nu mai stiu ce sa cred..
-
0 0
Am un iubit de aproximativ 7 ani ( de cand eu aveam 15 ani si el 16). A fost prima persoana din viata mea. In timpul in care am fost impreuna am ajuns sa il iubesc foarte mult, ba chiar sa il consider persoana alaturi de care vreau sa traiesc. M-a mintit de multe ori (niciodata nu a fost vorba de vreo femeie), si l-am iertat de multe ori. Mereu credeam ca el ma iubeste mai mult decat il iubesc eu pe el. La fel credeau toti prietenii. Dupa un timp in care tot imi gresea am vrut sa ii dau o lectie, si sa incerc sa imi refac viata fara el. Ne-am despartit si timp de un an am fost cu altcineva. In perioada aia imi promitea marea cu sarea, suferea plangea si zicea ca ar face orice sa fim impreuna, ca ma iubeste si asa mai departe. Eu am plecat sa muncesc in strainatate un an. Desi am incercat sa fiu cu altcineva nu am reusit sa mi=l scot din suflet si am zis sa incercam din nou sa fim impreuna, sa fie bine. Ne-am impacat, dar am continuat relatia eu acolo el aici. M-a facut sa cred ca ma iubeste foarte mult, ca isi doreste sa fim impreuna pentru totdeauna. Inainte ca eu sa vin acasa cu 2 luni el a cunoscut o fata la el la serviciu. Au inceput sa vorbeasca, sa iasa impreuna. Din cate stiu fata e foarte simpatica, e draguta, ii plac iesiri in cluburi, distractie si asa mai departe. De atunci el s-a schimbat cu mine. A inceput sa vorbeasca de despartire, ca de fapt nu ne e bine impreuna, ca eu nu fac nimic pentru relatie..pe scurt ca din vina mea nu merg lucrurile. Eu nu stiam despre existenta acestei fete, dar simteam ca trebuie sa fie vorba despre altcineva. La un moment dat imi zicea sa ne despartim, nu ma cauta 4-5 zile in care iesea, vorbea cu ea, era la cluburi samd. Eu nu il cautam, apoi ma cauta el, ca ma iubeste, dar ca nu crede ca va fi bine. Apoi cand se asigura ca am sentimente pentru el, din nou nu mai vroia sa fim impreuna, nu mai era sigur pe sentimentele lui, si iar nu ma cauta cateva zile. Sufeream foarte mult, plangeam si el vedea toate astea pentru ca nu ma puteam ascunde. Cu cat se apropia reintoarcerea mea in tara, el tot imi zicea ca va sti ce simte cand ma va vedea, cand vom vorbi fata in fata. Dar nicio clipa nu spunea ca ar fi vorba de altcineva. Eu am devenit foarte disperata, iar el si=a dat seama de asta, ajungea sa imi spuna ca nu am personalitate pentru ca vroiam sa facem orice sa fie bine. Am venit in tara inainte de craciun, ne-am vazut, dar el tot nu stia ce sa imi spuna, ce simte ce vrea. Pe parcurs am ajuns sa vorbim de fata de la el de la serviciu. El nega ca ar vrea sa fie cu ea, dar treptat treptat si datorita insistentelor mele, am ajuns sa aflu ca de fapt ei se inteleg foarte bine, ca vorbeau in fiecare zi, ca ieseau impreuna in oras, ca isi ziceau alinturi, ba chiar el ii spunea ca e mereu in mintea lui, ca nu vrea ca ceea ce simte pentru ea sa le strice prietenia. Ea stie de mine, el i-a spus ca nu stie ce sa facem pentru ca nu merge relatia, si ii cerea sfaturi . toate chestiile le-am aflat singura, el nu mi le-a recunoscut. Eu i-am verificat arhiva la messenger si asa am vazut o parte din discutiile pe care le aveau. ( care aveau loc chiar si cand eram acasa, si el trebuia sa se gandeasca daca mai simte ceva pentru mine sau nu). Cand am descoperit discutiile lor am plecat si i-am spus sa ramana cu ea. Atunci el a insistat ca ii pare rau, si ca el stie ca pe mine ma vrea, ca ma iubeste si ca renunta la ea. L-am iertat a doua zi. El zice ca nu mai vorbeste cu ea, pentru ca trebuie, pentru ca eu i-am spus sa aleaga ori eu ori ea. Dar ca nu ii pare rau ca a cunoscut-o, ii ia mereu apararea ca nu e din vina ei, ca e din vina lui, spune ca e o persoana cu care poate sa vorbeasca, si ii face placere sa vorbeasca. De multe ori simt regrete in vocea lui cand spune ca va renunta sa mai vorbeasca cu ea. spune ca l-a atras, ca ii facea placere mereu sa vorbeasca cu ea. Ca desi nu mai simte aceeasi iubire pentru mine, cu timpul va reveni. Eu sunt in fiecare zi cu neincredere, cu frica sa nu continue sa vorbeasca cu ea. Nu vrea sa ne despartim,dar se comporta rece cand suntem impreuna. Nu stiu ce sa fac , ce sa cred. Sufar foarte mult! Simt ca se joaca cu mine. Sunt mai multe detalii, dar si asa am scris enorm de mult si nu stiu daca cineva va avea rabdare sa citeasca tot. El e sigur pe mine, ca il iubesc si ca as face orice pentru el. As vrea sa stiu cum sa depasesc situatia asta. Sunt deprimata, sufar, plang am devenit chiar paranoica. Mai ales pentru ca nu stiu ceva concret. Pentru ca ma tine langa el, dar nu e 100% dedicat relatiei noastre..dar nu pot trai fara el :(( nu stiu ce sa fac!