Nu ajungem întotdeauna să fim până la adânci bătrâneți cu iubirea vieții noastre (și asta e în regulă)

divahairro
Iubirea este cel mai pur și sincer sentiment pe care un om îl poate simți în această viață. Dragostea aceea nemărginită, neegalabilă și care îți taie răsuflarea este o experiență pe care mulți nu au șansa să o trăiască.
Atunci când ne îndrăgostim și avem șansa de a ne întâlni sufletul pereche am vrea să oprim timpul în loc și să ne bucurăm cât mai mult de acele trăiri euforice. Dezvoltăm o adevărată dependență pentru acele stări și considerăm că este singura cale pentru a cunoaște fericirea supremă. Dar ce se întâmplă când iubirea vieții noastre dispare subit și năruie într-o secundă planurile de a ne petrece o eternitate la unison? Aceea nu este marginea prăpastiei. Nici vorbă.

Dragostea noastră se pierde în eter chiar dacă avem impresia că nu mai există nimic pe acest Pământ nu o va mai egala.
Însă ar trebui să învătăm să prețuim mai mult clipele unice și să ne raportăm doar la finalul poveștii. Dacă ai noroc, îți vei întâlni dragostea vieții. Și tot ce ai de făcut este să fii cu acea persoană, să înveți de la ea și să i te dedici cu totul. 

Iubirea ca de basm poate avea un sfârșit diferit față de cel din cărțile de belestristică. Poate nu vei ajunge să te căsătoriești cu acea persoană, să petreci o viață alături de ea și să ai șansa de a îmbătrâni împreună.
În lumea reală, dragostea nu vindecă orice. Nu rezolvă mereu neînțelegerile, nu triumfă deasupra bolilor, nu elimină diferențele religioase și nu ne salvează pe noi înșine de la trădarea partenerului. Citește continuarea pe divahair.ro

 

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod