Abuzul verbal: cat de mult te afecteaza?

"Abuz" este un cuvant dur, insa asa dur cum pare ascunde un fenomen intalnit dureros de des printre noi, la noi sau la cei de langa noi. Afla care sunt consecintele abuzului verbal, constientizeaza cat de mult de afecteaza si apoi incearca sa iesi din cercul vicios al agresivitatii!
Cand esti injurat in trafic doar pentru ca cel care o face se sinte mai bine fara a se gandi la consecinte, cand seful tau iti spune o gluma in care rade mai degraba de tine decat cu tine, si mai si simti ca nu poti riposta, cand ii spui copilului tau cateva cuvinte direct la obiect (din cauza lui, bineinteles, ca doar stie cat de obosita vii seara acasa si ar trebui sa te lase in pace), iata cateva exemple simple din atat de multe posibile, dupa cum stii prea bine.

Cuvintele nu se duc cu vantul, asa cum spun niste proverb, ele se aseaza ca un agent de fermentatie in sentimentele noastre de inferioritate si fac lucrurile tot mai complicate si pentru cel jignit, si pentru cel care se obisnuiste sa relationeze jignind.



Consecintele abuzului verbal

1. Umilinta cruda, dura, nediluata

Prin abuzul verbal persoana careia i se adreseaza cuvintele grele este coborata in raport cu cel care foloseste cuvintele si de multe ori nu are puterea de a se aseza la loc in pozitia potrivita. De aceea, o injurie adusa aproape la intamplare unei persoane sensibile poate duce la depresie, la frica de a mai iesi in public sau de a interactiona cu cei in fata carora se simte intr-o pozitie de inferioritate. O stima de sine scazuta si neincrederea in fortele proprii sunt un catalizator puternic al unui episod de prabusire atunci cand un angajat, de exemplu, este apostrofat in public.

2. Dorinta de revolta

De multe ori aceasta conduce la nevoia de a face pe cel care te-a umilit sa sufere asa cum te-a facut si el sa suferi.
Si atunci, pierduta intr-o batalie a agresivitatii, risti sa uiti cine esti de fapt si ce iti doresti de la tine in relatiile cu ceilalti. In loc sa te simti bine cu tine si sa te bucuri de ziua pe care o ai in fata te trezesti alergand dupa soferul nesimtit care te-a jignit la stop, incercand sa il prinzi la urmatorul, ca sa "ii arati tu lui".

3. Lipsa de comunicare

Agresivitatea verbala transmite de cele mai multe ori doar emotii negative, nu si solutii, comunicare. Poti obtine cel mult o victorie stoarsa in valuri de adrenalina, presiune crescuta, emotii maloase care se aseaza in corpul tau mai rau decat celulita.


Vrei sa iesi din cercul vicios al agresivitatii verbale?


1.
Incepe prin a te simti bine cu tine


Tu alegi daca cineva te poate jigni sau nu. Cand Eleonor Roosevelt a fost intrebata intr-o revista daca nu se simte umilita stiind de aventurile sotului ei, ea a spus: "Am ales sa nu ma simt umilita". La fel e cu fiecare din noi. Oamenii pot spune diverse lucruri, incercand sa te aduca la nivelul lor de comunicare. E alegerea ta insa daca vrei sa te pozitionezi acolo, jos, sau sa ramai unde vrei sa fii, in demnitate.

2. Cere-ti dreptul de a nu fi jignita

Daca te deranjeaza modul in care ti se vorbeste, poti gasi o modalitate cat se poate de directa de a o spune. Nu pastra in tine emotiile, incercand sa le duci la nesfarsit, pentru ca in timp te pot coplesi.


3. Invata sa ceri iertare

Daca esti obisnuita sa spui lucrurile in mod agresiv, invata sa le spui si altfel, si daca ai jignit pe cineva, fii demna si cere scuze. Daca ai sentimentul ca doar vorbind agresiv poti obtine rezultatele de care ai nevoie de la ceilalti, te inseli. Multi spun ca "trebuie sa vorbesti pe limba lor", adica sa injuri daca esti injurat, sau sa tipi daca se tipa la tine. Nu e deloc asa. Daca ai fost abuzat, nu inseamna ca prin definitie trebuie sa devii un abuzator.

 

Comentarii (9)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • elle pe 29 Ian 2015, 17:29
    colega de clasa

    am o colega de clasa si se ride la tot pasul cum fac so linistesc

    0
    0

  • nicos pe 31 Aug 2011, 17:18
    sefa mea

    am o problema.acum cateva zile am inceput munca...in prima zi sefa mea m-a intrebat"in alta parte nu ai avut unde sa te angajezi?decat aici".atat...ea era pusa pe acel post ca sa ma invete,sa ma instruiasca sau cum vreti sa spuneti,dar nu s-a intamplat nimic,abia daca imi raspundea la intrebarile puse de mine in interesul de a capata unele cunostinte.in a 2 a zi am avut o problema si am ajuns la urgente,in fine,am vb cu ea si mi-a spus ca va trebui sa recuperez ziua deoarece ea ma pontat ca fiind prezenta,in fine iar,,,minciuna.iar in ultimul rand am gresit la o numaratoare,dar am rezolvat problema ea a tipat la mine ca la un animal de fata cu alti colegi si alte persoane...dupa aceea am incercat sa vb cu ea sa rezolvam problema dar ea ma lua peste picior si la misto spunandu-mi in timp ce eu vorbeam despre o solutie ca programul meu s-a terminat,sa plec.ce pot face?mentionez ca nu am jignit-o sau altceva de genul!

