Şi bărbaţii au suflet. O fotografie veche din care zâmbeşti pentru totdeauna


Din timp în timp, mă gândesc la zâmbetul tău, mă gândesc la cum te simţi, mă rog pentru tine şi sper să-ţi fi păstrat frumuseţea şi misterul cu care m-ai împresurat pentru totdeauna

În mână ţin o fotografie de-a ta. E veche. Foarte veche. E alb-negru şi textura ei nu e obţinută prin editare pe iPhone. E imprimată pe hârtie, iar colţurile vălurite au început să se îngălbenească. Zâmbeşti.

În acele timpuri era obligatoriu să zâmbim, o poză costa mult. Era aşezată cu religiozitate într-un album şi admirată din când în când. Uneori, pe spatele ei, era trecut un text banal. ”Nu te voi uita niciodată!”, ai scris tu. Dar, acum, sunt aproape sigur că am fost uitat. Eu am rămas cu zâmbetul acelei fete subţiri care abia împlinise 17 ani şi de care eram îndrăgostit până peste cap. Eram convins că te voi iubi o eternitate şi, într-un fel, m-am ţinut de cuvânt.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod