nu mai vreau sa fiu casnica
-
0 0Am 38 de ani si sunt casatorita de 13 ani. De la inceputul casniciei am avut o situatie financiara foarte buna, in sensul ca nu ne-a lipsit nimic, ne-am permis in ficare an concedii (chiar si in strainatate),ceea ce m-a facut sa ma complac in rolul de sotie si mama casnica, fara alta ocupatie in afara caminului. Copilul are acum 11 ani si deja parca nu mai depinde non-stop de prezenta mea langa el. Ma incearca un sentiment de inutilitate si simt ca trece viata pe langa mine fara sa realizez nimic. Dumnezeu m-a inzestrat cu darul de a coase foarte frumos(rochii de seara) si imi pare rau ca imi irosesc talentul asta. Daca ii spun sotului meu ca vreau sa fac ceva in acest sens, imi aminteste ca am tot ce-mi trebuie si nu are rost sa-mi ocup timpul cu altceva decat treburile legate de casa si familie. Ce ma sfatuiti sa fac? -
Aminteste-i ca nu traim in epoca patriarhatului si ca acum evele sunt moderne:hotarate,luptatoare si independente(ca si gandire si de ce nu material).Cred ca nu te lasa sa-ti traiesti viata cum iti doresti si poate are niste motive.Intreaba-l care sunt acestea si poate gasiti impreuna o cale de rezolvare.Parerea mea este ca trebuie sa luati o hotarare de comun acord.Incepe prin a-ti gasi ceva part-time ca sa il obisnuiesti si apoi mai vedeti voi.Bafta!
-
pai eu zic sa faci ceea ce simti.Am o verisoara care se afla exact in situatia in care esti tu. S-a casatorit..avea de toate, a facut 2 copii si a acceptat rolul de mama,sotie si casnica in primul rand. Pana intr-o zi...cand nu i-a mai convenit situatia si a cautat orice numai sa nu mai stea acasa.Si ea e f. talentata (desen, poezii...fire mai artistica). La inceput a avut discutii fff. mari aproape sa divorteze. Apoi sotul ei si-a dat seama ca aportul ei la bunastarea materiala a familiei il bucura...si in final s-a impacat cu ideea. Tu nu ai de ce sa-ti faci probleme...daca el stie pasiunea si priceperea ta de a face ceva frumos si cautat cum sunt rochiile de seara. Explica-i ca vrei sa-ti pui in practica "talentele" ca nu este vorba ca ti-ar lipsi ceva.
Bafta...si astept noutati! -
Incearca o colaborare cu cineva, o croitoreasa, un creator de moda, ceva de genul Fondului Plastic (daca mai exista). Iti va da satisfactia morala de care ai nevoie si incet, incet, independenta materiala.
Nu vreau sa te sperii cu o poveste trista, dar atat iti spun: sora mea, dupa 15 ani de casnicie fericita, in care ea ea stat sa creasca cei doi copii (sotul avand afaceri profitabile), s-a trezit deodata ca barbatul ei s-a indragostit de o individa de 22 ani si s-a mutat cu ea, lasand-o efectiv fara nici un venit si cu casa pusa gaj la banca. A avut puterea de a-si deschide ea un mic magazin, cu bani imprumutati, si s-a redresat cat de cat. Dar si acum blestema ca nu s-a gandit din timp sa aiba o ocupatie a ei si ca a trebuit sa treaca prin momente in care efectiv a facut foame ea pentru a-si hrani copiii.
Fereasca Dumnezeu sa se intample asa ceva, dar e bine sa "fii pe picioarele tale", mai ales ca ai un copil mare!! -
Multumesc evelor pentru mesaje si ma bucur ca ma intelegeti. M-am gandit si eu la varianta colaborarii cu cineva care are vechime in domeniul modei. Mi-ar place sa am propriul atelier de creatie si confectionare, dar asta presupune o investitie serioasa. Am discutat cu sotul meu si e de acord, dar pe alta parte imi spune ca afacerea nu poate fi profitabila si ca as munci "de dragul de a munci" (citat), si asta ma descurajeaza. Si mie chiar imi place sa cos, le-am facut prietenelor rochii dar bineinteles ca nu le-am lasat sa-mi platesca, insa aveam o satisfactie enorma cand le vedeam imbracate cu "operele" mele. Asta ar trebui sa ma motiveze si sa incerc sa fac ceva, nu?
