Out, am nevoie de incurajari ca exista viata si dupa e relatie e

  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 20:37
    1 0

    Buna seara!

    Dupa aproape 8 ani de relatie, din care 2 de casnicie am ajuns sa spun: nu mai pot!  sa-mi doresc din tot sufeltul sa se termine.

    Daca ati citit-o pe Out, despre genul ala de barbat e vorba in aceasta ecuatie. Nu pricep cum am putut fi atat de oarba, cum i-am cautat de zeci de ori scuze, cum m-am umilit, cum am tolerat mizerii dupa mizerii.

     

    M-a cucerit cu poezii scrise pe servetele, cu declaratii de dragoste, cu marturisiri care mai de care..Nu e un tip care in mod normal mi-ar fi placut, nu avea nimic din ceea ce imi placea de regula la un barbat si cu toate astea, am iesit o data si inca o data si uite asa..pac tac..si-a facut loc in viata mea. In asa hal de m-am razboit cu toti ai mei pentru a putea fi cu el.

    Sunt multe de povestit, nu am de gand sa plictisesc..nici nu stiu cum de mi-am facut curaj sa postez, ma simt al naibii de singura.

     Cand ma gandesc la cautat chirii, divort..ma apuca nervii.

     

     

     

     

  •  
    • 16187 mesaje
    11 Ian 2012, 20:41
    2 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:17
    0 0

    Mersi, Mi.

     

    Aveam 21 de ani cand l-am intalnit, fara prea mare experienta cu barbatii, mai avusesem 2 relatii, insa nu, neaparat, serioase. El cu vreo 13 mai mult, divorata cu un copil, care locuia la parintii lui. N-am avut niciodata vreo treaba cu fosta, nu ne-am deranjat si in limita bunului simt cand a fost necesar, am pastrat o relatie civilizata. Ne-am vazut cred ca de 2 ori, in astia 8 ani.

     

    Bun, primii ani, de vis. Flori, mesaje, cadouri, surprize, ma facea sa ma simt cea mai importanta femeie si cea mai frumoasa, din Univers. Eram sigura ca ma iubeste, ii vedeam privirea, vedeam cat e de mandru cand iese undeva cu mine.

    La acea vreme eu credeam ca dragostea trece orice bariere, nu conteaza altceva Oricum, din fire sunt idealista si am impresia ca daca eu sunt incapabila de minciuna, tradari s.a asa sunt toti oamenii. Evident, m-am inselat.

    Acest om pe care eu il divinizam, la propriu, as fi facut orice pentru el, nu am avut nici o problema cu pustiul, am avut grija de el, chiar eram dispusa sa-l luam sa locuiasca cu noi.

     

    Nu avea o situatie materiala prea buna, am inteles, eu vroiam sa fac nunta cu tot tambalaul, am facut-o pe banii mei si cu ajutorul alor mei. Dupa nunta, el a inceput sa minta spunadu-mi ca are de platit bautura, ca nu stiu ce mai e, ca pleaca nu stiu unde sa inceapa o afacere ca are nevoie de bani etc. Tampa de mine, nu a pus prea multe intrebari si a avut incredere ca stie omul ce face, ca are nevoie sa inceapa de undeva iar eu trebuie sa- sprijin.

    Fara dubiu, banii s-au dus, casa nu am mai cumparat iar el..dulcele, iubitorul, iubirea vietii mele s-a transformat in calaul meu.

    La 2 luni de la nunta, era cu o femeie in casa. Am facut un scandal monstru iar evident cea care si-a primit apelativele de rigoare, am fost eu. El nerecunoscand nimic, eu neputand sa intru in casa fiindca era incuiat in interior, insa ghinionul lui ca fix in acel moment i-a venit comanda cu mancare. Pe bune, as putea scrie o telenovela )

     

    Am suferit ca ultimul om, 2 luni de la nunta, eram intrebata de luna de miere iar eu ma gandeam la divort.

    Ne-am mutat in alta parte, tot in chirie, el a incepu cu lipsit de acasa, cu venit alcoolizat dimineata, cu jigniri ca urmare a faptului ca eu ma revoltam si ii spuneam ce-i spuneam. In situatii de genul acesta, nu poti fi draguta si zambitoare, oricat as fi eu de calma si toleranta, m-a facut cu nervii.

    Culmea, eu eram responabila pentru toate actiunile lui.

    Departe de mine, perfectiunea insa sunt o femeie care are ceva scoala, care are planuri mari de cariera, care incearca sa faca ceva. Sprijin din partea lui? nici vorba.

