6 mituri despre adopție


În anumite cazuri, adopția este o opțiune ideală pentru crearea unei familii, însă persistă idei greșite legate de acest proces. Află ce cred medicii, părinții adoptivi și mamele biologice despre adopție.
Mulți copii au nevoie de o familie și procesul de adopție este, de asemenea, o șansă pentru multe cupluri care nu pot avea copii sau care au decis că vor să-și mărească familia în acest fel. Este adevărat că adopția este complexă și are multe implicații atât pentru copii, cât și pentru părinții adoptivi și cei biologici. Cu toate acestea, este important să se treacă dincolo de ideile preconcepute sau de prejudecățile care afectează această modalitate de creare a unei noi familii.

 
Iată care sunt principalele mituri legate de adopție:

 
1. Părinții adoptivi nu sunt părinții „reali” ai copilului

O familie nu este formată exclusiv pe criterii biologice. Nu doar ADN-ul creează legătura strânsă dintre părinți și copii, ci afecțiunea și dragostea oferită. „Mulți părinți adoptivi se gândesc la acest lucru înainte de a lua decizia finală. Realitatea este că o mamă și un tată reprezintă o legătură de iubire, nu întotdeauna de sânge. La fel ca și părinții biologici, părinții adoptivi vor fi îngrijorați dacă se îmbolnăvește copilul, atunci când plânge noaptea sau vor merge cu el la fiecare meci pentru a-l încuraja”, explică dr. Jennifer Van Gundy, asistent social. În cadrul studiilor realizate s-a constatat că părinții adoptivi sunt foarte iubitori și protejează copiii poate tocmai din cauza faptului că și-au dorit foarte mult un copil și nu au reușit să-l aibă.

 
2. Copiii adoptați nu se vor integra în noua familie

Părinții și copiii, indiferent dacă sunt adoptați sau nu, vor avea nevoie întotdeauna de o perioadă de acomodare. Rolul de părinte nu este unul ușor și chiar și părinții care își cresc propriii copii se întreabă uneori de ce se comportă în diferite moduri. „Atât părinții biologici, cât și cei adoptivi pot avea dificultăți când vine vorba despre comportamentul copiilor. În funcție de personalitatea și caracteristicile fiecărui părinte, problemele se pot manifesta în moduri diferite, dar în niciun caz nu sunt motivate exclusiv de prezența sau absența unei legături de sânge”, potrivit dr. Bobbi Miller, terapeut familial, specializat în cazurile de adopție.
„La un moment dat cineva mi-a spus că nu trebuie să adoptăm copii dacă deja avem doi ai noștri. Credea că nu îi voi iubi la fel și că voi face diferențe între ei, ceea ce nu este deloc adevărat. Toți sunt copiii mei”, explică Lindsey, mamă adoptivă.

 
3. Mamele biologice renunță la copiii lor pentru că nu îi vor

În multe cazuri mamele biologice își iubesc copiii și vor să facă ce este mai bine pentru ei. „Realitatea nu este că nu îi vor, ci că vor mai mult pentru ei decât ar putea să le ofere. Este o alegere foarte dificilă să îți dai copilul spre adopție, dar mamele vor întotdeauna să le ofere șansa de a se realiza și de a-și urma visurile”, explică dr.
Van Gundy.
„Nu am renunțat la copilul meu, ci am realizat un plan de adopție. Mi-am încheiat drepturile parentale în favoarea altor persoane care erau mai potrivite decât mine. Deși aș fi putut fi părinte, ei aveau o situație mai bună și îi puteau oferi un mediu și niște oportunități ideale”, spune Rebekkah, mamă biologică.

 
4. Părinții adoptivi ar trebui să se teamă că părinții biologici vor vrea copilul înapoi

Acest mit persistă datorită filmelor, serialelor, emisiunilor și cărților, însă realitatea este că mamele biologice înțeleg permanența adopției.
„Adopția nu înseamnă să fii prins într-un film toată viața. Medicul meu mi-a recomandat să ne schimbăm numele și să ne mutăm în alt oraș, dar mi-am dat seama imediat că ar fi o greșeală. Nu fugim de nimic și nu avem ceva de ascuns”, spune Kristin, mamă adoptivă. „Pentru a preveni orice problemă este indicat ca părinții adoptivi să se consulte cu un avocat înainte de a realiza adopția. În majoritatea cazurilor părinții biologici vor suferi, dar acest lucru nu înseamnă că vor să ia copilul înapoi”, spune dr. Van Gundy. Specialiștii recomandă o comunicare deschisă între noua familie și mama biologică pentru a-i arăta cât de iubit este copilul în noul mediu familial.

 
5. Mamele biologice sunt adolescente necăsătorite sau dependente de droguri

Adevărul este că mamele biologice pot proveni dintr-o varietate de medii.
În anumite cazuri sunt adolescente, dar nu este o regulă generală. „Mamele biologice pot avea între 15 și 48 de ani și provin dintr-o multitudine de medii. Este posibil să nu aibă studii sau, din contră, să fi făcut facultatea, pot fi căsătorite sau nu. În plus, ar putea avea și alți copii, caz în care știu deja care sunt nevoile copilului și decizia de a-l da spre adopție este una motivată obiectiv”, spune dr. Van Gundy.

 
6. Adopția deschisă provoacă o stare de confuzie copilului

De fapt, conceptul de adopție deschisă în cadrul căruia copiii și familiile biologice mențin contactul prin intermediul vizitelor, scrisorilor sau fotografiilor este foarte util pentru stabilirea identității proprii a copilului. „Adopția deschisă este benefică atât pentru familia biologică, cât și pentru cea adoptivă. În acest mod copilul va ști de un provine, cu cine seamănă și va putea avea o imagine pozitivă despre sine și propriile forțe”, potrivit dr. Antoinette Cockerham. „Un copil știe cine sunt părinții lui: cei care stau cu el în fiecare zi, pe care îi vede atunci când se scoală dimineața și care îl alină atunci când este supărat sau se îmbolnăvește. Nu este nimic în neregulă cu diversitatea relațiilor familiale și de obicei copiii sunt mai deschiși acestei posibilități decât adulții”, spune dr. Monica Baker, terapeut familial.

Recomandă acest articol:

Facebook Twitter gplus

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te așteptăm și pe pagina noastră de Facebook!

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod