Implantul de par poate acoperi chelia

Caderea cronica a parului la barbat este determinata genetic si hormonal. Peste 20-30% din populatia masculina incepe sa cunoasca aceasta problema la varsta trecerii din adolescenta spre maturitate. La 50 de ani, jumatate din barbati au deja chelie, iar la 80 de ani constata ca parul rar si fruntea mare fac parte din viata. Diferite tratamente medicale intarzie caderea parului fie prin impiedicarea actiunii unei enzime distructive la nivelul radacinii, fie prin refacerea vascularizatiei locale, fie prin aport de substante nutritive in ajutorul radacinii suferinde si prin reducerea seboreei. Toate aceste tratamente sustin vitalitatea unei radacini inca active. Pe masura ce calvitia se instaleaza, tot mai multe radacini de par situate in zona fruntii si a crestetului capului se atrofiaza. Ele isi micsoreaza calibrul si nu mai sunt capabile sa formeze un fir de par viguros, ci doar un puf. In felul acesta, fruntea se lateste, golfurile din zona tamplelor se adancesc si se unesc cu zona dezgolita de par din crestet. Singura zona stabila este cea de la ceafa, care pastreaza par toata viata, in conditii nepatologice. De aici se recolteaza radacinile de par pentru transplant, deoarece aceste fire raspund diferit la stimulii hormonali. Transplantul de par se bazeaza pe acest comportament diferit al firelor de par de la ceafa si pe rezistenta lor. Firele mutate dintr-un loc in altul au capacitatea sa creasca, pot fi tunse, vopsite, date cu gel si aranjate la stilist. Practic, in anestezie locala se decupeaza o banda de piele cu fire de par din zona cefei, dintre urechi, apoi pielea este "tocata" cu grija, astfel incat sa contina fire individuale sau 2, 3, 4 radacini asemanatoare unui "rasad" si grefele astfel obtinute sunt implantate in zona cu lipsuri. Procedura este deosebit de migaloasa. Radacinile pastrate in viata in solutie de ser fiziologic trebuie sa fie rapid asezate in noul amplasament, tinand cont de directia de crestere a celorlalte fire, de tipul de frizura, dar si de gradul de acoperire pe care il estimam. Astfel, grefe cu mai multe radacini vor fi asezate in crestetul capului pentru ca aici se acopera mai bine unele pe altele si nu se vede aspectul de "par de papusa". In zona fruntii se pun fire izolate intr-o maniera cat mai neregulata ca sa imite insertia naturala. In felul acesta se face o redistribuire a firelor de par, fara sa putem ajunge la densitate fiziologica, grefele supravietuind daca sunt asezate la o distanta de 3 mm unele de altele. La doua luni de la operatie, parul incepe sa creasca. Pentru a fi la fel de des ca parul original, sunt uneori necesare 2-3 operatii succesive la intervale de 4 luni. Barbatii cei mai potriviti pentru operatie sunt cei care au o calvitie importanta, dar pastreaza fire de par viguroase in zona cefei, parul lor este ondulat sau carunt deoarece aceste aspecte camufleaza mai bine semnele operatiei. Tratamentul operator al calvitiei nu contravine celui medical menit sa mentina vitalitatea parului.