    0
    1

  • Denisa pe 28 Apr 2011, 21:44
    pile si relatii

    Eu am o colega de facultate de 29 ani, cu prieteni psihologi care o instruiesc cum sa distruga psihic una dintre colege. Pe colega respectiva o vede ca pe o competitie, insa este mult prea inteligenta pentru ea si nu se coboara la nivelul ei. Pe toata lumea deranjeaza ceea ce face dar nimeni nu zice nimic ca mai are si pile printre profesori.

    2
    1

  • Catalina pe 17 Feb 2011, 11:22
    Am fost acolo...:(

    Am fost in aceasta situatie cu fostul meu prieten cu care am stat 3 ani de zile. La inceput a fost totul frumos, insa cu timpul incepuse sa si arate adevarata fata. Singura problema la mine a fost ca eu imi pierdusem toti prietenii din cauza lui, pentru ca el nu ii accepta, tot ce am facut a fost sa stau zi de zi cu el, ascultandu i toate reprosurile, practic, m a demoralizat din toate punctele de vedere, nu mai invatam la facultate, nu ieseam cu prietenii mei(nu mi dadea voie). Insa toate au un punct, si intr un final am reusit, cu ajutorul unor noi prieteni pe care reusisem sa mi i fac in timpul facultatii. au trecut acum aproximativ 7 luni de zile de la despartire, si abea acum incep sa simt ca ma desprind de viata pe care am avut o inainte. Daca as putea sa descriu acea perioada, ar fi :totala momotonie, dezolare, nesiguranta, distrugere psihologica si un inceput de depresie. Este extrem de greu sa treci printr o asemenea situatie.

    2
    1

  • Manu pe 23 Ian 2011, 11:36
    Exceptional!

    Sa privesti din afara este foarte usor, dar cand te afli intr-o astfel de situatie este f greu... Te invarti intr-un cerc vicios. Care sunt cauzele unui astfel de comportament din partea partenerului? Este vorba si despre sensibilitatea si vulnerabilitatea pe care o afiseaza femeia?

    2
    1

  • CORINA pe 22 Dec 2010, 23:54
    bravo

    Este ingrozitor sa traiesti o astfel de experienta in cuplu.E cumplit sa fii injurat si jignit zilnic ,sa te umileasca in fata copiilor si a prietenilor dar mai ales e foarte greu sa mai ai incredere in tine.Cea mai grea lupta o duci cu tine ,sa nu uiti cine esti de fapt si sa mergi mai departe.

    0
    1

  • elena pe 25 Sep 2009, 16:36
    elena

    Acum inteleg de ce traim intr-o lume nebuna, iar noi toti ca popor suntem considerati niste frustrati. Cine face astfel de educatie in randul populatiei? Ar trebui sa avem sociologi si psihologi care sa ne invete cum sa coexistam in spatiul public. Daca as avea puterea as arunca fluturasi cu acest articol peste toata tara cam o data la o luna. Si as pune obligatoriu emisiuni educative in mijloacele de informare TV, radio si publicatii editoriale.Si obligatoriu in biserici. Ca suntem un popor de barbari, zau. Strainii sunt socati cand vin sa ne viziteze tara.

    1
    1

  • mara pe 26 Sep 2008, 15:39
    Bravo!

    Ce bine ar fi daca aceste lucruri le-ar spune psihologii din scoli elevilor si de ce nu si restul profesorilor. Poate tinerii ar intelege ca la agresivitate, nu trebuie sa raspunzi cu agresivitate. Cei care fac asa au probleme ce ar trebui rezolvate. Sa incercam cu totii sa facem ceva pentru tinerii de azi si nu numai. Un weekend cat mai bun tuturor!

    3
    1

  • dacoda pe 26 Sep 2008, 09:59
    Excelent articol

    Exact asta simtim cu totii. Cred ca ar fi bine sa incercam sa ne intelegem pe noi insine in primul rand, si sa comunicam tot ce ne deranjeaza la celalalt sincer si fara sa fim agresivi in modul nostru de a vorbi cu celalalt, sa incercam sa-l aducem pe "calea cea buna" prin atitudinea noastra demna si chiar daca intampinam obstacole in celalat (incapatanare) sa incercam sa ne dam seama care sunt acele "portite", sa-l facem sa ne inteleaga. Numai daca ne intelegem pe noi insine, si numai daca il facem pe celalalt sa ne inteleaga si numai daca il intelegem noi pe celalalt vom ajunge la rezultatele pozitive mult asteptate.

    1
    2

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod