Sotul meu m-a inselat si totusi el e cel lezat.E normal asa ceva
-
0 0Mesaj şters de administrator
-
Draga mea, ma intristeaza situatia ta...dar din pacate sunt lucruri care se intampla in viata ,lucruri peste care trebuie sa trecem altfel nu ni s-ar mai intampla.Se spune ca Dumnezeu da atat cat poate duce omul.Se pare ca tu asta poti duce.Nu te lasa coplesita de situatii, persoane, lucruri si altele ....nimeni nu stie ce vrei tu si prin ce treci..oricine apropiat, sau nu, poate doar sa se intristeze ca si mine si sa se gandeasca ca situatia ta e una foarte grea si neplacuta, insa tu stii cu adevarat ce se intampla.Tot ce pot sa-ti spun este sa ai curaj sa lupti ptr orice lucru ti-ai propus, sa ai tarie ca va iesi si soarele pe strada ta.Te imbratisez!
-
joplin said:Sfatuieste-te cu un avocat, vezi daca si la ce ai dreptul.
Ai grija ce faci pentru ca mi se pare ca l-ai enervat suficient de rau incat sa treaca la violente fizice.
Parintii tai nu te-ar putea ajuta sa te muti cu chirie ca sa nu-ti pierzi locul de munca?
a fost cat pe ce sa se ajunga la violente fizice , insa s-a calmat la timp.....inainte de a face ceva regretabil.
din pacate ai mei nu ma pot ajuta....tatal meu este decedat de ft multa vreme, iar mama....abia se descurca si ea
asa ca trebuie sa ma descurc singura atat cat pot.
-
Cu un avocat te-ai sfatuit??? Sa vezi cum procedezi in cazul ca divortezi.
Eu zic sa te inarmezi cu multa informatie inaitea lui, sa fii cu un pas inaintea lui si sa ai si tu parte la toate lucrurile comune pe care le-ati dobandit in perioada mariajului.
De o impacare crezi ca mai este vorba??? ...sau e foarte hotarat..???.
-
yoana21 said:
Cu un avocat te-ai sfatuit??? Sa vezi cum procedezi in cazul ca divortezi.
Eu zic sa te inarmezi cu multa informatie inaitea lui, sa fii cu un pas inaintea lui si sa ai si tu parte la toate lucrurile comune pe care le-ati dobandit in perioada mariajului.
De o impacare crezi ca mai este vorba??? ...sau e foarte hotarat..???.
nu ma intereseaza cat de hotarat e el insa nu cred ca mai putem continua asa ....cu jicniri si injurii...mi-ajunge!
nu stiu cum as mai putea continua relatia cu el chiar daca si-ar cere iertare...mi-a facut mult rau....si inca nu stiu daca as fi capabila sa il iert.
nu-mi doresc nimik din bunurile comune pt ca sunt maruntisuri....multe din lucrurile(de fapt vreo 90% ) din casa sunt ale parintilor lui....eu am investit doar sentimente , salariul si timpul meu....atat. -
Atunci , iti cauti ceva cu chirie, o gazda ceva....daca ai banuti si iti permiti o garsoniera...si incepi sa te linistesti.
E greu la inceput cu singuratatea , dar te vei obisnuii, ce sa zic...trebuie sa mergi mai departe.
Viata asta e plina de surprize, nu esti singura si nici ultima care trece prin asa ceva.
Bine ca nu ai copii sa sufere si ei pe langa tine!!!