     

    Minciuna, jigniri, uneori chiar imi este teama de el. Ma intreb, cum de nu l-am vazut cu adevarat. Imi spune ca el asa a fost mereu, insa nu e adevarat, nu m-as fi casatorit nicodata cu el daca l-as fi vazut cu adevarat. Mai mult, acuzatiile sunt indreptate catre mine, ca eu am jucat teatru pentru a ma casatori cu el, iar dupa sa-l schimb intr-un barbat de casa. In conditiile in care, imi trimitea proiecte de casa, povesti cati copii vom avea, cat de fericita ma va face.

     

    Nu a fost perfect nici inainte de nunta, aveam discutii pe tema faptului ca el mai iesea cu baietii, la sedinte, baut..insa pe langa asta, relatia noastra era ok, iesem, ne plimbam, petreceam timp impreuna etc.

     

    De 2 ani, de la nunta, s-au schimbat lucrurile.El are un job de asa natura incat isi face cum vrea programul, uneori pleaca si in weekend la "sedinta". Trist a fost in vara, cand sotia unui prieten de-al lui mi-a spus ca e cu o doamna, la ei. Respect? evident, mi-a spus ca erau doar la sedinta si ca ea fiind colega cu el..bla bla..

    Am dus-o din vara, tot sperand ca isi va aminti si va realiza ce are acasa, insa..nu pot sa mai tolerez minciuna.

     

    Sunt foarte multe de povestit, multe evenimente, amanunte.Ceea ce vreau sa se inteleaga ca nici pe departe nu sunt o tipa neingrijita, ori neintelegatoare, ori cicalitoare, partea sexuala a fost mereu in regula. A avut liberatate deplina pentru ca asa mi se pare firesc. In schimb, libertatea mea a fost stirbita, citez : "tu tre sa stai la faci ciorbe si prajituri"  I-am permis foarte multe, m-am purtat exact cum mi-as fi dorit sa o faca el cu mine, insa rezultatul nu a fost cel scontat.

     

    Acum intreb: ce e in neregula cu mine de inca sufar? ma doare de mor cand minte, cand ma ignora? Imi vine sa urlu de nervi si de oftica. Luand rolul observatorului, nu pot sa cred ca eu sunt cea care traieste asa ceva, probabil nimeni nu-si inchipuie.

  •  
    • 16187 mesaje
    11 Ian 2012, 21:25
    2 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 4503 mesaje
    11 Ian 2012, 21:27
    1 0
    eu cred ca este o diferenta intre ceea ce ti se intampla tie si ceea ce i se intampla lui out

    din cate stiu eu fostul lui out este diagnosticat ca fiind maniaco - depresiv (asta daca nu ma insala memoria) caz in care omul este un cosmar atat pentru el cat si pentru cei din jurul lui, dar este bolnav, nu-i vina lui ca e bolnav dar nu era nici vina lui out in fine

    al tau cred ca-i bolnav de nesimtire, s-a vazut cu sacii in caruta si a devenit de-a dreptul nesimtit, sunt convinsa ca si-o tragea si inainte de nunta dar discret

    ceea ce nu inteleg eu la tine este cum sa iti mai fie greu sa desparti de un asa specimen?

    eu am trecut prin ceva asemanator, in niciun caz cu jigniri si chestii de genul dar cu inselat descoperit imediat dupa nunta etc... poveste mai lunga... pai cand un om ma dezamageste, nu mai inseamna nimic pt mine si eu sunt greu dezamagibila

    deci lasa-l dracu ca viata e misto
  •  
    • 1880 mesaje
    11 Ian 2012, 21:28
    0 0
    Desdemona, tu nu te respecti pe tine atit de mult, incit sa renunti la jigodie si sa traiesti fericita.
    I-ai inghitit de la inceput toate porcariile, pt ca nu te iubeai asa de mult, incit sa nu-i permiti nimanui sa te calce in picioare.
    E timpul sa consulti un medic/psiholog, sa iti revi si sa te pui pe picioare. Vampirul asta ti-a supt toata energia (tineretea) si mandria.
    Trezeste-te!
  •  
    • 9899 mesaje
    11 Ian 2012, 21:28
    0 0
    Mai bine nu citeam topicul asta ca mi-a crescu tensiunea la 50.
    Si ce-ai asteptat atata timp?
    Sa intri pe eva si sa-ti spuna niste necunoscuti ca nu faci bine ce faci?
    sa ma bata jalea daca le inteleg pe femei. Sunt masochiste, asta-i clar!
  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:31
    0 0
    Milady_me said:
    Nici nu pot sa-mi imaginez prin ce-ai trecut si treci Dar judecand dupa ceea ce scrii, cred ca acum ai forta de a te elibera si de a nu-i mai da "n" sanse. Nu le va folosi, pentru ca de fapt nu si-a dorit niciodata sa fie altfel.

