Cariera in psihologie?
-
0 0Ceau,eu sunt la psiho in Tm.
Sincer,nu prea stiu ce sa iti spun,pana si eu traiesc intr-o negura totala,profesorii nu se ocupa deloc de noi,e haos total si crede-ma ca nici nu stiu ce ma va paste la examenul de licenta.Nu primim informatii deloc.Asta nu o spun numai eu,ci toti colegii mei.
Intr-adevar,statistica si experimentala sunt doua materii grele,la care se adauga metodologia cercetarii si analiza superioara a datelor.
Inca nu stiu ce voi face pe viitor,cert e ca nu sunt deloc optimista.Cunosc destule persoane care au terminat psihologia,dar s-au reprofilat.
Asa ca...cel putin in viziunea mea,nu e totul roz. -
nu e water ai dreptate, insa totusi la timisoara (daca esti putintel autodidact e si mai bine) ai o paleta larga sau mai larga de optiuni...informatii nu iti da nimeni, niciunde de aceea ii spuneam mariei ca i se va face putintel sila dar dehh trebuie sa treaca peste...
e adevarat ca pana ajungi sa practici te cam mananca sfintii! -
Deci, am inteles ca specializarile sunt independente de master si le poti face si dupa licenta, insa nu egaleaza masterul.
Masterul aprofundeaza in teorie si experienta si iti da "hartia" potrivita pt a deveni psiholog atunci cand te examineaza Colegiul Psihologilor.(Asta am inteles la o prima si rapida citire a raspunsurilor aquamarinei.) Ce nu am inteles e treaba cu supervizarea pe care am citit-o de pe net. In ce stadiu trebuie sa te supervizeze un psiholog, dupa master? Evident ca supervizarea e pt practica, dar doar daca te duci pe o anumita specializare? Ce e cu supervizarea? Cine, cand si cum?
E tare ciudata treaba! -
maria cand te duci la colegiu cu dosarul iei niste puncte pe ceea ce gasesc ei in dosar, masterul are foarte multe dar nu stiu (ma voi interesa!) daca e o conditie sine qua non pt acceptul lor, e bine sa il ai asta e clar! Supervizarea se face doar dupa specializare, nu stiu sa fie supervizare dupa master decat daca nu fac ei anumite programe! ca sa intelegi exact am sa iti spun cum e cu formarea in psihoterapia familiei, sunt doua mari trepte:
1. formarea de baza care e de 3 ani care include:
300 de ore curs de teorie si metodologie în psihoterapia familiei
150 de ore de exercitii metodologice individuale (teme de casa)
50 de ore de studii teoretice individuale cf. bibliografiei
150 de ore de dezvoltare personala in terapia familiei
examene scrise si orale
etc.....
Dupa absolvirea formarii de baza cei care se inscriu la supervizare pot obtine titlul de terapeut sub supervizare.
2. Supervizare si practica clinica durata e de un an jumatate si include:
150 de ore de supervizare
350 de ore de practica psihoterapeutica cu familii (documentat cu protocoale)
100 de ore de dezvoltare personala/autocunoastere acumulata in orice alta forma de psihoterapie acreditata
80 de ore acumulate din participari la workshopuri sau conferinte de psihoterapia familiei
realizarea in forma scrisa a unui studiu de caz de psihoterapia familiei si sustinerea orala a acestuia (considerat 70 de ore în formare)
etc.....
Dupa parcurgerea acestui curriculum, absolvirea examenului final se poate obtine titlul de psihoterapeut în psihoterapia familiei.
In mare la orice formare cam asta e standardul...cam asa e structurat, acuma depinde de durata specializarii!
Sper ca te-am lamurit! -
-
Daca imi dati voi, vreau sa fac unele precizari.
Trebuie facuta distinctia intre psiholog si psihoterapeut. Momentan, in nomenclatorul de meserii nu exista "psihoterapeut". Exista in dezbatere si s-a aprobat intr-o prima forma "Legea psihoterapiei in Romania", lege in care, printre altele, sunt trecute si curentele teoretice de psihoterapie recunoscute la noi. Dupa parerea mea, la lege trebuie lucrat un pic.
