Pactul faustic este emblemantic pentru atracția eternă a omului față de ce este interzis. Răul poate fi seducător. Iar o serie de actori talentați au reușit să împingă oscilaţia între repulsiv şi atractiv până la cote de-a dreptul abisale.
Marele Jack Nicholson i-a conturat un portret magistral, în "Batman"-ul lui Tim Burton din 1989 - şi nimeni nu se aştepta ca, douăzeci de ani mai târziu, să-l detroneze fără drept de apel genialul tânăr cu destin atât de tragic Heath Ledger, în „The Dark Knight”, de Christopher Nolan. Personajul Jokerului este prin definiţie un mefistofeles simpatic, emploi perfect pentru Nicholson, dar absolut surprinzător pentru Ledger, care a reuşit să-i împingă oscilaţia între repulsiv şi atractiv până la cote de-a dreptul abisale.
Cu o abordare extrem de meticuloasă a partiturii sale din The Dark Knight, actorul Heath Ledger a reuşit să rămână definitiv în memoria publicului cu rolul Jokerului. Neînfricarea, dârzenia, ciudățenia, bizareria personajului sunt de mulți considerate seducătoare. Joker e un personaj care seamănă anarhie, un sadic, care se desfată creând haos și panică generală.
Este cel mai faimos vampir din cultura pop sau doar un prădător care-şi urmează instinctele? Oricum l-ai considera, e seducător și înspăimântător în același timp. Elegant, distins, un gentleman; în același timp...
letal.Contele însetat de sânge al lui Bram Stoker este o creatură a extremelor, motiv pentru care a putut fi interpretat atât de diferit de diverşi actori pe parcursul secolului, de la Max Schreck (în „Nosferatu” din 1922) şi exoticul Bela Lugosi (Dracula definitiv timp de zeci de ani) până la elegantul Christopher Lee şi romanticul Gary Oldman. Dar nici măcar comicul Adam Sandler (vocea lui Dracula în animaţia „Hotel Transilvania”) nu-i poate lua lui Dracula seducţia lui ameninţătoare.
Dacă pentru tine inteligența e seducătoare, Hannibal Lecter - un psihiatru strălucit - te va seduce.
Numai că psihiatrul canibal al lui Thomas Harris este unul dintre cele mai înfricoşătoare personaje de film create vreodată: este canibal şi ucigaş în serie. Jucându-se cu cele mai profunde temeri ale acelor puțini oameni pe care îi admiră, el vrea să se hrănească nu numai cu carne de om, ci şi cu sufletele oamenilor.În ciuda aparenţelor lui civilizate, de intelectual veritabil, el se poate să se transforme sălbatic într-o clipă și să înfigă dinții în carnea de om.
Anthony Hopkins a câştigat un Oscar pentru interpretarea lui în „Tăcerea mieilor" (și nu a fost mai puțin înfricoșător în cele două continuări), iar Mads Mikkelsen a făcut o treabă excelentă punându-şi amprenta asupra personajului în serialul NBC „Hannibal”.
Keyser Söze este în The Usual Suspects (1995) un soi de avatar al diavolului. Un personaj fictiv și principalul antagonist din filmul The Usual Suspects (1995), scris de Christopher McQuarrie și regizat de Bryan Singer.
Conform lui Roger Verbal Kint, ologul aparent nătâng, înzestrat cu un talent deosebit de a concepte planuri ingenioase dătătoare de grele dureri de cap bancherilor și polițiștilor, Söze e un lord al crimei, ale cărui duritate și influență au devenit legendare în rândul poliției și gangsterilor. Faima îl precedă și sigur ar putea să seducă. Personajul a fost inspirat de criminalul din viața reală John List și de personajul unui informator KGB alunecos din thrillerul de spionaj No Way Out.
Se7en este unul din cele mai bune exemple pentru filmele la care ne uităm din plăcerea de a vedea un star la începutul carierei. Nu ne referim la Brad Pitt, ci, surpriză, la Kevin Spacey, interpretul lui John Doe, misteriosul asasin ce face crime inspirate de cele şapte păcate capitale. Spiritul justițiar al personajului ar putea fi considerat de unii seducător. Transformat într-un star de apariţia sa în The Usual Suspects, lansat la începutul lui 1995 la festivalul de la Sundance, Spacey i-a cerut lui David Fincher să nu apară pe genericul de început al lui Se7en, pentru a nu da publicului indicii despre identitatea criminalului.
Joe Black? Moartea însăşi ia formă umană şi coboară printre muritori. Şi în loc să-l ia imediat pe Williamm Parish, îi mai lasă câteva zile să se bucure de viaţa pe Pământ, cerându-i în schimb să-i arate cum e să trăieşti ca un om.
Iar moartea, în pielea lui Joe Black, are parte de mai multe bucurii omeneşti: nu numai delicii ca untul de arahide, ci şi altele precum un sărut tandru cu Susan, fiica lui William.Oare să nu fi simţit fata că aşa un sărut e primejdios? Poate pentru că Moartea pare să fie întruchipată de cineva atât de atrăgător (Brad Pitt joacă rolul lui Joe Black/Moartea).
Una dintre cele mai terifiante imagini a "Vrăjitorului cel Rău", cel care mereu apărea păşind apăsat şi ameninţător printre unduirile grele ale mantiei negre, în acordurile Marşului Imperial, este Darth Vader din Star Wars; cel cu chipul ascuns după o mască hidoasă şi obsedant gâfâitoare (nu degeaba i s-a spus şi "ăla negru de sufla greu")... Cale de două filme, a acumulat munţi de ură din partea spectatorilor - pentru ca, exact în Plot Point 2-ul celui de-al doilea, să se producă una dintre cele mai mari răsturnări din istoria cinematografului: "Luke... I'm your father!" Nici nu e de mirare că, în finalul ultimului film, când Annakin Skywalker îşi dă ultima suflare, leit-motivul picurat discret al Marşului Imperial ne aduce o lacrimă în colţul ochiului...
Filmul Canibal (2013), cu românca Olimpia Melinte în dublu rol, are un titlu deloc metaforic. Erotismul protagonismului Carlos (Antonio de la Torre) se exprima prin tranşarea şi consumarea corpului feminin. Fără să știe, Carlos este întruchiparea răului. Nina este inocență pură. Cannibal este povestea de dragoste a unui demon.
Posteaza comentariu