-
Eu nu te sfatuiesc sa te muti niciunde. Si stiu bine ce vorbesc, tocmai am incheiat o relatie cu un specimen cu care locuiam impreuna de ceva ani, care o luase razna brusc exact pe acelasi pattern ca al tau. Noi eram listati la primarie ca si concubini (stiu ca suna comunist in romaneste) si practic e la fel ca o casatorie, bunurile se impart etc. Si aveam apartament inchiriat. Gunoiul ma trata ca pe ultimul om in timp ce, pe deasupra, mai si pompa la o vecina in fata ochilor mei. Era cel mai simplu sa imi iau bocceluta si sa ma car sa nu mai suport tortura aia psihica, mai ales ca nu ma mai puteam intelege cu el, parca era posedat, se transformase intr-un monstru care ajunsese sa ma scuipe si alte chestii penibile dupa ce cu niste luni in urma ne faceam planurile de nunta. Inteleg bine confuzia prin care treci si socul de a ti se darama reperele din jur vazand omul iubit cum se tampeste pe zi ce trece si, din cea mai importanta persoana in viata lui, devii brusc un jeg. Doamne cat de cumplit e sentimentul, mi-l amintesc cu amaraciune. Eu m-am enervat atat de tare pe modul in care ma trateaza incat am refuzat sa ii usurez situatia cu orice. Mi-am propus ca si scop suprem sa NU CUMVA sa plec eu din casa noastra, lasandu-l pe el la caldurile impreuna cu vecina, iar eu s-o iau de nebuna pe strazi in mijlocul iernii dormind pe la prieteni si dand banii pe alte chirii. Nu frate, stai asa, tu esti nenorocitul, tu inseli, tu ma tratezi cu fundul si TOT EU sa fac toate eforturile de a ma reloca? Poate pentru unii pretul linistii este mai mic decat acela de a-ti apara cu dintii drepturile, insa pentru mine n-a fost. As fi simtit o super infrangere sa fi plecat. Am preferat sa prelungesc agonia si sa ies din situatia asta cu ce imi doream EU, nu ce imi spuneau altii ca imi trebuie (gen liniste si o alta chirie si alte mobile etc). Tampitu' meu nici nu isi punea problema sa plece, el nu se grabea deloc cu mutatul, ca lui ii convenea comfortul locuintei deja aranjate si timpul liber in patul vecinei, ca doar pentru el era un lux, nu un chin. Numai eu muream cate putin in fiecare zi mai ales vazandu-l in ce hal ma trata in nenumaratele ocazii in care am vrut sa discut lucrurile. Din punctul meu de vedere el era cel care-si dorea altceva decat pe mine, deci el sa-si miste dosul din locuinta comuna, nu tot eu. Ce mama naibii e asta, ca ma si enervez? Stai pe fundul tau si, cu un pic de sange rece, arata-i idiotului ca nu stie cu cine s-a pus. Calmeaza-te, nu mai incerca sa rezolvi nimic, ci pur si simplu bucura-te de toate bunurile din jurul tau, fa-ti dosar cu toate actele de care ai putea avea nevoie la divort de pe acum si tine-l in afara casei, gen la serviciu sau la parinti si relaxeaza-te. Daca nu ii mai convine caminul conjugal sa se care EL, nu tu. Tu n-ai stricat casnicia asta inseland, ci el. -
Nu conteaza in punctul asta ce drepturi are, sa se duce el in instanta si sa le demonstreze daca e atat de pornit, desi mi se pare ca ala habar n-are ce vrea si se comporta ca un adolescent tampit. Pana atunci ea sa stea pe fundul ei in casa LOR unde locuiesc ca si sot si sotie, cum adica sa plece de nebuna pe strazi si sa isi dea toti banii pe chirie? Mai gagici, haideti sa nu mai lasam barbatii dobitoci sa ne calce in picioare. Si ce daca nu are drepturi la casa aia? Momentan sunt casatoriti si ea nu a facut nimic rau. Daca o vrea el s-o dea afara din casa, apoi sa se duca prin tribunale, sa alerge dupa ordine judecatoresti, sa plateasca avocati. Nu asa, cu una cu doua, sa se care singura si ne rugata de nimeni cu valiza in spate prin nametii din Romania. Serios acum, ma enervati cand va aud cu d'astea.
-
outofhere said:Nu conteaza in punctul asta ce drepturi are, sa se duce el in instanta si sa le demonstreze daca e atat de pornit, desi mi se pare ca ala habar n-are ce vrea si se comporta ca un adolescent tampit. Pana atunci ea sa stea pe fundul ei in casa LOR unde locuiesc ca si sot si sotie, cum adica sa plece de nebuna pe strazi si sa isi dea toti banii pe chirie? Mai gagici, haideti sa nu mai lasam barbatii dobitoci sa ne calce in picioare. Si ce daca nu are drepturi la casa aia? Momentan sunt casatoriti si ea nu a facut nimic rau. Daca o vrea el s-o dea afara din casa, apoi sa se duca prin tribunale, sa alerge dupa ordine judecatoresti, sa plateasca avocati. Nu asa, cu una cu doua, sa se care singura si ne rugata de nimeni cu valiza in spate prin nametii din Romania. Serios acum, ma enervati cand va aud cu d'astea.