-
eu sunt de parere ca daca ai un talent nul lasa sa se iroseasca...fati un mini atelier sau coase pentru cateva cliente care te cunosc...eu de exemplu am cautat destul pe cineva sa coasa bine sau ceva mai deosebit...oricum nu sta...sau incearca o colaborare la o casa de mode sau un atelier cat de mic...iti doresc succes.nu e o solutie sa spui ca ai tot ceti trebuie...orice femeie simte nevoia sa fie utila, nu mai e epoca aia cand barbatul muncea...si apoi teai gandit ce faci la pensie?ceri sotului bani de ciorapi sau de ruj sau de o crema?trebuie sa te gandesti si in perspectiva...iti doresc succes...si implinire profesionala.tinene la curent.corina. -
Pai daca te apuci de facut rochii sa ne anunti si pe noi ca doar vezi ce de femei diperate pe aici care au nevoie de cineva talentat care sa le faca o rochie!
Si daca te apuci de munca doar de dragul muncii, ce are? e tocmai bine, faci ce-ti place si o faci cu pasiune iar rezultatele se vor vedea.
Mai bine incepi de-ti taxeaza prietenele pt munca prestata! azi faci o rochie, maine alta, poimaine deschizi un magazin mic, iar peste o saptamana nu vei mai vorbi cu noi pt ca esti prea ocupata cu noua casa de moda deschisa la Paris! -
-
in ce oras locuiesti, tinarai? asa e, multe eve cauta pe cineva talentat care sa le ajute sa fie frumoase, sa arate ca din reviste. din cite spui, sotul nu ar fi cu totul impotriva, asa ca da-i bataie. e dragut din partea ta ca nu ai luat bani pe rochiile respective, dar cred ca ai fi luata mai in serios daca ai si incasa ceva pe ele.
-
Salut evelor! Milagroz, nu puteam sa le cer bani prietenelor, probabil si ele se gandeau ca nu-i luam daca mi-ar fi dat, dar mi-au facut mici cadouri asa, ca intre prietene. Cory, nu stiu ce preturi se practica pentru ca de cand ma stiu imi cos eu toaletele. O singura data m-a dus mama (pe la vreo 13 ani) la o croitoreasa si nu mi-a placut ce mi-a facut. Chiar si rochia de mireasa mi-am cusut-o singra. Ma gandesc acum ca daca as fi avut lipsuri materiale poate m-as fi mobilizat si as fi realizat ceva in domeniul asta. Dar nici de acum incolo nu-i tarziu. Tinem legatura. Daca va ajuta cu ceva, sunt din Constanta. Pa!
-
-
Andreeav, sa inteleg ca esti din Constanta? Ma gandesc sa caut un spatiu nu foarte mare (cam 30 mp) unde sa pot coase, pentru ca nu vreau sa fac treaba asta acasa, apoi vreau sa-mi cumpar o masina de cusut performanta, pentru ca am o "Ileana" depasita. Cand incep te anunt. Deja prind curaj si sper sa reusesc.
-
-
Multam de promptitudinea raspunsului si nu uita ca ai promis ca ma vei anunta cand iti vei gasi spatiu. Vreau sa-ti spun un lucru care - sper- iti va intari convingerea ca faci un lucru bun si care va da si roade: In biroul meu suntem patru tipe si toate ne plangem ca nu avem unde sa ne coasem cate ceva. Mi-am lucram ceva la croitoria Tic-tac (stii unde este, da?) si a lucrat oribil dar m-a uscat la punga.
Concluzia: pentru ca iti place si iti doresti cu invesrsunare, apuca-te de treaba pentru ca vei reusi. Mult succes! -
-
Si eu aveam spatiu mic intr-un dormitoraveam sifonier, canapea,biroul si nu aveam unde sa pun masina de cusut Ileana imi doream si eu una performanta, asa ca i-am ps motor electric si am preferat sa-mi cumpar triplok ,cand am adus masina de la mama am asezat-o langa pat; adica ca sa te urci in pat trebuia sa te urci pe la picioare,sa te dai jos tot pe acolo.El cand a vazut prima data si-a pus mainile in cap.Nu aveai loc sa faci altceva in dormitor.Cand lucram stateam pe pat si tot pe el croiam.Am inceput sa fac prima data pentru niste tipi cu bani care si-au comandat fete de mese rotunde de 3 pe 3 ,ancare,pe urma am facut geci,hanorace, huse de tot felul,esarfe.....alrgam sa le si vand din usa in usa,cu bani la salariu,acum am casa mea nu mai stau cu socri siacum in sufragerie am o masa imensa intr-un colt3/2m si e super.Deci nu lipsa spatiului e o problema sau masina? Daca vrei poti?
-
-
emirela, multumec pentru incurajare, dar tocmai asta e o problema: nu vreau sa cos acasa ptr. ca ar insemna sa ma ocup in continuare si de treburile casnice si sa dau peste cap tot ce fac. Ideea e ca vreau sa "evadez" din gospodarie pentru cateva ore pe zi, dar in timpul asta sa fac ce-mi place si la ce ma pricep:sa cos.
) 
((mai tinem legatura...cory