Am nevoie de ajutor

  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 19:13
    0 1

    Buna. Sunt si eu noua pe aici si ma aflu intr-o situatie dificila. Sunt intr-o relatie de mai bine de trei ani. Iar acuma ne aflam intr-un impas mare. Daca cineva m-ar putea ajuta as fi foarte recunascatoare. Am multe de spus si as prefera sa vorbesc pe mess sau e-mail. Nu am cu cine vorbi, de cand sunt cu el prietenii si chiar famila ma acuza tot  timpul. Nu mai vreau sa vorbesc cu ei pentru ca nu ii mai consinder confidentii mei. Va rog, daca cineva crede ca poate sa imi dea un sfat intr-o relatie dificila il rog mult sa ma ajute. Sunt disperata.  Si nu mai pot tine totul in mine. Simt nevoia sa vorbesc cu cineva.

  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 19:16
    1 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:52
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 19:16
    0 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:53
  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 19:19
    0 1
    mi sa nu se plictiseasca lumea daca scriu prea mult, pentru ca e o poveste lunga
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 19:20
    0 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:53
  •  
    • 2387 mesaje
    9 Ian 2012, 19:20
    0 1
    nu se plictiseste nimeni ... descarca-ti sufletul si o sa fie bine.
  •  
    • 12819 mesaje
    9 Ian 2012, 19:20
    1 1
    ioliyu said:
    mi sa nu se plictiseasca lumea daca scriu prea mult, pentru ca e o poveste lunga

     

    sa strangi 1g de aur trei sa cerni o tona de nisip. nu crezi ca-i mai periculos sa-ti deschizi inima unei singure persoane?

  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 19:30
    0 1
    Sunt intr-o relatie de mai bine de trei ani. Ne-am cunoscut cand am fost in scoala, in alta tara. A fost totul asa de neprevazut. Pana atunci nu am crezut ca te poti indragosti de cineva in doar cateva zile. Au fost doua saptamani de vis. El e primul meu barbat din viata mea si singurul. Dupa doua saptamani a trebuit sa plec 6 luni in Africa, in proiectul scolii. Mi-a promis ca ma asteapta si asa a fost. A fost greu pentru amandoi. Chiar am vrut sa renunt la proiect. Dar cumva a trecut. Apoi am incercat sa gasim un servici in scoala sa ramanem impreuna. Pentru mine nu era nici o problema, aveam multe oferte. Dar el e o persoana mai exigenta, multi spun chiar dificila. Multa lume nu il agreaza pentru ca el spune mereu pe fata ce gandeste. dupa cateva luni dificile ne-am stabilit in tara lui.
  •  
    • 3 mesaje
    9 Ian 2012, 19:43
    0 1

    stiu cum e!poti sa'mi dai un msj privat cu id tau daca vrei

     

  •  
    • 3311 mesaje
    9 Ian 2012, 19:47
    0 1
    ok...si ?
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 19:48
    0 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:53
  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 19:50
    0 1
    De cand ne-am mutat impreuna a inceput sa devina din ce in ce mai rece. E drept ca nici eu nu i.am facut zilele prea usoare. Nu am mai fost cu nimeni pana atunci si nici acum nu am cunostinte depline despre cum e sa duci o relatie in conditii cat mai bune. Plangeam mereu, si doar acum realizez cat l-am stresat. Poate ca a fost totul prea brusc pentru mine. Aveam planuri, aveam un servici asigurat in scoala dupa ce imi terminam studiile, chiar mai multe oferte. Si am renuntat la toate pentru el. Nimeni nu vroia sa ma accepte cu el impreuna. La primul servici s-a certat cu seful rau inca din prima ora. La al doilea a tinut aproape o luna si apoi am renuntat. Nu stiu nici acuma de ce e asa exigent si nu incearca sa fie un pic mai deschis, mai maleabil si social. In fine. Poate ca aveam si eu regrete cand ne-am mutat impreuna dar am incercat sa nu le arat, sa ma adaptez la situatia de fata. Dar mai mult plangeam pentru ca nu aveam ce sa fac. Stateam toata ziua acasa si nu faceam nimic. Nu aveam prieteni, nu stiam limba si asa nu aveam nici servici. Problema era ca nici primul trebuia el sa gaseasca servici pentru a ne stabili intr-un loc anume si apoi puteam si eu sa imi caut servici. si a fost greu, pentru ca el lucra in constructii si pe timp de iarna oferte erau putine. Pana la urma a gasit un servici, dupa 6 luni. Apoi am gasit si eu unul. Mi-a fost greu in acel timp pentru ca nu imi placea sa stau asa pe cheltuiala lui, si ma simteam ca o povara. Nu eram nici invatata sa spun ce vreau, si de multe ori tineam totul in mine dar el vedea ca sunt suparata. Mi-a spus de multe ori ca nu ii place atitudinea mea, ca nu spun niciodata ce vreau. Ca daca vroia un dulap care sa stea unde il pune el fara sa spuna nimic il putea cumpara din magazin. Si ca trebuie sa ma deschid fata de el. Incet, incet am inceput sa ma deschid, pentru ca il iubeam si vedeam cat il deranjeaza, si am inceput sa realizez ca lui chiar ii pasa de mine. Poate am avut prea multe crize de plans, si daca nu vorbeam cu el nu stia ce ma deranjeaza. Uneori plangeam pentru ca nu aveam nimic important de facut in viata mea, alteori pentru ca imi lipsea prietenii sau uneori chiar si familia chiar daca nu sunt asa apropiata de ei. Doar acum ca scriu toate acestea imi dau seama ca poate chiar am fost o problema pentru el, pentru ca lui ii place sa controleze tot, sa poate rezolva orice.
  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 20:01
    0 1
    oricum ma durea si faptul ca el incepea sa devina din ce in ce mai rece. Inca din prima luna de cand ne-am mutat impreuna a inceput sa ma sarute din ce in ce mai rar, apoi pe parcus nu ii mai placea sa il tin de mana. Spunea ca vrea sa fie liber de cate ori incercam sa il iau de mana. Anul trecut daca m-a sarutat de de cateva ori. Si ce nu pot sa inteleg e ca pe plan sexual nimic nu era schimbat. Dar pentru mine conteaza mult aceste semne mici de afectiune, macar sa ma imbratiseze candva daca nu altceva. De multe ori imi spune ca is copil, ca nu gandesc matur. Ca toate acestea sunt pentru cpoii nu pentru adulti. Pana la urma am renuntat si am lasat lucrurile sa mearga de la sine, cum o fi o fii. Dar de cateva luni nu mai vrea nici sa vorbeasca cu mine. Are multi prieteni si vorbeste mult cu ei pe net, dar cu mine daca schimba cateva vorbe. I-am spus ca ma deranjeaza mult toate acestea, ca nu vorbeste cu mine si ca vorbeste cu prietenii lui si nu cu mine macar uneori. Uneori doar daca ghicesc ce face sau ce planuri are. E ca un strain uneori. Vine acasa si sta pe net la discutii sau se uita la filme. Uneori vine tarziu si daca il intreb unde a fost sau ce a facut nu imi raspunde. Nu ca ma deranjeaza, i-am spus ca poate sa mearga unde vrea dar macar sa imi scrie un sms sa imi spuna ca vine tarziu si sa nu imi fac griji. Dar nici atat nu vrea. Ca zice ca nu are rost. Nu stiu cum sa il fac sa vorbeasca cu mine.
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 20:09
    3 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:54
  •  
    • 13597 mesaje
    9 Ian 2012, 20:17
    1 1
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 20:18
    0 1
    in ultima luna totul era ca de obicei, adica cum m-am obisnuit eu, l-am acceptat ca e el asa inchis, asta e, nu stiu poate cum sa il fac vorbeasca cu mine si mi sa nu il strez prea tare daca trag prea mult de el sa comunice cu mine.
    Pentru mine era normal ca orice relatie care dureaza sa decurga cum sunt relatiile normale. Adica te indragostestesti apoi iubesti dar incepi sa vi cu picioarele pe pamant si uneori ai probleme dar le rezolvi impreuna, incepi sa iti faci planuri de viitor, apoi te casatoresti, ai copii... Poate ca sunt eu mai de moda veche dar asa am fost crescuta. Am asteptat mult ca el sa faca pasul decisiv si sa propuna sa ne casatorim sau sa avem un copil. Am mai adus vorba uneori pentru ca eu tot asteptam si el nimic. Dar de fiecare se data cand aduceam vorba se enerva si schimba subiectul. Pana la urma am aflat ca el nu isi doreste copii, a fost greu pentru mine pentru ca imi doream mult copii. Dar pana la urma m-am resemnat pentru ca il iubesc mult. Am spus ca asta e, daca e sa fie asa asa sa fie. Dar macar sa se casatoreasca cu mine. Pentru mine era important aceasta mai mult pentru ca eu am crescut cu om credinta puternica in Dumnezeu si ma simteam foarte vinovata ca stau cu el asa. Dar nici nu puteam sa il parasasesc, il iubesc prea mult, e o decizie grea pe care am luat-o. Din cauza ca stau cu el asa prietenii pe care ii aveam acasa nu vreau sa ma accepte asa cum sunt acuma, si de fiecare data ma critica. Nu mai vreau sa vorbesc cu ei, pentru ca niciodata nu m-au intrebat daca asta e ceea ce vreau cu adevarat sau macar daca sunt fericita. Familia mea de asemenea nu il place. Am fost vara aceeasta cu el in tara si chiar daca nu a vorbit cu ei au spus ca de ce stau cu el, ca el face mereu ce vrea si nu ii pasa de ceea ce vreau. Chiar nu inteleg de ce nimeni nu il place. Pentru mine e o persoana buna chiar daca stiu ca e dificil. Incerc sa ii vad tot timpul calitatile si nu defectele, si asta ma tine langa el pentru ca are destule.
    Toate au fost asa cum m-am obisnuit eu sa fie pana luna trecuta
  •  
    • 13597 mesaje
    9 Ian 2012, 20:25
    0 1
    Mesaj şters de administrator
  •  
    • 203 mesaje
    9 Ian 2012, 20:26
    0 1
    Probabil prietenii si familia ta nu il plac pentru ca nu te face atat de fericita pe cat ar dori ei sa te vada.
    Ne poti spune si ce aprecizi la el ? spuneai mai sus de calitati....
  •  
    svi
    • 553 mesaje
    9 Ian 2012, 20:28
    1 1


