Totul parea sa mearga in directia buna, dar Dana nu putea sa isi raspuna la o intrebare, care o macina: "Cu ce am gresit?". A urmat o alta lovitura: el a rupt, din nou, relatia, spunand ca nu se simte fericit.
"Nu a dat de inteles nicio clipa ca ar fi nefericit cu mine! Aceasta instabilitate a lui m-a doborat inca o data, m-a aruncat la pamant, mai ales ca nu exista un motiv plauzibil.
Stiu ca nu avea pe altcineva, dar cum putea fi atat de crud? Cum putea fi atat de instabil? Desi constientizam faptul ca iubesc un om care in urmatoarea secunda ar putea sa imi dea papucii, continuam sa sper si, din pacate, continui sa sper ca imi va fi bine alaturi de el...
Am momente in care am impresia ca traiesc intr-un film prost, din care nu pot iesi. Marele meu noroc este ca am cativa prieteni 'stabili' care imi fac zilele si noptile mai usoare, care imi sunt alaturi si incearca sa ma ajute sa trec peste acest moment.
Se spune ca daca nu suferi din dragoste, ai trait degeaba, dar atunci cand suferi din cauza cuiva care nu apreciaza ceea ce are, atunci suferi degeaba si nu merita efortul. Daca ar fi atat de usor... daca as avea un buton pe care sa apas si sa imi spun: 'Gata, mi-a ajuns! E timpul sa ma gandesc si la mine!', iar apoi sa apas un alt buton care sa ma ajute sa zambesc...".
O vad cum isi sterge lacrimile, iar apoi altele ii siroiesc pe obrajii cutati de durere...
Intr-un fel sau altul, Dana va reusi sa depaseasca momentul, nu am dubii... Unora le ia cateva saptamani, altora cativa ani, dar este timp destul pentru toate. O astfel de experienta te poate sfarsai pe dinautru si poti deveni lipsita de speranta, dar, in timp, te poate intari. Este foarte greu, dar viata merge inainte...
Comentariile 51-66 din 66
crina cred k ar fi bn k atunci cand sa va mai certati sa il mai respingi cu tote k stii k vei suferi dar poate asa o sa va dati seama amandoi ce este de facut pentru voi
de ce ai trait???bun...ai un copil,o casnicie de 20 de ani.....dar fericirea ta unde este?? ai tot dreptul la un strop de fericire......Copilul va intelege situatia....si mai ales k ti-ai gasit pe cineva pe care chiar il poti iubi.....fa ce simti u ...si nu te mai gandi la ce vor zice altii.....k nimeni nu se gandeste si la tine ;)
buna ! si eu sunt implicata intr-o relatie care stiam de la inceput ca nu va dura.....dar totusi a durat pana pe 14.02.2009 fara pr...iar apoi au inceput sa apara. tipul si-a dat seama ca vrea mai mult ...si nu s epoate....si totusi a vrut sa punem pucnt si nu ma pus....iar acum ...a inceput sa fie indiferent. ma suna cand vrea...vine in casa cand vrea el....si in rest pauza.inainte vorbeam permanent la telef....acum sutn zile in care nu vrea sa auda de mine....nu da semne de viata decat cand vrea el si are nevoied e mine.cand ne vedm imi jura ca i-a fost dor si ca nu ma poate uita....si dupa ce pleaca ...gata...nu da semne de viata iarasi o perioada de timp.
E dureros pentru o femeie CINSTITA sa aiba o relatie nesigura cu un barbat caruia ii plac femeile, aventurile sexuale. Barbatii sunt mincinosi din nastere, mai ales cei inteligenti, care stiu sa se ascunda, sa se prefaca, sa joace teatru si care se plictisesc repede de o femeie. Poti avea incredere intr-un astfel de barbat? Eu ma indoiesc. O relatie serioasa de durata se bazeaza pe incredere si loialitate. Chiar daca discuti cu partenerul despre ceea ce face el in legatura cu aventurile lui nu rezolvi nimic, pentru ca nu recunoaste, nu vrea sa comenteze. Spune doar ca :" E NORMAL CA UN BARBAT SA AIBA AVENTURI, CA ORICE FACE EL,ORICE SE INTAMPLA, NEVASTA NU TREBUIE SA PROVOACE DISCUTII.", deci cu alte cuvinte ea sa taca si sa inchida ochii. Culmea! De fata cu mine, le face pe toate femeile "CURVE, TARFE, PROASTE". Mai poti continua sa traiesti langa un astfel de partener care nu-ti ofera siguranta pe plan material si sentimental? Va rog, un sfat!