    De ce suferi tu acum? Pentru visele tale in ce-l priveste pe el si viata voastra impreuna si de care s-a ales praful. Dar totul are un leac. Ai sa te vindeci de asta si-o sa-ti reconstruiesti si orgoliul care acum e facut terci.

    De mirare ca ai rezistat atata, zau.... nu merita cercopitecu' de (in curand) fost sot al tau asemenea rabdare si devotament.

    Nu te invinui ca l-ai crezut. N-a fost naivitate din partea ta, ci incredere. La care toti avem dreptul.

    Da, am rezistat cu stoicism, nu ma mandresc cu asta. Din contra, imi pun tot felul de semne de intrebare: daca e ceva in neregula cu mine de am acceptat atatea umilinte, in idea tampita ca se va trezi. Am mers si la psiholog, adica nu m-am culcat pe o ureche..am incercat sa inteleg. Evident, el a lucrat la a-mi demonta increderea in mine, i-a reusit intr-o oarecare masura.

  •  
    • 16187 mesaje
    11 Ian 2012, 21:32
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:33
    0 0
    kidokido said:
    Minciuna si ignorarea indiferent din ce parte vine nu sunt bune intr o relatie ....exista, o sa existe si despartirea indiferent dupa cat timp ...este inevitabil indiferent de cate intrebari iti pui acum,nu are rost .

    Adevarat, nu ma impac de nici o culoare cu minciuna, nu neaparat intr-o relatie ci in general, nu sufar mincinosii, ipocritii si laudarosii
  •  
    • 9899 mesaje
    11 Ian 2012, 21:34
    0 0
    Milady_me said:
    Mai, cred ca fata n-are nevoie de "de ce-ai asteptat atat", e evident ca stie si ea ca nu-i ok ca s-a complacut, are nevoie de stimulente externe ca sa poata face pasul...

    Nu suntem toti puternici si nu toti facem mereu ce trebuie.

     Stimulente externe? OH MAI GAD!

    Faptul ca l-a gasit pe ala cu una in casa n-a fost un "stimulent"?

    Sa-mi trag una daca pricep ideile femeiesti!

  •  
    • 1880 mesaje
    11 Ian 2012, 21:34
    0 0
    dikens said:
    Mai bine nu citeam topicul asta ca mi-a crescu tensiunea la 50.
    Si ce-ai asteptat atata timp?
    Sa intri pe eva si sa-ti spuna niste necunoscuti ca nu faci bine ce faci?
    sa ma bata jalea daca le inteleg pe femei. Sunt masochiste, asta-i clar!


    e mica.
  •  
    • 5575 mesaje
    11 Ian 2012, 21:35
    2 0
    Intr-o zi, cand vei avea timp, iesi si plimba-te singura in parc si limpezeste-ti gandurile. Aminteste-ti cine esti tu, ce vise aveai inainte de a fi cu el, ce vise ai acum si ce vrei de la viata. Cu alte cuvinte, redescopera-te de dupa cratitile cu sarmale si oalele cu ciorbe sau dupa ingrijit de altii.
    Nu te astepta sa fie usor, s-ar putea sa fie nevoie sa te refugiezi in munca o perioada, ca sa fii ocupata. Raul deja e facut.
    Momentan cred ca suferi mai mult pentru orgoliul ranit, pentru ca iti insulta inteligenta cand te minte si tu stii ca te minte.
    Intr-o zi, te vei trezi de dimineata si vei zice: astazi vreau sa divortez, de maine ma vreau libera, sa ma bucur de viata.
    E o cruzime a ta fata de propria persoana sa te obligi sa traiesti o viata de cacao, o stare emotionala jalnica, in loc sa traiesti din plin viata. Nu-i pacat sa treaca timpul aiurea?
    Nu mai indrepti nimic, daca el va reveni vreodata la tine si vei hotara sa mai incercati o data, asta numai timpul le va realiza. Momentan, mie mi se pare fucked up situatia.
  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:36
    0 0
    Mara77 said:
    eu cred ca este o diferenta intre ceea ce ti se intampla tie si ceea ce i se intampla lui out

