Contributia de sanatate - vremea decontului pentru stat

Luna trecuta, Guvernul a emis o noua lege privind contributiile de sanatate din Romania, Executivul continuandu-si efortul aplicarii contributiei de 6,5%, rezervata pana acum bugetului pentru sanatate, asupra cat mai multor surse de venit posibile. Noua lege contine absurda prevedere ca romanii care de facto traiesc in strainatate sa fie - cel putin pe hartie - buni de plata in ceea ce priveste contributia de sanatate. Cu alte cuvinte, in conditiile in care acestia si-au pastrat statutul de domiciliati in Romania, vor avea de platit 6,5% din venitul lor global. Teoretic, deci, taxa de sanatate este, de-acum, aplicabila si capsunarilor din Spania.
La asemenea nonsensuri, oricum inaplicabile, ar trebui renuntat rapid, pentru ca Guvernul sa treaca apoi la reconsiderarea prioritatilor sale. In prezent, atentia administratiei se indreapta clar spre domeniul fiscalitatii, respectiv spre ridicarea plafonului de impozitare, fiind sprijinita in acest sens si de UE, ai carei oficiali au incurajat autoritatile romanesti in vederea unor corecturi procentuale ale taxelor si impozitelor, in special in cazul TVA. In primul rand insa, autoritatile ar trebui sa se asigure de faptul ca banii contribuabilului sunt cheltuiti in mod eficient si transparent. Abia intr-o a doua etapa se poate avea in vedere cresterea impozitelor - masura ce ar putea sa se bucure chiar de o relativa intelegere din partea cetatenilor, atata timp cat acestia vor avea senzatia ca primesc ceva cat de cat de valoare din partea statului pentru banii incasati de la ei. Actualmente insa, o buna parte din contribuabili considera ca intreaga contributie de sanatate reprezinta bani inghititi de o "gaura neagra", fiind total neincrezatori in ceea ce priveste eficienta utilizarii acestor sume.
Sistemul de sanatate este punctul sensibil care ar trebui sa declanseze "vremea decontului" in Romania, valabila pentru serviciile publice. O buna parte din finantarile ce revin sectorului sanitar sunt total netransparente - cheltuielile ce ar trebui suportate de stat ca urmare a unui anume tratament aplicat fiind de cele mai multe ori imposibil de identificat si de precizat. Ar fi suficienta elaborarea unui simplu studiu comparativ intre sistemul sanitar din Romania si cel al altor tari, pentru a constata care sunt cheltuielile pe cap de locuitor in fiecare din aceste state si, nu in ultimul rand, care este nivelul calitativ al serviciilor oferite in schimbul platii contributiei de sanatate. Franta, de exemplu, este considerata tara cu cel mai bun si eficient sistem sanitar de stat din intreaga lume. Nu va fi, in consecinta, nici o problema in a estima cu cate procente ar trebui sa-si creasca statul roman taxa pe sanatate pentru a putea pune la dispozitia populatiei un sistem sanitar de o calitate similara. Desigur ca orice asteptari de a atinge astfel de standarde intr-un timp scurt sunt total nerealiste, dar comparatia ar fi una extrem de utila - macar din punct de vedere al datelor identificate si contabilizate, in baza carora se poate efectua o evaluare finala despre realele si stringentele prioritati ale sistemului sanitar romanesc.
Un astfel de studiu ar evidentia, indubitabil, decalajul dintre costurile mult prea ridicate ale sistemului sanitar roman, suportate - fireste - de cetateni, si calitatea serviciilor oferite, la care se mai adauga si "taxele neoficiale", si anume plicurile oferite medicilor, asistentelor medicale etc. De fapt, includerea intr-un astfel de exercitiu de contabilizare a spagilor platite de pacientii din spitalele romanesti s-ar dovedi un alt element deosebit de util. Ar fi o metoda pentru a scoate la iveala ineficienta grava si coruptia ce macina intregul sistem, relativ usor de depistat in baza nenumaratelor achizitii de echipamente sau medicamente fie inutile, fie efectuate la preturi umflate.
Guvernul ar trebui sa se dedice mai intai problemei reformarii sistemului sanitar, iar apoi sa se gandeasca la modalitatile de obtinere a unor sume mai mari de bani din partea contribuabilului. Cei mai multi dintre cetatenii romani - indiferent de venitul de care dispun - se pronunta, oricum, net in favoarea unui sistem sanitar eficient si de calitate. In primul rand insa, pacientii doresc sa vada sfarsitul vremurilor caracterizate de "plicuri", cu alte cuvinte sfarsitul unui sistem murdar ce pretinde a oferi medicamente "compensate" celor cu venituri mici, cand de fapt medicamentele in cauza sunt imposibil de gasit. Odata ce cetatenii vor avea la dispozitie un sistem sanitar de calitate, probabil ca numarul celor opusi platii unor taxe mai piperate ar fi relativ redus. Dar incercarile permanente ale guvernului de a strange din ce in ce mai multi bani fara a aduce precizari clare si dovezi palpabile ca acestia vor fi bine cheltuiti reprezinta o crasa deficienta de focalizare, survenita pe fondul unor prioritati stabilite eronat.