niciodata nu iti ldeschide sufletul daca nu esti sigur de ce ai langa tine !
dati-mi si mie va rog un sfat .. nu stiu cum si ce sa mai fac .. am o relatie de 3 ani .. iar dp ce i-am iertat greselile uneori se poarta ca si cum doar eu as avea nevoie de relatia asta ..vb urat si ma ignora practic .. iar cand vreau sa plec (sa ne despartim) nu ma lasa spunand ca ma iubeste si ca sunt totul pt el .. si se poarta ff frumos cateva zile :( oricand am renuntat la tot ca sa ii fac pe plac si sa fie multumit .. ca sa ajung sa imi dea de inteles ca doar eu am nevoie de el si el nu cand oricand are probleme sau nevoie de un sfat vine tot la mine dp ele .. am incercat sa fiu si eu rautacioasa ca el .. dar se supara ff tare ..plus ca mie nu imi place sa il fac sa sufere .. nu stiu ce sa fac ..:(
daca il sun si il caut .. il stresez .. daca nu .iar nu e bine :" dece nu dau nici un semn .. am vreo treaba si el nu stie ??.."
eu nu stiu ce sa fac...am o relatie cu un baiat de 1 an jumate.Totul era perfect pana anul acesta cand am fost la mare.Mi-a spus ca a inceput sa isi doreasca sa trecem mai departe in relatia noastra.(am uitat sa mentionez ca el a fost si este primul prieten si la fel si in cazul lui.Nu a mai avut o alta prietena).Altii cred ca aceasta relatie este perfecta...dar noi ne certam din ce in ce mai mult.Am stat despartiti o saptamana.El a vrut sa ne despartim pe motiv ca a inceput sa nu ma mai iubeasca asa de mult.Cand am auzit aceste cuvinte am zis ca mor.plangeam in fiecare seara.La scoala stateam de vb cu o prietena si incepusem sa plang.Eram pur si simplu distrusa. In aceea saptamana am zis ca nu mai pot....cadeam din ce in ce mai mult si nu puteam sa ma ridic...mama ma vedea asa si incerca sa vorbeasca cu mine.Daca nu o aveam alaturi de mine nu stiu unde as fi ajuns acum.pana la urma ne-am impacat.El s-a intors la mine spunandu-mi ca mai da o sansa relatiei noastre...dar ne-am distantat foarte mult si cu toate acestea el mi-a spus ca vrea sa trecem mai departe in relatia noastra.il iubesc mult....Cu ajutorul lui mi-am schimbat comportamentul,m-a ajutat sa vad realitatea,sa ma maturizez....avem foarte multe amintiri impreuna si cand fac comparatie cu ce viata aveam inainte alaturi de el si ce viata avem acum ,ma distrug pe zi ce trece.Adica sincer nu imi mai pasa asa de mult de mine.La varsta mea ar trebui sa fiu mereu fericita....dar mi-e foarte greu sa zambesc stiind ca totul se va termina.Eu nu vreau sa trecem mai departe si sunt sigura ca o sa vrea sa ne despartim.Am pus mult prea mult suflet si stiu ca nu trebuia.Ce sa fac ?sa mai raman cu el si sa ii dau iluzii si lui?sau sa imi distrug eu viata si sa ma despart de el?
Nu stiu cum sa incep povestea mea, am cunoscut un barbat acum un an si jumatate mai exact in luna aprilie 2010, totul parea ca un vis la scurt timp m-a cerut de sotie iar in luna septembrie 2010 am facut nunta,ptr ca in iunie 2010 s-a mutat cu serviciu la 200km distanta de mine. Ne intalneam in fiecare weekend. Mama lui m-a placut la inceput dar pe urma nu i-a convenit ca nu-mi inchiriez o rochie de mireasa , ca nu-i iau verighetele de cand era ia mireasa(socru meu fiind mort de 12 ani), pe urma au inceput discutiile ca eu nu am studii superioare si baiatul ei are, ca vreau sa-i vand casa batraneasca in care nu statea nimeni , eu avand o locuinta si intentionam sa o vand dar cu conditia ca sa nu facem imprumut la banca si sa vanda si el casa aceia batraneasca. Intr-un final am ramas gravida ,la orice discutie sotul meu spunea ca da divort de mine , nu-mi respecta parintii chiar daca eu o respectam pe mama lui, am vrut sa dau copilul afara dar el mi-a spus ca este pacat si sa-l tin ca o sa fie bine. Cand am implinit 4 luni sotul mi-a spus ca-si doreste sa dau copilul afara . Am dat tot felul de tlf la medici si toti imi spuneau ca nu se mai poate face nimic,mama lui i-a spus daca nu pot sa dau copilul afara nu ete nici o problema dupa ce nasc sa dea divort de mine.In luna a-8-ta mi-am luat concediu postnatal si m-am mutat la el intr-un apartament inchiriat,era f mizerabil si am fost nevoita sa fac curat, am montat singura bateriile din toata casa ptr ca erau stricate iar sotul meu nu stia sa bata nici un cui in perete, intr-un final m-am descurcat singura cum am putut , mai greu mi-a fost de burta ca era destul de mare . L-am rugat sa ma ajute sa montez niste perdele cumparate de mine ptr ca el nu aducea bani in casa ,imi spunea ca nu are timp si tot eu am fost nevoita sa dau cu bormasina in perete ca sa-mi asez galeria de la perdea. Am incercat sa-i explic ca o sa avem un copil si o sa am nevoie de bani ptr nastere , m-a inteles pe moment si cand i-a venit salariu a zis ca nu are cum sa-mi dea nici un leu , m-am luat de el spunandu-i ca eu toti banii ii aduc un casa iar el nu vrea sa aduca nici un ban. S-a suparat f tare si mi-a spus pe un ton f raspicat :iesi afara din casa mea! vazand ca eu nu plec m-a lovit si a plecat sechestrandu-ma in casa , mai exact m-a inchis in casa luandu-mi cheia Dupa cateva ore l-am sunat sa-l rog sa-mi deschida ptr ca nu ma simt prea bine ,eram f ametita si vedeam cum se invarte casa cu mine , m-am dus la baie sa ma spal pe ochi dar nu a mai apucat, m-a bufnit sangele pe nas si am picat intre cada si wc. Intre timp a venit sotul meu cu un prieten ,m-au laut de maini si de picioare , m-au aruncat in pat si si-a facut bagajul plecand ptr o saptamana de acasa lasandu-ma in casa cu usa deschisa dar fara cheie. Stateam noapte de nopate cu frica ca poate sa intre oricine peste mine in casa. Dupa o saptamana a venit acasa , nu i-am spus nimic: de unde vii? , dece ai plecat ? ect Inainte de a naste cu o zi a venit un prieten de-a lui pe la noi pe acasa si mi-a adus un buchet cu flori, a doua zi am nascut si sotul meu a mers cu mine la spital spunandu-mi ca vrea sa asiste la nastere. Asta m-a bucurat f mult ptr ca am crezut ca daca vede copilul o sa se ataseze de el si o sa fie bine intre noi , eu am nascut normal fara nici o anestezie . In durerile cele mai mari nu am tipat ,ba din contra am tinut in mine ca sa nu-l sperii, dupa nastere a doua zi a venit la mine la spital fara nici o floare spunand ca nu i-a trecut prin cap sa-mi cumpere,dar a gasit o alta solutie, s-a dus acasa si a luat florile pe care le-am primit de la prietenul lui si mi le-a adus mine la spital .La spital am suferit f mult ,parintii mei nu au avut posibilitate