La început, nu avea aproape nimic. Puțini bani, foarte puține resurse și niciun plan grandios. A început pur și simplu să meargă pe străzi, prin cartierele cele mai sărace ale orașului, și să ofere ajutor acolo unde era nevoie.
A îngrijit oameni bolnavi abandonați pe marginea drumului, persoane muribunde pe care nimeni nu le mai atingea și copii fără familie sau hrană. Pentru mulți dintre acești oameni, simplul fapt că cineva îi privea cu compasiune și le vorbea cu blândețe era ceva rar.
Calcutta acelor ani era un loc extrem de dur. Mizeria, bolile și sărăcia făceau parte din viața de zi cu zi, iar mulți oameni ajungeau să moară pe străzi fără ajutor.
Maica Tereza intra exact în aceste locuri pe care ceilalți le evitau.Nu îi era teamă să atingă oameni bolnavi, să curețe răni sau să stea lângă cei aflați în ultimele momente ale vieții lor. Pentru ea, fiecare persoană avea demnitate, indiferent cât de săracă, bolnavă sau abandonată era.
Mulți nu înțelegeau de ce face asta. Unii o priveau cu admirație, alții cu neîncredere. Existau oameni care considerau că ceea ce încearcă este inutil, că nu poți schimba nimic într-un oraș atât de afectat de sărăcie și suferință.
Dar Maica Tereza nu încerca să rezolve toate problemele lumii deodată.
Nu vorbea despre planuri uriașe și nici despre salvarea omenirii. Filosofia ei era mult mai simplă: să ajute câte un om pe rând.Avea să spună mai târziu o frază care a devenit celebră: „Dacă nu poți hrăni o sută de oameni, hrănește unul singur.”
Această mentalitate a făcut-o atât de diferită. În timp ce mulți oameni se simt paralizați de dimensiunea problemelor lumii, ea a ales să înceapă cu ceea ce putea face în acel moment.
În fiecare zi, munca ei era obositoare, dificilă și adesea dureroasă. Se confrunta constant cu boala, moartea și lipsurile.
Și totuși, continua.Poate că nu putea elimina sărăcia din India, dar putea oferi unui om bolnav șansa de a nu muri singur. Putea oferi unui copil abandonat puțină siguranță. Putea reda demnitatea unor oameni pe care lumea îi uitase complet.
Această alegere de a trăi printre cei mai vulnerabili avea să o transforme, treptat, într-un simbol mondial al compasiunii și al dedicării totale față de ceilalți.
Fondarea ordinului „Misionarele Carității”ÎÎn 1950, după ani în care lucrase direct pe străzile din Calcutta și văzuse îndeaproape suferința oamenilor abandonați, Maica Tereza a făcut un nou pas important: a fondat ordinul religios „Misionarele Carității”.
Posteaza comentariu