Out...nu toate avem aceeasi stofa...eu una prefer sa nu ma incarc cu reziduuri atat de toxice...nu mi-ar placea sa fiu data afara din casa ca apoi sa umblu dupa ordine judecatoresti...nu stiu, as simti ca toate chestiile astea m-ar murdari si m-ar umili si mai mult...as pleca cu capul sus, nemaiuitandu-ma vreodata inapoi...si mi-as reface viata...
dar asta as face eu...fiecare duce cat poate...
-
Da, Sorell, depinde de perspectiva. Pentru mine a pleca chinuita cu valiza in spate pe nameti cand nenorocitul e cel caruia i se rupe in doua si ramane la caldura fara sa ii pese de viata mea... asta nu inseamna deloc plecat cu capul sus. Pentru mine mandria nu se masoara prin auto-inlaturarea mea din peisaj, ca obiect deranjant in viata lui. Ba mai mult, mi se pare culmea lasitatii si a umilintei. Dar inteleg ca nu toti avem aceeasi perspectiva. Eu sunt destul de infipta cand vine vorba sa ma calce cineva pe coada, mai ales omului caruia i-am oferit dragostea si respectul meu. Daca ma trateaza ca pe un gunoi, atunci sa se tina bine, ca reactionez, in niciun caz nu plec pe tacute ca sa imi tin capul sus. Capul meu ar sta foarte plecat in cazul asta, sus sta in fata lui, cand ii transmit sa alerge pe la tribunale sa ma scoata din casa daca nu ii mai convine situatia, ca eu n-o sa ma inlatur din peisaj usurandu-i viata.
-
-
outofhere said:Da, Sorell, depinde de perspectiva. Pentru mine a pleca chinuita cu valiza in spate pe nameti cand nenorocitul e cel caruia i se rupe in doua si ramane la caldura fara sa ii pese de viata mea... asta nu inseamna deloc plecat cu capul sus. Pentru mine mandria nu se masoara prin auto-inlaturarea mea din peisaj, ca obiect deranjant in viata lui. Ba mai mult, mi se pare culmea lasitatii si a umilintei. Dar inteleg ca nu toti avem aceeasi perspectiva. Eu sunt destul de infipta cand vine vorba sa ma calce cineva pe coada, mai ales omului caruia i-am oferit dragostea si respectul meu. Daca ma trateaza ca pe un gunoi, atunci sa se tina bine, ca reactionez, in niciun caz nu plec pe tacute ca sa imi tin capul sus. Capul meu ar sta foarte plecat in cazul asta, sus sta in fata lui, cand ii transmit sa alerge pe la tribunale sa ma scoata din casa daca nu ii mai convine situatia, ca eu n-o sa ma inlatur din peisaj usurandu-i viata.
Out, ai fost foarte puternica daca ai reusit sa faci asta. Eu am plecat decat cu cateva haine. In momentul ala nu mi-a trebuit mai mult, doream doar sa nu-l mai vad in ochi, nu-l mai suportam. Mai tarziu a renuntat la casa, nu a mai putut plati chiria de unul singur si s-a mutat la mama lui. Fiecare reactioneaza diferit...
-
Salma nu stiu cat de puternica am fost, ca plangeam zi si noapte (desi m-a ajutat sa ma descarc si sa trec peste asta mult mai repede), insa toata "renasterea" mea de dupa, toata linistea si toata fericirea sunt un rezultat al satisfactiei imense ca nu m-a prostit chiar pana in ultimul punct. Mi se rupe de ce-o fi moral, am simtit o imensa satisfactie sa il vad carandu-si lucrurile umilit si framantat de unde-o sa scoata bani de chirie si de alte cele, in loc sa trec EU prin lucrul asta. Si apoi sa-l vad milogindu-mi-se la usa ca e disperat si ca si-a distrus singur viata. What you give is what you get sau, preferata mea, karma is a bitch. Io sunt painea lui Dumnezeu si l-am adorat pe barbatul asta ani intregi, da' si cand m-a calcat pe coada la modul nesimtit si flagrant.. pai sa te tii. Am norocul ca firea mea, in situatii de umilinta, nu ma lasa sa fiu doborata si sa ma retrag, ci imi da putere sa lupt. Iar sustinerea de pe eva.ro din vremurile alea (mai ales de la tine) m-a ajutat incredibil. Chit ca voi ma sfatuiati toate sa ma car de acasa, eu am refuzat sa fac asta fiindca oricat credeau ceilalti ca mi-ar face bine, de fapt nu era ce-mi doream. De asta eu n-o sa sfatuiesc niciodata pe nimeni sa plece cu coada intre picioare dintr-o situatie in care i se face o nedreptate, ci SA LUPTE. Sa lupte pentru demnitatea ei, sa lupte sa arate lumii ca nu suntem niste fiinte neajutorate pe care daca le tratezi cu curu' vor parasi incinta ca sa nu mai deranjeze si asa mai departe.