Dar sa revenim. La absolvirea unei facultati de psihologie, indiferent ca este la Bucuresti, Timisoara sau Cluj, va scrie ca esti licentiat in psihologie, adica psiholog. Dupa care incepe de fapt munca grea Si anume, trebuie sa incepi sa vezi ce vrei si ce poti face: psihoterapie, consiliere, resurse umane, psiholog clinician, psihologia muncii, etc. Fiecare dintre domeniile respective are o forma de organizare (asociatii de specialitate de ex). Toata treaba asta e reglementata de Colegiul Psihologilor (www.copsi.r
si de regulamentele lor. Pentru fiecare dintre specializari sunt anumite cerinte teoretice si de practica pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a obtine atestatul de libera practica.
De ex, pt a fi psiholog clinician trebuie sa lucrezi intr-un spital/policlinica, plus sa indeplinesti criteriile de acumulari teoretice si practice pt specializarea respectiva (adica ce zicea aqua - parca - despre nr de ore teoretice)> Astea se aduna inclusiv din anumite cursuri din facultate, dar evident ca nu toate.
Pentru a fi psihoterapeut trebuie sa fii afiliat unei asociatii de gen (Asociatia de Psihanaliza, Societatea de Psihoterapie Experientiala, Asociatia de Terapii scurte, etc - sunt o multime), asociatie care la randul ei sa fie afiliata Federatiei Romane de Psihoterapie (www.psihoterapie.r. Fiecare scoala de psihoterapie (pt ca asta cam sunt, un fel de scoli) are propriile "doctrine" dupa care este organizat si curriculum pe care trebuie sa-l parcurgi. De ex, daca alegi psihanaliza, musai sa urmezi si o analiza personala care se intinde pe minim 3 ani de zile, daca alegi o orientala cognitiv-comportamentala, nu se cer decat cateva ore de "cunoastere personala". Dar alegerea asta nu trebuie sa o faci decat mai tarziu, spre sfarsitul scolii, pentru ca oricum scolile respective nu accepta decat studenti in anii terminali, iar unele chiar absolventi Asaaaaaaa... dupa ce ai intrat in programul de formare ca si psihoterapeut de o anumita orientare si l-ai mai si absolvit, Asociatia in care esti tu inscrisa, impreuna cu stampila Federatiei, iti elibereaza un certificat care atesta ca esti format in genul ala de psihoterapie. CU acest certificat pus la dosarul care mai contine dovezi ale orelor de practica si teorie, te duci la Consiliul Psihologilor, iti depui dosarul pt avizare si esti programata la un interviu care se soldeaza cu atestarea/ eliberarea certificatului de libera practica ca psihoterapeut in supervizare.
Cam astea ar fi informatiile pt inceput... Sper ca n-am fost prea haotica
Succes in alegere -
-
Revin!
Mi-am amintit de 2 site-uri care poate te-ar interesa, Maria.
http://www.aspse.ro este site-ul asociatie studentilor la psihologie si stiintele educatie din cadrul Univ. Buc
http://groups.yahoo.com/group/aspse/ este grupul aceleiasi societati, la care te poti inscrie fara o cerere prealabila. -
-
-
mai eu ma apropii de licenta si tot nu stiu ce o sa fac...totul mi se pare extrem de incalcit!
eu mi-asi dori sa ma specializez in psihoterapia familiei dar dupa atatia ani de studiu ma intreb daca se merita...financiar vorbind?!
Am o prietena care nu are master dar urmeaza un curs de 3-4 ani(nu stiu exact) in psihoterapie, e supervizata si plateste o taxa anuala la colegiul psihologilor!
Ea spune ca a preferat sa faca cursul acesta in loc de master?! -
nycosia pana cand lucrurile la noi in tara vor deveni mai putin confuze in legatura cu profesia asta o sa fim putin confuzate toate
...se merita sa nu faci masterul, eu am preferat sa il fac sa nu pic ca nuca in perete la specializare, si mi-a prins bine! oricum eu stiam mai bine in anul 4 ce am de facut decat in anul 2...asta am vrut sa ii demonstrez lui water mai are de trecut prin ceva materii pana in anul 4 si se mai contureaza cat de cat lucrurile...e dificil de dat un raspuns clar...mai exista pericolul sa te apuci de o specializare si sa nu iti placa sau sa nu te potrivesti pt rolul respectiv, de aceea cat mai multa informare nu strica! -
-
Si eu sunt studenta la psihologie, anul 2, deci dupa noul sistem mai am un an si apoi masterul obligatoriu de 2 ani. Personal, imi convine mai mult asa, mi se pare mai importanta specializarea decat "baza". Pasiunea mea e psihanaliza, asta as vrea sa fac, am ales facultatea tocmai dupa acest criteriu (Sunt in Bucuresti la Titu Maiorescu, singura facultate unde se face un curs de un an de psihanaliza cu Vasile Dem Zamfirescu, un psihanalist de renume). Sunt constienta insa de faptul ca pentru a deveni psihanalist imi lipsesc deocamdata mijloacele financiare necesare: ai nevoie de o formare, respectiv de o analiza personala, care dureaza minim 3-4 ani, in regim de 3 sau 4 sedinte saptamanal (o sedinta costa intre 600 si 900 de mii de lei vechi), deci e clar ca foarte putini sunt cei care isi permit asa ceva, mai ales la 20 si ceva de ani. In orice caz, ce e parte teoretica incerc sa aprofundez cat mai mult, iar despre practica..M-am gandit la un compromis: am inceput formarea in terapia de grup cognitiv-comportamentala, la care ai nevoie de 60 de ore pentru a deveni consilier si 160 pentru psihoterapeut, ore care costa mult mai putin (e 90.000 ora de dezvoltare personala in grup) si pe care le poti faci mai repede. Ideea e sa pot practica meseria de psiholog dupa ce termin facultatea si astfel sa imi pot finanta si analiza personala pentru a deveni candva, in viitor, psihanalist. E greu, e un drum lung, dar simt ca asta mi se potriveste si ca e ceea ce imi doresc.
E important sa stii ca din facultate nu iesi psiholog, ci licentiat in psihologie, adica vei putea preda psihologia in scoala, dar nu o vei practica propriu-zis intr-un cabinet sau intr-un spital. Formarea e cea care face diferenta.
Mi se mai pare interesanta formarea in terapie de cuplu, care daca nu ma insel, se face la Iasi. Din pacate, la Bucuresti nu exista din cate stiu, nimic in aceasta directie.
In fiecare an ies noi promotii de psihologi, si de la facultatea de stat si de la particulare, dar destul de putini ajung sa practice meseria. Multora le place cum suna, li se pare interesant, dar ai nevoie de anumite aptitudini si calitati pentru a putea deveni un psiholog bun. Cum ti-a mai sugerat cineva, ar fi bine sa iti faci un test inainte, sa vezi cam in ce directie se indreapta aptitudinile tale. De asemenea, generic vorbind, din punct de vedere astrologic, mi se pare ca zodiile de aer sunt cele mai potrivite pentru o asemenea meserie, in care conteaza mult flexibilitatea, empatia, spiritul analitic. O rog si pe Aquamarina sa completeze, am vazut ca ea se pricepe bine la astrologie si poate spune mai multe. -
Mda, e un sistem la care mai trebuie lucrat, intr-adevar. In mod normal, in afara lucrurile stau putin altfel. De ex, mi s-ar parea normal ca masterul, adica aprofundarea unui anumit domeniu sa-ti aduca si o recunoastere pe masura. Dar nu, la noi absolvind un master de specialitate nu iti poti lua atestatul de libera practica, cu alte cuvinte Colegiul Psihologilor nu are incredere in nici una dintre formarile institutionalizate ca poate pregati oameni ca lumea. Pe de o parte are dreptate, pentru ca si dupa master nu iesi cu mult mai destept decat ai iesit din facultate. Scolile de formare in schimb, sunt niste sugative de bani care iti ofera niste ore de teorie si oareshce practica in cadrul grupului din care faci parte si cam atat.. .in rest trebuie sa te descurci singur!
Sa va zic cum se desfasoara masterul de psihoterapie din Statele Unite?
Pai au un centru de zi, unde oameni simpli, care nu isi permit sa dea 100-300 de dolari pe o sedinta de terapie sau consiliere vin aici. Si aici, studentii impreuna cu profesorii ofera consultanta! Exista un sistem de 2 way mirror (adica proful e in camera de alaturi si vede tot) plus ca sedintele se inregistreaza si apoi se discuta totul si iti explica ce ai facut bine, ce ai facut mai putin bine. Sa va mai zic ca exista internship-uri la spitale de renume, ca orice student are de unde sa aleaga unde sa faca practica.. nu ca la noi ca trebe sa alergi de sa-ti vina rau pana te baga cineva in seama...
Nu mai zic, ca ma enervez... -
distress m-ai pornit si pe mine, stii cum imi zicea cineva, un coleg, termin psihologia si imi fac firma de raschetat parchet! e foarte greu...
water eu mi-am facut pe clinica, la scolara/educationala e mai usor, da no io cum is scorpion de ce nu m-as complica
referitor la astre, conteaza mult unde e pozitionat mijlocul cerului si ce aspecte face cu celalte pozitii ale astrelor! din cate stiu eu cele mai propice pt psihologie sunt mc in scorpion si in varsator , si semnele de apa sunt bune in domeniul acesta datorita empatiei, asa spune astrologia, va dati seama ca la urma urmei daca e sa analizam conteaza toata astrograma! -
Acum daca tot am dat-o putin pe zodii,ce ma fac eu?aoleu eu sunt sagetator si nu am rabdare DELOC(aqua,m-am nascut pe 8 dec in TM la ora 20:15,asta inseamna ascendent in leu?
daca da,cred ca e si mai greu sa ma temperez) .Si cand imi povesteste mama cate ceva,nu am rabdare sa o aud cum se pierde in detalii si ma scoate din sarite.Ma gandeam zilele astea,oare cum as rezista eu sa ascult un om o ora,doua?Poate acum gandesc altcumva.
Libra,eu stiam ca formarea in psihanaliza dureaza exact 12 ani
Cred ca in orice domeniu al psihologiei e f greu.
Eu ma gandeam sa ma fac ceva profesoara de psihologie,cred ca asta reusesc mai usor,si in paralel sa urmez un modul de formare.Oricum e clar ca imi voi gasi f greu un post.CUnosc o fata care a terminat psihologia la stat si acum e coafeza.Isi trateaza singura depresiile.
In psihologia muncii cum vi se pare?E mai banoasa, dar e aiurea sa aplici teste toata ziua...nu imi place sa vorbesc daca nu sunt in cunostinta de cauza.Mai bine spuneti voi.
V-am pupat psiholoagelor!
AA,vreau sa va intreb: va ajuta meseria de psiholog in viata personala sau nu? O profesoara spunea ca mai mult rau i-a facut -
-
Watermelon, parerea mea personala este sa te apuci, daca iti permite bugetul si timpul, sa faci o "terapie"/dezvoltare personala. Chiar si psihanaliza daca te tine buzunarul De ce nu, chiar sa incerci mai multe feluri. Personal cred ca psihanaliza n-ar trebui combinata si cu altceva, dar celelalte cred ca merg. De exemplu, la mare cautare acum si foarte interesanta este psihodrama. Nu se poate sa nu gasesti cursuri... nu mai stiu din ce oras esti, ca in Bucuresti eu stiu mai multe.
Plus ca te va ajuta sa te cunosti mai bine, poate iti vei explica si de ce nu ai rabdare si vei invata sa ai -
Psihodrama? Adica sa joci un fel de rol pe o scena, in cadrul unui grup? Suna interesant, dar nu e pentru mine asa ceva. Ceva de genul acesta facem si la experientiala, in ideea de a ne dezvolta creativitatea, dar personal mi se pare chestii destul de superficiale, comparativ cu psihanaliza. Am si eu o fixatie De care o fi..hihi..om vedea cand incep analiza
