Viaţa în Emirate este liniştită, iar rata criminalităţii foarte scăzută; sau cel puţin aşa se spune. Nimeni nu ştie dacă infracţiunile sunt bine ascunse şi nimeni nu află despre ele ori locuitorii sunt speriaţi de legile dure şi pedepsele aspre şi chiar nu se întâmplă nimic ilegal.
Cert este că arabii au un sistem foarte bine pus la punct prin care îşi verifică emigranţii. Până în cele mai mici detalii.
Odată ajuns aici, treci prin mai multe etape pentru a putea opţine rezidenţa. Cu un teanc de acte în braţe, la „Emirates ID”, prima oprire este la scanarea retinei. Bărbaţii la parter, femeile la etaj. Cozile sunt mari, dar totul merge ceas. Urmează un consult medical general, cam un minut cu totul, test de sânge şi radiografie. La final, primeşti un cartonaş cu un număr şi ţi se spune să revii în 48 de ore pentru rezultat.
Următoarea oprire este la amprente.
Încăperea este aceeaşi pentru toată lumea, dar femeile au ghişeu separat. Procesul prin care palmele şi fiecare deget în parte sunt scanate de mai multe ori, ca pentru un film 3D, durează cam zece minute. Între timp, poţi să-ţi priveşti toate liniile şi asperităţiile pe un ecran alăturat. Retina se scanează din nou, iar la final faci o poză ...de buletin.După aproximativ o săptămână eşti anunţat printr-un SMS că îţi poţi ridica actul de la poştă. Toate datele sunt stocate într-un cip al cărţii de identitate, care arată precum cartelele de telefon de la finalul anilor ”90.
Că veni vorba de telefoane, atunci când cumperi o cartelă pre-plătită trebuie să te înregistrezi. Completezi o cerere, ataşezi o copie după paşaport şi aştepţi ca numărul să fie activat după ce eşti verificat la emigrări.
Băncile au un sistem eficient prin care îşi anunţă clienţii asupra finanţelor: SMS-ul. Astfel, de câte ori plăteşti cu cardul sau retragi bani de la bancomat eşti anunţat în mai puţin de cinci minute suma retrasă, data, ora şi locul tranzacţiei. Deşi pentru mulţi este o soluţie pragmatică, sistemul nu este apreciat de toată lumea: majoritatea femeilor localnice nu muncesc, iar bărbaţii pot să verifice mult mai uşor unde le sunt nevestele şi cât cheltuie la cumpărături.
O foarte mare influenţă aici o are angajatorul, care este denumit sponsor, întrucât plăteşte pentru viza angajaţilor.
Chiar şi atunci când politica firmei pare relaxată, lucrurile nu sunt ceea ce par. Imediat după ce mi-am vizitat o prietenă stabilită de câţiva ani într-o ţară arabă, am primit un telefon de la cel care se ocupă de vize în compania în care lucrez. „Bine-ai revenit”, mi-a spus acesta.
Am încercat să par suprinsă, că doar am fost „pe aici”, dar răspunsul lui a venit prompt: „Nu, ai fost plecată din ţară şi te-ai întors aseară la nouă”. Misterul l-am elucidat mai târziu: de câte ori trec de biroul de emigrări, angajatorul primeşte un sms. Dar n-am ştiiut dacă este cazul să mă bucur sau nu că nu ştia destinaţia.
Posteaza comentariu