-
outofhere said:Salma nu stiu cat de puternica am fost, ca plangeam zi si noapte (desi m-a ajutat sa ma descarc si sa trec peste asta mult mai repede), insa toata "renasterea" mea de dupa, toata linistea si toata fericirea sunt un rezultat al satisfactiei imense ca nu m-a prostit chiar pana in ultimul punct. Mi se rupe de ce-o fi moral, am simtit o imensa satisfactie sa il vad carandu-si lucrurile umilit si framantat de unde-o sa scoata bani de chirie si de alte cele, in loc sa trec EU prin lucrul asta. Si apoi sa-l vad milogindu-mi-se la usa ca e disperat si ca si-a distrus singur viata.
Dulce-i gustul razbunarii
Atunci mi-am inchiriat un alt apartament cu ajutorul unui prieten foarte bun care m-a ajutat enorm in perioada aceea, desi s-a pus pe el in situatii stanjenitoare. Oricum, eu nu puteam ramane pt ca el era violent si ma urmarea peste tot, amenintari, batai in strada...chestii din astea...Asa ca am ales sa ma mut undeva unde nu ma va gasi. Eram in acelasi oras, dar el nu stia noua adresa. Foarte putini prieteni o stiau. Tin minte ca de cate ori batea cineva la usa imi sarea inima, faceam pe mine de frica. Ma gandeam ca e el, ca a aflat unde stau si a venit dupa mine. Acum, in timp ce scriu, ma amuz. Atunci eram inspaimantata... El a renuntat la casa dupa 2 luni, cand se expira contractul si trebuia platit din nou... Situatiile sunt diferite, uneori e o chestie de viata si moarte. trebuie sa stii cand sa renunti si cand sa lupti. Cand m-am mutat am pierdut o batalie, pana la urma am castigat razboiul -
Fetelor, eu inteleg ce ziceti voi pe aici... dar unde sa plece femeia? serios acum?!?! stiti in cat timp gasesti o chirie? cat costa? cati bani iti mai trebuie pe langa?
mi se pare absurd sa nu ai nici o pretentie la bunurile comune si sa-i lasi boului tot. asta nu e mandrie... e renuntare, esti invinsa, cedezi...! deci NU! -
Bine, situatia Biancai nu-i suficient de grava, astfel incat isi poate permite "luxul" de a strange din dinti si a sta pe metereze in jocul asta al orgoliilor "sa vedem cine cedeaza primul".
Dar cand siguranta fizica a femeii si chiar viata ii este pusa in pericol de un sot maniac si abuziv, fuge cu ce are pe ea, nu sta sa se uite la 2 pături si un mixer (cumparate impreuna).
Acest mesaj a fost editat de către Midorri: -
-
Midorri said:Bine, situatia Biancai nu-i suficient de grava, astfel incat isi poate permite "luxul" de a strange din dinti si a sta pe metereze in jocul asta al orgoliilor "sa vedem cine cedeaza primul".
Dar cand siguranta fizica a femeii si chiar viata ii este pusa in pericol de un sot maniac si abuziv, fuge cu ce are pe ea, nu sta sa se uite la 2 pături si un mixer (cumparate impreuna).Ca in bancul acela "banii sau viata"? Fiecare stie in ce situatie se afla si pana unde poate lupta...
...da...intr-adevar, totul depinde de perspectiva asupra lucrurilor si de firea pe care o ai...