuta se fac via Aeroclubul roman
Cursuri ca sa capeti brevet asijderea, insa costa o avere [6-7000 de euro cred] si nu prea sunt avioane disponibile, oricum iei doar brevet pe avioane mici. Asa ca.... lasa "avioanele" si apuca-te de un plan frumos de excursii, dans si sport 
-
sweetLumi1 said:
.Niciodata persoanele profunde ,persoanele visatoare nu au fost privite cu ochi buni de catre ceilalti de aceea nu ma astept sa-mi zambesti ,doare mult naturaletea mea dar crede-ma ca sunt mai fericita la sfarsitul zilei cand stiind ca adaptandu-ma nu am fost marioneta nimanui si am ramas cu propriile pareri si zambete!
de ce-ar conta pentru tine daca eu iti zambesc? important e sa fii tu multumita de tine. in rest, who cares?
pentru mine e important sa vad mai multi oameni care zambesc. in rest, nu-mi prea pasasweetLumi1 said:
Ok,e parerea ta,oricum punctez faptul ca viata ne-o facem noi asa cum dorim si ca sa ma exprim altfel decat filozofic punctez faptul ca: ce suntem,ce spunem ,ce mancam ,ce facem e rodul mintii noastre a standardelor pe care noi ni le fixam,ele ne fac sa inaintam,sa stam pe loc sau sa dam inapoi in viata.
as mai aduaga fata de ceea ce ai scris tu, curajul.