    din cate stiu eu fostul lui out este diagnosticat ca fiind maniaco - depresiv (asta daca nu ma insala memoria) caz in care omul este un cosmar atat pentru el cat si pentru cei din jurul lui, dar este bolnav, nu-i vina lui ca e bolnav dar nu era nici vina lui out in fine

    al tau cred ca-i bolnav de nesimtire, s-a vazut cu sacii in caruta si a devenit de-a dreptul nesimtit, sunt convinsa ca si-o tragea si inainte de nunta dar discret

    ceea ce nu inteleg eu la tine este cum sa iti mai fie greu sa desparti de un asa specimen?

    eu am trecut prin ceva asemanator, in niciun caz cu jigniri si chestii de genul dar cu inselat descoperit imediat dupa nunta etc... poveste mai lunga... pai cand un om ma dezamageste, nu mai inseamna nimic pt mine si eu sunt greu dezamagibila

    deci lasa-l dracu ca viata e misto

     

    Da pot exista diferente, insa lanesimtire, tupeu, placerea de ma vedea jos, de a ma umili..etc..inca de atunci cand am citit-o, am facut ceva legaturi cu situatia mea.

     

    Da viata e frumoasa, nu ma indoiesc de asta insa nu stiu motivul pentru care imi e atat de greu sa accept ca..asta e..n-a fost sa fie. Poate vise spulberate, timp pierdut..habar n-am..Eu sunt perfectionista din fire, teama de a-mi accepta un esec..

    Nu stiu dar tre sa fac cumva sa scap de cosmarul asta.

  •  
    • 16187 mesaje
    11 Ian 2012, 21:36
    0 0
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:37
    0 0
    MECLOfenoxat said:
    Desdemona, tu nu te respecti pe tine atit de mult, incit sa renunti la jigodie si sa traiesti fericita.
    I-ai inghitit de la inceput toate porcariile, pt ca nu te iubeai asa de mult, incit sa nu-i permiti nimanui sa te calce in picioare.
    E timpul sa consulti un medic/psiholog, sa iti revi si sa te pui pe picioare. Vampirul asta ti-a supt toata energia (tineretea) si mandria.
    Trezeste-te!

    Cred ca ai dreptate, multumesc!

  •  
    • 33 mesaje
    11 Ian 2012, 21:39
    0 0
    dikens said:
    Mai bine nu citeam topicul asta ca mi-a crescu tensiunea la 50.
    Si ce-ai asteptat atata timp?
    Sa intri pe eva si sa-ti spuna niste necunoscuti ca nu faci bine ce faci?
    sa ma bata jalea daca le inteleg pe femei. Sunt masochiste, asta-i clar!

    Imi place sa te citesc dikens

    Da, masochista rau..insa daca m-ai cunoaste in real life, o secunda nu te-ai gandi ca ..tolerez asa ceva. E greu si pt mine sa inteleg, pe cuvant..

  •  
    • 4503 mesaje
    11 Ian 2012, 21:42
    0 0
    stiu ca fiecare gestioneaza cum poate situatiile, dar da-o in gura ma-sii, sa mor de inteleg cum puteti sa stati sa suportati asa si sa mai si credeti ca este din vina voastra

    sunteti muieri destepte puii mei mi se pare incredibil, nu pot pricepe, nu vad cu ochii minti ca eu vreodata sa fiu umilita de cineva

    ii mai spuneam asta unei prietene: fataaaa, daca eram eu in locul tau pana acum era la 2 metri cu toate parastasele facute... si nu ca nu as fi trecut prin ceva asemenator si zici ca vorbesc din carti si din teorie...

    pe bune.... frate... trezirea... vrei sa vin sa-l bat eu?
  •  
    • 1880 mesaje
    11 Ian 2012, 21:44
    0 0
    Milady_me said:
    Dikens, si mie-mi vine sa spun ca-l dadeam afara pe nerusinat, da' ipotetic as putea face multe lucruri In realitate nu stiu, zau, cum as reactiona. De fapt, eu zic (tot ipotetic, ha) ca i-as ierta o aventura lu' musiu Milady daca l-ar apuca amocu'.... o data.

    Da' io stiu?!


    Nu spune prostii --
    Hotul, hot ramane, la fel si porcu*

    Scuipa ti in san!
  •  
    • 5575 mesaje
    11 Ian 2012, 21:45
    0 0
    esti bestiala, Mara