    Acest mesaj a fost editat de către svi: 2 Oct 2012, 02:54
  •  
    • 12 mesaje
    9 Ian 2012, 20:56
    0 1
    Atunci am fost la un preot roman care l-am gasit aici si cand m-a intrebat de viata mea a fost ca un buton pe care a apasat pentru ca m-a apucat plansul si nu m.am mai putut opri. Aici nu am prieteni, acasa nu am prieteni si am tinut totul in mine tot timpul. Stiind ca e preot si ca ma pot destainui lui a fost totul ca o avalansa care a venit afara din mine. I-am povestit tot, si cat de vinovata ma simt ca stau cu el asa necasatorita, dar ca il iubesc asa mult. Atunci el mi-a spus ca aicea te poti casatorii religios fara sa fi casatorit obligatoriu legal mai intai. A fost ca o speranta pentru mine. Si ma gandeam ca daca tot vine Craciunul ar putea sa imi faca un cadou frumos. Lui nu ii place sa faca cadouri si mereu ma intreaba ce vreau. Ma gandeam ca poate sa o faca pentru sufletul meu, si el nu ar avea nici o obligatie fata de mine daca ar fi sa se intample ceva. Lui ii place mult sa faca investitii si ma gandeam ca poate de aceea nu vrea sa se casatoreasca ca daca e sa se ajunga la divort atunci tre sa iis imparta ce are. Asa gandeam eu pentru ca el nu mi-a dat nici o explicatie de ce nu vrea. Oricum, cand a venit Craciunul i-am spus dorinta mea si ca nu are nici o obligatie fata de mine doar face ceva bun pentru sufletul meu. El nu e crestin si desi i-am explicat cate ceva uneori tot nu intelege de ce poti crede in ceva ce nu poti dovedi.Cand i-am spus despre ce e vorba m-a refuzat din start. A fost si bolnav in aceasta perioada si de aceea nu am banuit nimic. A tinut in el o saptamana. Nici nu s-a atins de mine in acest timp, pe nici un plan. Am crezut pentru ca e bolnav. Apoi intr-o dimineata a rabufnit. Mi-a spus ca nu mai vrea sa fie cu mine, ca nu ma mai suporta cu toanele mele, ca plang tot timpul si ca ce mi-a mai venit si cu ideea asta sa ma casatoresc cu el in fata lui Dumnezeu. A fost totul asa pe neasteptate. Il iubesc enorm. E el dificil dar il iubesc asa cum e, si il apreciez mult pentru calitatile pe care le are. De ce el nu poate sa ma accepte asa cum sunt, nu poate sa vada nici o calitate in mine. Pentru ca nu cred ca sunt asa de proasta asa cum ma face el mai mereu in ultimul timp. Mereu cand nu am stiut ceva mi-am dat silinta si am incercat sa invat cum sa fac. Si pentru el am motivatie puternica sa invat ceea ce nu stiu. Chiar nu ma asteptat sa nu aprecieze nimic la mine. Am plans mult, i-am spus ca ma voi schimba, ca nu voi mai plange, nu o sa ma mai imbufnez si sa ma inchid in mine. L.am implorat sa imi mai dea o sansa. Dar el a spus ca nu are nici un rost, nu o sa se schimbe nimic. Pana la urma am acceptat, mi-am facut bagajul dar nu a vrut sa ma lase sa plec. I-am spus ca nu mai are nici o obligatie fata de mine daca nu mai vrea sa fie cu mine, daca nu ma mai iubeste asta e chiar daca eu il iubesc enorm. Mi-a spus ca daca nu ii spun unde plec nu ma lasa sa plec. Nu aveam de gand pentru ca nici eu nu stiam atunci ce am sa fac. Vroiam doar sa plec. L-am rugat de multe ori sa ma lase sa plec dar nu a vrut. Ca voi pleca a doua zi. Iar a doua zi mi-a spus ca imi mai da o sansa. A fost ca o minune pentru mine. Nici acuma nu inteleg de ce a facut-o. Ma gandesc ca poate i-a fost mila de mila de mine pentru ca am plans toata noaptea, chiar daca am incercat sa ma opresc tot nu am putut. Poate pentru ca nici el nu putea accepta, nu se astepta poate sa plec. Atunci cand m-a vazut cu bagajul in usa am vazut lacrimi in ochii lui ceea nu face. De ce mi.a dat inca o sansa si de stunci nu mai vorbeste cu mine? Sta doar pe net, mult mai mult ca inainte, e mereu morocanos, nu mai comunica deloc. Il vad ca nu e fericit, dar atunci de ce nu m-a lasat sa plec. I-am spus ca il accept asa cum e. Chiar daca nu vrea copii si nu vrea sa se casatoreasca. Ca iubesc persoana lui si nu doresc nimic mai mult. Si stiu cand e suparat iar acuma e mai mult decat suparat. I-am promis ca ma voi schimba, ca nu ma voi mai enerva, nu voi mai plange si nu voi mai tine nimic in mine. Si asa am si facut de atunci. Dar el parca nici nu vede. Si acuma eu vorbesc si el nu vorbeste cu mine. Parca s-a intros placa cum se spune. Plang mult dar nu in fata lui si nu acasa. Am inceput sa probleme si la servici pentru ca nu ma mai pot concentra. Parca creierul meu nu mai functioneaza. Chiar nu stiu ce sa fac. Stiu ca poate e prea devreme sa ma astept ca ceva sa se schimbe. De aceea am si spus ca stau inca o luna maxim doua si daca nimic nu se va schimba atunci chiar voi pleca. Nu pot sta intr-o relatie asa. Chiar daca il iubesc mult. Pentru ca el nu va fi fericit si daca il iubesc trebuie sa il las sa fie fericit. Dar nu inteleg, i-am aratat ca ma pot schimba, mi-am tinut promisiunea. De ce nu vrea sa comunice cu mine. Cum sa il fac sa vorbeasca cu mine?