sa vina la mine decat la externare ,iar eu aveam nevoie de o mancare calda, sotul meu imi adusese un pachet de biscuiti si 2 sticlute cu sana si asta sa-mi ajunga ptr 3 zile . M-am dus la bucataria spitalului si am cerut sa-mi dea ceva de mancare .Mi-au dat o cana cu ceai si o felie de paine cu gem . plangeam si mancam spunand ca o sa fie bine intre noi ,ceia ce nu s-a intamplat. Dupa externare a mai stat doar o singura zi cu copilul si cu mine ,pe urma a plecat spunand ca da divort de mine, copilul avea doar 4 zile,iar norocul meu a fost ca dupa externare ne-am dus la parintii mei acasa.surpriza a facut ca la 2 zile sa vina cu avocatul lui in curte la mine si sa-mi spuna ca divorteaza de mine. Seara mi-a fost rau ,facusem fabra 40,7 ,cu frisoane ., copilul nu mai vroia sa suga si a trebuit sa o trimit pe mama dupa lapte praf.Mama mi-a luat masina si s-a dus dupa lapte dar din pacate a facut accident cu masina (lovise un caine) A doua zi m-a dus mama la spital , surpriza mi-a scazut tensiunea la 6 si m-a bagat direst la terapie intensiva ptr ca facusem septicemie , mama mea l-a sunat sa-i spuna ca sunt la terapie iar el i-a spus ca mai asteapta cate un tlf de la mama sa ii transmita cum ma mai simt, bineinteles ca nu a venit absolut de loc la mine dar nici nu m-a sunat.Am stat o saptamana la spital sub supraveghere medicala iar cand a trebuit sa fac interventia chirurgicala mi-au spus ca nu poate sa-mi faca nimic si sa ma intorc la Bucuresti unde am nascut ca sa imi faca dr cu care am nascut interventia. A trebuit sa ma intorc in acelas pital unde am nascut, mi-au facut interventia dar dupa externare m-am simtit tot mai rau , a trebuit sa ma duc la alt medic ca sa ma vada , surpriza la eco mi-a spus ca nu s-a intervenit cum trebuie si trebuie sa mai fac o alta interventie. Nu am avut incotro si am facut cea dea doua interventie chirurgicala. Sotul meu m-a suat intre timp sa ma intrebe daca mai traiesc. Eram disperata ptr ca si cea dea doua interventie nu a dat rezultate. Ultima mea sansa era sa merg la Tg Mures ptr ca acolo erau dr care ma puteau salva , lovitura am primit-o cand mi s-a spus ca nu se mai poate interveni ptr ca am 2 interventii si o nastere in doar 2 saptamani , si nu are ce sa-mi faca decat sub tratament sa elimin resturile. Multumesc lui D-zeu ca am scapat si ca sunt bine mersi, dar nu a durat mult si am primit citatia de divort acasa cu motivele :;;;confortul unei familii si interesele materiale imi dictau sa continui casatoria(parintii sotiei avand o situatie materiala buna);; Am fost daramata pe 22 septembrie 2011 s-a pronuntat divortul iar noi pe 26 implineam un an de la casatorie. L-am rugat sa vina cand vrea la copil , am stat de vb cu el si i-am spus ca inca mai tin la el dar pe el nu-l mai intereseaza persoana mea si nici copilul .Imi pare rau ca inca mai tin la el si inca-l mai iubesc in ciuda la tot ce s-a intamplat . Copilul seamana cu el, am vb cu soacra mea si am rugat-o inainte de divort sa ne impace , iar ia mi-a spus ca poate sa creasca copilul si fara tata. Am plecat cu copilul in brate plangand de la ia de acasa .Nu stiu daca mai am putere sa o mai iau de la capat ,nu stiu daca pot sa-l iuit stiu doar atit ca inca-l mai iubesc
Ana m-a impresionat f tare comentariul tau...imi pare rau ca ai crezut in acest om care ti-a fost sot. el nu este un barbat adevarat este o bruta si ar fi mai bine sa te trezesti, sa-ti revii si sa incerci sa il uiti ! puterea sta in tine si nu il el sau in ceilalti din afara doar tu esti singura care poate merge inainte fara regrete si cu o mai mare incredere in sine. stiu doar ca esti puternica...lupta pt tine si pt fetita ta ai incredere in D-zeu pt ca numai el poate face minuni..ai grija de tine!
dana ami pare foarte rau dar nu suferi pentru un timp la care nici nu la interesat de persoana ta dal naibi de fraer baieti snat o gramada si eu am suferit mult dar viatza merge inainte in viatza te astepti la orce dana asa ca lasa trecutul in urma si aratai la tipul ala ca poti fi fericita si ca sant baieti care asi doresk sate aibe si sate iubeasca enorm de mult aratai ca fraerul a fost el nu tu si ca el a pierdut nu tu ridika capu din pamant dana si fi fericita distreazate pentru ca ai o viatza anainte dana si esti frumoasa ai
desi am trecut de a doua jumatate a vietii ,,ma bucur ca am putut sa ma indragostesc la virsta de peste 50 ani,,,na fost greu si nici nu mie rusine , IUBIREA DINTR-o lacrima curata ,,nui pacat sa spui ca suferii mult,,,,,numai asa am simptit simt ca inca femeiea din mine este treaza si vie,,,,,,iubitul meu este un om deosebit,specieal pt minecun glas care ma darima din picioare, cun zimbet ce ma face mareu sal privesc vesela,cuvintul lui este cuvint,,,si promisiunea ramine mereu promisiune,,,,,,,,,cu toate aceste calitati ce eu le vad le simt ,,el nu recunoaste nimic ca face pt mine.....EL VREA doar prietenie , dialog companie si picatura de dragoste ce cred ca o socoteste matematic tipic si de ce nu si programata,,,,,,,,,asa cum este el miea loat mintiile , stiu ca nu ma vrea mai mult ,poate ca este virsta cei mare intre noi ,,, adica eu mis mai mare ca el,,,,,,cu mult mult ,, dar cred can dragoste nui virsta si nici definitiii gresesc sau am dreptate?din ce in ce este distant dar si cind ma vrea e ireprosabil de atent si finut uf!uf! ,,,,,,,,nu stiu cui sa i cer sfatu ca sa NU MAI SUFAR,,, dar ma voi echilibra singura gasind cu duhul blindetii calea dreapta atit pt el si pt mine ,,,,,acestea sint rindurile scrise din inima si suflet ,, multumesc cititorule bun cu stima multumesc anticipat pt parerea parerile voastre , NINAcu respect
NU VA MAI MARITATI, fetelor! NU merita acesti jegosi sa fie iubiti... Eu visez la desteptarea femeilor, sa nu i mai f... si sa nu i mai ia de soti pe acesti criminali de suflete. RElatii in joaca, da, contracte NU! Iubiti-va mai mult si nu mai picati in plasa lor! NU mai faceti copii si nu mai traiti in iluzii. NU se vor schimba niciodata. Si eu am trecut prin acelasi scenariu: iubire, dezvirginare,casatorie, copil, lacrimi, pana am ajuns sa l si bat. NU.mi trebuie altul. Lasati-i singuri, sa stea cu mamicile lor bot in bot! NU mai stati la cratita pentru ei si nu mai desfaceti picioarele cu usurinta! Iubirea nu tine, vrajeala lor e pentru sex. Apoi, alta!
Am avut o relatie cu o fata timp de doi ani, fix de 8 Noiembrie cand e si ziua ei de Nume am implinit si doi ani de cand ne-am iubit. Au fost doi ani in care am stat unul langa altu, eram amandoi in clasa, in aceiasi banca, acasa eram singuri dormeam impreuna, insa in vara anului astuia eu am plecat la fratii mei in Italia, iar ea la maicasa si fratiso in Anglia. Acum urma sa ma duc de sarbatori la ea, dar distanta parca m-a facut foarte gelos si desigur au aparut acuma pe ultima suta de metri multe certuri din cauza celoziei mele....Aseara mi-a zis ca nu mai are rost sa continuam, deoarece ii este foarte dor de mine si mai bine sufera acuma decat mai tarziu :(......Nustiu de aseara ma gandesc numai la ea:( as fi in stare sa fac tot ce e posibil sa fiu langa ea toata viata, nu suport alta fata, mereu ce fac gandul ma duce la ea, cred ca o sa fiu marcat toata viata....Cine poate sa-mi spuna ceva, sa ma ajute sa trec, sa-mi dea un sfat, sa ma faca sa mai incerc il rog sa o faca bleoju_florin........Ma iubeste enorm, insa spune ca distanta o face sa sufere ca ma iubeste, ma vrea, dar nu putem fi unu langa celalalt :(
nu ai ce sa te astepti de la femei .. se schimba intr-o luna cum se schimba un barbat in 3 ani :) o stiu pe propria piele si tot nu-mi vine sa cred ca nu am dormit nopti intregi din cauza une-i instabile care nu stia ce vrea :-j pana ce am inceput sa folosesc arma perfecta Indiferenta !:)
Sincer prefer sa fiu singur... e mai bine asa, pot sa-mi dedic timpul distrandu-ma singur, acasa
Posteaza comentariu